Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1450/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2358/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1450R
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 30.09.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 873/12.10.2009, atașată la fila 6/dosar și interpret de limba bulgară dl..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute de art. 136 Cod procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciind că scopul procesului penal poate fi atins și în aceste condiții, având în vedere că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În susținerea cererii, apărarea precizează că, inculpatul are o locuință în localitatea C, sens în care depune la dosarul cauzei copia contractului de închiriere încheiat pentru o perioadă de 4 luni.
De asemenea, apreciază că instanța în mod justificat a înlăturat temeiul prevăzut la lit. "b"a art. 148 Cod procedură penală, apreciind că nu mai subzistă, întrucât inculpatul în prezent nu mai are interesul de a zădărnici în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea vreunei persoane sau alterarea vreunei probe, în condițiile în care au fost audiate părțile civile și o parte din martori, ceilalți neprezentându-se în fața instanței deși au fost legal citați.
Astfel, apreciază că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere intervalul de timp scurs de la momentul săvârșirii faptei până la momentul arestării, acesta a săvârșit fapta în anul 2005 și a fost arestat abia în anul 2009, față de atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe tot parcursul procesului penal, acesta recunoscând și regretând săvârșirea faptei, starea precară de sănătate a inculpatului, care se află internat în spital penitenciar și care nu poate beneficia de un tratament corespunzător în lipsa medicamentelor și aparaturii necesare. În acest sens de pune la dosar acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică.
Precizează că, deși fapta a fost săvârșită în anul 2005, aceasta a fost săvârșită pe teritoriul Bulgariei, una dintre părțile vătămate este minoră, iar când una dintre părțile vătămate a încercat să fugă, aceasta a fost agresată.
În legătură cu cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, consideră că nu se impune admiterea acestei cereri, câtă vreme inculpatul este cetățean bulgar și nu a făcut dovada unei locuințe stabile.
Pentru aceste considerente, apreciază că sunt în continuare îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat,în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, urmând să se rețină că, după aproximativ 5 ani, s-a predat de bunăvoie, are probleme de sănătate pe care nu le poate trata corespunzător în stare de detenție, întrucât sistemul penitenciar nu dispune de medicamente și aparatura necesară.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, ns.23.07.1960 în localitatea, Republica, fiul lui și, de cetățenie bulgară, -.
Totodată, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de același inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că în cursul anului 2005, împreună cu altă persoană, a racolat, transportat și găzduit o persoană minoră și 2 persoane majore, în scopul exploatării sexuale a acestora în Germania, faptă ce constituie infracțiunea de trafic de persoane (minori) și constatând și incidența dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, instanța a apreciat că și la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, cererea de revocare a măsurii arestării preventive a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul .
Inculpatul, prin apărător ales, criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există temeiuri pentru menținerea măsurii arestării preventive. Totodată, a învederat că inculpatul a avut o atitudine sinceră și de regret a comiterii faptelor și are stare de sănătate precară.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița și s-a emis mandat de arestare preventivă nr.14/UP/19.05.2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin.1 lit. b și f Cod procedură penală.
La momentul arestării preventive, s-a reținut că în cursul anului 2005, inculpatul împreună cu altă persoană, a racolat, transportat și găzduit o persoană minoră și 2 persoane majore, în scopul exploatării sexuale a acestora în Germania.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În sarcina inculpatului s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzute de art.13 alin.1,2,3 din Legea 678/2001, modificat prin OUG 79/2005 raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.12 alin.1,2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.41 alin.2 Cod penal; art.12 alin 1,2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Relevante în acest sens sunt declarațiile inculpatului, ale părților vătămate, și precum și ale martorilor, G, și.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză, ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului, nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
De asemenea, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul au fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă faptelor comise
( victima uneia dintre infracțiuni este minoră, caracterul de repetabilitate al faptelor, amploarea activității infracționale), cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Inculpatul s-a aflat, la momentul luării măsurii arestării preventive, în situația prevăzută de art.148 lit.b Cod procedură penală, întrucât au existat date că acesta a exercitat amenințări cu moartea asupra unui martor și a familiei sale.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului .
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.-20.10.2009
Dact./21.10.2009/2ex
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
