Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2139/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1314/
Ședința publică de la data de 11 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 31 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat cu delegație depusă la fila 9 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că înțelege să își mențină recursul declarat în cauză și este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Arată că inculpatul se află în arest de 7 luni de zile, iar din probele administrate nu rezultă vinovăția acestuia și apreciază că, în prezent, nu mai există pericol social pentru reținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
În subsidiar, dacă se va aprecia oportună o măsură preventivă, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență, respectiv tâlhărie și apreciază că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuarea menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 31.08.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. și art. 160 alin. 1, 3.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod Penal, reținându-se, în esență, că la data de 18.02.2009, în jurul orelor 11.00, în loc public, prin folosirea de amenințări, a deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia, prejudiciul în cuantum de 700 lei nefiind recuperat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare nr.36/UP emis de JS 6 B, reținându-se că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor egale incidente în cauză, respectiv art.1491Cod procedură penală rap la art.136 și art.148 lit.f Cod procedură penală, faptă pentru care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind gravă și cu un grad ridicat de pericol social.
Constatând legalitatea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, deoarece nu există probe certe de vinovăție și se află în stare de arest de aproximativ 7 luni, solicitând revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă finală de 5 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, probele avute în vedere la pronunțarea condamnării constituind indicii temeinice că inculpatul a săvârșit acte de deposedare a părții vătămate de un telefon mobil prin folosirea de amenințări.
În acest context, susținerea recurentului în sensul că probele administrate nu dovedesc vinovăția sa este lipsită de suport având în vedere, pe de o parte, soluția pronunțată în primă instanță, ce urmează a fi cenzurată în căile de atac și, pe de altă parte, limitele în care instanța este ținută a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, respectiv prin examinarea unor indicii temeinice de săvârșire a faptei, iar nu prin analiza exhaustivă a probelor de vinovăție.
Totodată, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina acestuia, îndrăzneală pe care o relevă comiterea unei astfel de infracțiuni în loc public, frecvența crescută a unor fapte de același gen pe raza municipiului B, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care vădește o anumită perseverență infracțională, săvârșind fapta dedusă judecății în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse dispuse anterior.
Pe de altă parte, relevantă în conturarea predispoziției inculpatului la comiterea de fapte antisociale este și împrejurarea că acesta a mai fost sancționat în minorat de 2 ori cu amendă administrativă pentru fapte de furt și tâlhărie, justificându-se astfel temerea că unica sa sursă de venituri o constituie săvârșirea de infracțiuni.
În acest context, având în vedere și stadiul procedurii judiciare și durata pedepsei aplicate în primă instanță, Curtea apreciază că măsura arestării preventive este singura aptă să asigure atingerea scopului său, orice altă măsură restrictivă de libertate neoferind suficiente garanții în acest sens.
Sub aspectul perioadei de 7 luni în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv, raportându-se la specificul cauzei și la stadiul actual al procedurii (cauza aflându-se în apel), Curtea apreciază că această perioadă nu este de natură a depăși rezonabilitatea ce trebuie să o caracterizeze și nu justifică lăsarea inculpatului în libertate.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 31.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 31.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /22.09.09
Dact. 2 ex./22.09.09
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Camelia Nicoleta
