Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1357/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.8794/2/2009
2221/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1357
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.09.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT a fost reprezentat prin procuror -.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 07.09.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a Ia Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațiala depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care,
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, in temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.d cu referire la art.160/b teza a II a Cpp, casarea încheierii de ședința din 07.09.2009 și revocarea măsurii arestării preventive. Consideră că nu sunt temeiuri si nu sunt administrate probe noi care sa justifice menținerea stării de arest.
Ca circumstanțe, susține ca recurentul inculpat are doi copii minori in întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, este arestat preventiv din luna mai 2009 si poate fi judecat in stare de libertate întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul și pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea de ședința fiind legală și temeinică. In cauza subzista temeiurile avute in vedere la data arestării, constând în declarațiile denunțătorului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică, declarația data de inculpat in fața procurorului, în care recunoaște comiterea faptei, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declara ca este de acord cu concluziile apărătorului ales si solicită sa fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 07.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul București - Secția I Penală în temeiul art. 1491alin. 9 Cod procedură penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT și în baza art. 1491pct. 10 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților,.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 346/D/P/2009 din 23,06,2009 al Ministerului Public, - Serviciul Teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal,
In fapt, s-a reținut că la data de 22.05.2009 inculpatul a oferit spre vânzare și consum martorului denunțător 45 de doze tip bilă de heroină cu masa de 3,12 grame, pentru care a primit suma de 2.300 lei, iar Ia data de 29.05.2009 a oferit spre vânzare și consum martorului denunțător cantitatea de 64 doze tip bilă de heroină cu masa de 3,16 grame,
Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la 30.05.2009 până la 27,06.2009, emițându-se nr. 112/UP/30.05.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, se are în vedere că în cauză există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 68 Cod procedură penală rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind: declarațiile inculpatului date la procuror în cursul urmăririi penale, în care recunoaște săvârșirea faptelor, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile martorului denunțător, procesul-verbal de prindere în flagrant, declarațiile martorilor, și, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia, instanța are în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, care rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor (ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor la Legea nr. 143/2000), dar și din modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele și din cantitatea relativ mare de heroină traficată. Mai mult, tribunalul a avut în vedere că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, suferind anterior 2 condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, respectiv de tentativă la omor.
Aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Aceste elemente care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului nu numai că subzistă, dar impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală. Ca atare, Tribunalul, în baza art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală constată că recursul este nefondat.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză până la acest moment Curtea apreciază că sunt indicii temeinice ce conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul. A săvârșit faptele ce i se rețin în sarcină.
Gravitatea concretă a faptelor presupus săvârșite de acesta, justifică aprecierea primei instanțe că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, chiar dacă nu este cunoscut cu antecedente penale.
Sintagma "există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică" nu trebuie interpretată literal pentru că aceasta ar conduce la imposibilitatea îndeplinirii ei, de plano deoarece în mod logic, nu pot exista probe la dosar despre comportamentul viitor al inculpatului.
De aceea sintagma trebuie interpretată în sensul că din materialul probator administrat se poate face un pronostic că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un risc, fie prin prisma faptului că este posibil ca acesta să săvârșească alte fapte penale, fie prin aceea că punerea în libertate ar determina o reacție de dezaprobare din partea opiniei publice.
Acest pronostic pe care judecătorul îl face asupra pericolului pentru ordinea publică este realizat în raport de gravitatea concretă a faptei săvârșite și de periculozitatea făptuitorului (comportamentul anterior al acestuia).
Sunt însă situații când gravitatea faptei săvârșite este suficientă pentru a evidenția pericolul pe care făptuitorul îl prezintă pentru ordinea publică chiar dacă anterior a avut un comportament corespunzător.
De aceea, Curtea consideră că în cauză gravitatea faptelor justifică aprecierea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și întrucât este îndeplinită și condiția privind mărimea pedepsei pentru infracțiunea reținută, sunt îndeplinite condițiile pentru incidența art. 148 lit. f raportat la art. 143 Cod procedură penală.
Se constată de asemenea că la menținerea măsurii prima instanță a respectat toate garanțiile procesuale prevăzute de lege pentru inculpat și soluția se justifică și pentru o soluționare cu celeritate a procesului penal.
De aceea, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii din 07.09.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu apărător din oficiu de 25 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact.
2 ex.-16.11.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Leontina Cișmașiu, Cristina Rotaru
