Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 131/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și să se constate nelegalitatea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș, întrucât fără a fi evaluată situația inculpatului, Tribunalul Timișa motivat în mod stereotip și în contradicție cu prevederile CEDO încheierea atacată. Mai arată că inculpatul este vitregit de toate drepturile procesuale, în condițiile în care există numeroase refuzuri de a se pune în discuție cereri care-l vizează pe acesta. Solicită a se face verificări cu privire la legalitatea măsurii arestării preventive, de la luarea acestei măsuri trecând 26 de luni.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătându-se de acord cu poziția exprimată de apărătorul său ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 25.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 300 ind. 2 Cpp raportat la art. 160 ind. b Cpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul (fiul lui și, născut al data de 14.07.1973 în T, județul T, domiciliat în A,-,. 4, cu reședință stabilită în T,-, bloc 11,. 12, județul T, cetățean român, deținut în prezent în Penitenciarul Timișoara, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 97/14.11.2007, emis de Tribunalul Timiș ), și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa constatat că față de inculpat continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că acuzele care planează asupra acestuia vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale.
Astfel, s-a constatat că temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste și nu au apărut temeiuri noi care să justifice aprecierea ca netemeinică a stării de arest preventiv a inculpatului.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 681Cpp, art. 139 și art. 160 Cpp, măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment procesual nu există date care să conducă la concluzia că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Deși s-a reținut că trecerea timpului diluează pericolul concret pentru ordinea publică, s-a considerat însă că în cauză trebuie avute în vedere și modalitatea de comitere a faptelor astfel cum au fost descrise prin rechizitoriu, numărul victimelor, comportamentul inculpatului în timpul procesului penal, împrejurări ce dovedesc temerea pe care lăsarea în libertate a inculpatului o poate induce în rândul indivizilor.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează și că măsura arestării preventive, raportat la criteriile descrise își păstrează caracterul rezonabil din punct de vedere al duratei acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia care în esență a criticat că încheierea Tribunalului Timiș, prin prisma faptului că întinderea termenului de menținere a stării de arest a depășit limita rezonabilă, aceasta întinzându-se pe o durată de 26 de luni, iar motivarea încheierii atacate este una stereotipă, inculpatului fiindu-i încălcate drepturile procesuale în mod repetat.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856al. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, se constată că subzistă temeiurile care au condus la luarea, prelungirea și apoi menținerea stării de arest a inculpatului, neintervenind nici un element probatoriu de natură să modifice sau să înlăture aceste temeiuri, fiind îndeplinite în continuare condițiile impuse de art. 143 și 148 lit. f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, două din aceste infracțiuni fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și modalitatea de comitere a infracțiunilor, așa cum au fost ele reținute de către procuror.
Se impune în continuare privarea temporară de libertate a inculpatului, deoarece o eventuală punere în libertate a acestuia ar avea repercusiuni negative asupra bunei desfășurări a procesului penal, iar menținerea stării de arest preventiv în continuare asigură o garanție pentru apărarea ordinii publice, care este prioritară față de interesul particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
În aceste condiții, se poate afirma că menținerea în continuare în stare de arest a inculpatului nu contravine nici principiului prezumției de nevinovăție, garantat de legea procesual penală și de Constituția României, deoarece această măsură este în consonanță atât cu legile interne, cât și cu legile internaționale, respectiv jurisprudența CEDO, care permite privarea temporară de libertate a unei persoane, atunci când ordinea publică este efectiv amenințată.
De altfel, organele statului trebuie să fie ferme în situații în care unele acte cu caracter infracțional pot tulbura ordinea publică, iar speța de față se încadrează în această ipoteză, măsura arestului preventiv fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și, implicit, asigurarea unei protecții a ordinii publice.
Nu se poate vorbi de prelungirea stării de arest preventiv peste o limită rezonabilă, chiar dacă vorbim de o stare de arest preventiv în cuantum de 26 de luni, respectiv depășindu-se doi ani de zile, deoarece fiecare caz în parte trebuie analizat în raport cu particularitățile fiecăruia, luându-se în calcul numărul de acte procesuale care trebuie efectuate, complexitatea cauzei, iar în raport cu aceste elemente, durata arestului preventiv încă se situează în limite rezonabile, astfel că pentru acest motiv nu se poate dispune punerea în libertate a inculpatului.
Dacă inculpatul apreciază că nu îi sunt respectate toate drepturile procesuale în cursul judecării cauzei pe fond, acesta are posibilitatea să critice hotărârea primei instanțe prin căile legale de atac, la momentul oportun și astfel se vor putea face eventualele corecturi, dacă vor fi necesare, acest argument însă, în momentul de față, nu are nici un efect cu privire la posibilitatea admiterii recursului, instanța de recurs nedetectând nici un motiv de punere în libertate a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 25.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion
- - - G - -
Grefier,
Red.-.09.02.2010
Tehnored. -. 09.02.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Ion
