Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 134/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR:G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că încheierea Tribunalului Arad este temeinică și legală, impunându-se privarea de libertate a inculpatului
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.05.1985 în L, jud. A, domiciliat în, sat, nr. 266, jud. A, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 17 august 2009 emis de Judecătoria Lipova.
Pentru a pronunța această încheiere penală, în considerarea motivelor care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în condițiile prevăzute de art. 3002.C.P.P. tribunalul a constatat că temeiurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f subzistă C.P.P. și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, avându-se în vedere că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și considerând că pericolul social pentru ordinea publică rezultă din împrejurările concrete de comitere a faptelor, care privesc persoane vătămate cu vârste între 10 și 14 ani. De asemenea, s-a reținut că din declarațiile martorilor audiați până în prezent a rezultat că faptele inculpatului au creat un puternic sentiment de indignare și de tulburare în rândul locuitorilor satului, fapt ce s-a considerat că impune o reacție fermă din partea autorității judiciare prin menținerea față de inculpat a celei mai aspre măsuri preventive.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia care, în esență, a solicitat punerea în libertate a inculpatului ca urmare a admiterii recursului formulat.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma solicitării formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 3856al. 3.p Cod Penal, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, din întregul material probator existent în cauză rezultă că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea, prelungirea și apoi menținerea stării de arest a inculpatului, neintervenind nici un element probatoriu de natură să înlăture sau să modifice aceste temeiuri, fiind îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi comis fapta penală reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală prin actul de inculpare, respectiv acea de viol în forma prevăzută de art. 197 al. 1 și 3.Cod Penal, respectiv două infracțiuni de act sexual cu un minor în formă continuată prevăzută de art. 198 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, aceste infracțiunii fiind pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea, natura și modalitatea de comitere a faptelor, așa cum au fost ele reținute în rechizitoriu.
În acest moment procesual instanța apreciază că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, această măsură fiind necesară, privarea temporară de libertate a inculpatului fiind o garanție pentru a se păstra ordinea publică în localitatea de domiciliu a inculpatului, unde se presupune că s-a și desfășurat activitatea infracțională reținută în sarcina sa.
Punerea în libertate a inculpatului în de față nu este posibilă, având în vedere că într-o astfel de ipoteză s-ar crea o perturbare a ordinii publice în localitatea unde se presupune că a avut loc activitatea infracțională a inculpatului, iar interesul general de menținere a ordinii publice este prioritar față de interesul particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, cu atât mai mult că în localitatea presupusele fapte ale inculpatului au creat un sentiment puternic de indignare și tulburare în rândul locuitorilor, impunându-se o măsură fermă din partea autorităților statului, transpusă prin această menținere a stării de arest a inculpatului în acest moment procesual.
Instanța de recurs nu a detectat nici un motiv care să determine punerea în libertate a inculpatului, acesta nu a oferit nici un argument de natură să conducă la ideea că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive au încetat sau au fost modificate.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale atacate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2.p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 27.01.2010 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion
- - - G - -
Grefier,
Red.- 09.02.2010
Tehnored. -. 09.02.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Ion
