Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1311/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2123/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1311/
Ședința publică de la data de 11 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 26 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul-inculpat, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat cu delegație depusă la fila 5 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că înțelege să își mențină recursul declarat în cauză și este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.
Arată că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, inculpatul se află în arest de 6 luni de zile și apreciază că, în prezent, nu mai există pericol social pentru reținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, dacă se va aprecia oportună o măsură preventivă, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, valoarea mare a prejudiciului, precum și faptul că infracțiunea este săvârșită în stare de recidivă, ceea ce atestă că inculpatul nu se află la prima abatere de la legea penală. Pentru aceste considerente, apreciază că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuarea menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 26.08.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. și art. 160 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5.Cod Penal, art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 288 alin. 1.Cod Penal, art. 291 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, reținându-se, în esență, că la data de 28.11.2006, folosind un act de identitate falsificat și prin completarea unor documente bancare în fals, a indus în eroare reprezentanții BRD - Generale - Sucursala C și a ridicat din contul părții vătămate sumele de 10.000 Ron și 180.000 Ron, sume pe care și le-a însușit.
Totodată, în aceeași perioadă, împreună cu alte persoane parțial identificate, prin folosirea unor documente de identitate sau acte bancare ori prin prezentare sub identități false, au solicitat și retras din contul lui suma de 1.394.400 lei.
Instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, existând indicii temeinice, suficiente pentru analizarea arestării preventive, în concordanță cu jurisprudența CEDO în aplicarea art. 5 paragraf 1 lit. paragraf 4 din Convenție în hotărârileBrogan Marii BritaniișiMurray Marii Britanii,în care s-a precizat că art. 5 paragraf. 1 lit.c, nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscita bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea, astfel încât existența unor neconcordanțe nu împiedică privarea de libertate a inculpaților.
Instanța a constatat că în cauza subzista motivele care impuri privarea de libertate în continuare a inculpatului: pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și exista probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publica prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul societății civile, față de natura și gravitatea faptelor, modalitatea organizată de acționare, prin inducerea în eroare a funcționarilor băncii ca urmare a folosirii de înscrisuri și acte de identitate false, caracterul repetat al faptei, de cuantumul mare al prejudiciului, de circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist, ultima condamnare fiind de 5 ani din care executat doar 3 ani, nu are ocupație și nici loc de muncă, existând riscul ca o dată pus în libertate să săvârșească fapte ilicite pentru asigurare mijloacelor de întreținere).
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că față de stadiul actual al procedurii și perioada de aproximativ 6 luni în care s-a aflat în stare de arest preventiv nu se mai impune cercetarea sa în stare de arest, solicitând a se aprecia asupra luării măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat acte de întocmire în fals a unor înscrisuri și de folosire a unor documente oficiale falsificate pentru inducerea în eroare, în această modalitate, a funcționarilor BRD în scopul obținerii injuste a unor sume semnificative de bani.
Totodată, așa cum întemeiat a reținut și instanța de fond, în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modul organizat și coordonat în care acesta, împreună cu alte persoane, se presupune că a acționat, urmările presupus produse, frecvența crescută a unor fapte de același gen pe raza municipiului B, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale, nu are ocupație și nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de furt.
Aceste date sunt de natură a evidenția nu doar o tulburare semnificativă a ordinii publice în cazul lăsării inculpatului în libertate, dar relevă și o anumită predispoziție spre comiterea de fapte antisociale, care justifică aprecierea că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, ar fi insuficientă pentru atingerea scopului său.
Sub aspectul perioadei de 6 luni în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv, raportându-se la complexitatea cauzei, exigențele efectuării complete a cercetării judecătorești și la stadiul actual al procedurii, Curtea apreciază că această perioadă nu este de natură a depăși rezonabilitatea ce trebuie să o caracterizeze și nu justifică per se lăsarea inculpatului în libertate.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 26 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /22.09.09
Dact. 2 ex./22.09.09
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Camelia Nicoleta
