Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1313/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

(2122/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 1313/

Ședința nepublică de la data de 11 septembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu

JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru

JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta

GREFIER -

.-.-.-.-.-.-.-.-

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul A, împotriva încheierii de ședință din data de 26 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință nepublică răspunde: recurentul inculpat A în stare de arest și asistat din oficiu de avocat cu delegație depusă la fila nr.8 din dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;

Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că înțelege să își mențină recursul declarat în cauză și este de acord cu asistența juridică din oficiu.

Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.

Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.

Arată că acesta este minor, nu este cunoscut cu antecedente penale, probatoriul a fost integral administrat în cauză și apreciază că în prezent, nu mai există pericol social pentru reținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru furt calificat și consideră că starea sa de minoritate nu este o justificare pentru săvârșirea faptei reținută în sarcina sa și pentru care este trimis în judecată.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți și A.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului se menține și în prezent, impunând în continuare, pe cale de consecință, privarea de libertate a apelantului inculpat.

Din materialul probator administrat în cauză și anume plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de constatare la fața locului, declarații martori, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarații inculpați, fișe de cazier, dovadă de restituire bunuri, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.

Tribunalul a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art.148 lit. Cod procedură penală potrivit cărora inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică nu s-au constatat împrejurări noi care să nu mai justifice menținerea stării de arest preventiv, astfel că se impunea în continuare menținerea acesteia în conformitate cu art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală.

Pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază nu doar prin prisma antecedentelor penale, ci și având în vedere urmările activității infracționale, atingerea adusă sau care poate fi adusă în continuare societății, a membrilor ei, necesitarea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a riscului ca apelantul inculpat să se sustragă judecății, îngreunând astfel desfășurarea procesului penale.

S-a constatat că nu există împrejurări noi care să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar menținerea stării de arest se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, tribunalul a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului A.

S-a reținut că inculpatul A este cercetat pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, constând în aceea că la data de 9.04.2009 în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații, și, în jurul orei 20.30, s-a deplasat în parcarea subterană a magazinului, cu scopul de a sustrage bunuri și a asigurat paza, în timp ce inculpatul a sustras gențile părților vătămate și, ce conțineau acte de identitate, carduri bancare, telefoane mobile, bani și alte bunuri, prejudiciul fiind de 1500 lei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A, solicitând lăsarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că este minor, nu este cunoscut cu antecedente penale, probatoriul a fost integral administrat în cauză și apreciază că, în prezent, nu mai există pericol social pentru reținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerare următoarelor argumente:

În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarații inculpaților și ale martorilor audiați în cauză.

Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de furt calificat, dar și persoana și conduita inculpatului.

Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- penală în dosarul nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. 2 ex./16.09.2009

Președinte:Anca Alexandrescu
Judecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Camelia Nicoleta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1313/2009. Curtea de Apel Bucuresti