Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 143/2009
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpat împotriva Încheierii din 01.10. 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest - Penitenciarul Aiud, asistat de avocat din oficiu, cu împuternicire de reprezentare la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 385 ind. 14 alin 1/1 Cod procedură penală și art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul de a fi ascultat de instanța de recurs sau de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lui.
La întrebarea instanței, inculpatul învederează instanței că este de acord să fie asistat din oficiu și își menține declarațiile anterioare.
Avocat, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului de față, în baza art. 385 ind. 5 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate. Învederează instanței că scopul prevăzut de art. 160 Cod procedură penală a fost atins, recurentul recunoaște și regretă fapta, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu aceea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față ca nefondat, menținerea stării de arest, învederând instanței că, așa cum se poate observa și din rechizitoriu, subzistă temeiurile avute în vedere la menținerea stării de arest, mai mult, există și hotărâre de condamnare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că solicită judecarea în stare de libertate, regretă această faptă pe care însă a fost obligat să o facă.
Instanța, în deliberare față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Constată că prin încheierea penală pronunțată la data de 1.10.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Alba - Secția penală s-a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului, deținut în Penitenciarul Aiud.
Prin aceeași încheiere s-a dispus și respingerea cererii formulate de inculpat de revocare a măsurii arestării preventive.
Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul, investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 95/16.06.2009 a Judecătoriei Alba Iulia, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
S-a apreciat totodată că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile, datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetate în stare de libertate.
Mai mult, s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică decurge și din faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior tot pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au schimbat, astfel cum prevede art. 139.C.P.P. Tribunalul a reținut este neîntemeiată și cererea formulată de inculpat de revocare a măsurii arestării preventive
Față de cele expuse, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen, nemotivat, inculpatul.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului de față, în baza art. 385 ind. 5.C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în stare de libertate.
În motivarea recursului se arată că scopul prevăzut de art. 160.C.P.P. a fost atins, recurentul recunoaște și regretă fapta, iar în subsidiar se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Curtea de Apel examinând încheierea penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. constată că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins din următoarele considerente:
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul recurent este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, decurge din modalitatea comiterii faptelor, caracterul repetat al actelor materiale de furt, atragerea unui minor în câmpul infracțional, respectiv antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru fapte similare.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul repetării unor asemenea fapte, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f
C.P.P.Mai mult, Curtea reține că menținerea măsurii este justificată și prin prisma prevederilor art. 5 CEDO, față de inculpat fiind adoptată o hotărâre, chiar nedefinitivă, de condamnare pentru faptele care au determinat arestarea.
Reținând totodată că menținerea stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de art. 136.C.P.P. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea constată că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum a solicitat inculpatul prin intermediul apărătorului.
Față de cele expuse, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -(CO) -
Semn. Președinte complet
- -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/13.10.2009
Jud. fond:,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
