Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2259/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1447
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 471A din 27.07.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr.443/19.06.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu HG, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/24.09.2009, atașată la fila 12/dosar, lipsind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și pe fond rejudecând reidividualizarea pedepsei sub aspectul reducerii cuantumului acesteia.
Apărarea solicită să se ia act că în cuprinsul hotărârii Judecătoriei Sectorului 2 în mod eronat s-a menționat că inculpatul ar fi fost condamnat în trecut la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, eroare care a fost menținută și în decizia Tribunalului București, însă din verificarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, aflată la filele 45-46 din dosarul de urmărire penală se poate observa că acesta a fost condamnat în trecut la pedeapsa cea mai mare de 1an și 6 luni închisoare.
În raport de această eroare, apreciază că se poate face aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Astfel, inculpatul este un tânăr, în vârstă de 20 de ani, a dat dovadă de o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei pe tot parcursul procesului penal, iar prejudiciul cauzat a fost recuperat integral prin restituire.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a se avea în vedere în primul rând fapta săvârșită, furt de buzunare, împrejurarea că inculpatul a fost surprins în flagrant, iar în al doilea rând persoana condamnatului, care este cunoscut cu antecedente penale, anterior săvârșirii faptei pentru care este cercetat în prezenta cauză a mai suferit 3 condamnări în minorat și o condamnare în majorat care atrage starea de recidivă.
În raport de această situație, apreciază că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare este corect individualizată și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, apreciază că pedeapsa este prea mare, având în vedere că sustras doar 2 telefoane.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.443/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B -Secția Penală în dosarul nr- în baza art. 345 alin. 2.pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 20.02.1988 în B, domiciliat în B,-,. 44,.1,. 7,. 41, sector 3, și fără forme legale în B,-, sector 2, cetățean român, necăsătorit, neșcolarizat, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, CNP -, în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1. pen. - art. 209 alin. 1 lit. e pen. cu aplic. art. 39 alin. 4. pen. rap. la art. 37 alin. 1 lit. b pen.
In temeiul art. 71. pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Conform art. 88 alin. 1. pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 09.04.2009 la zi.
Potrivit art. 350 alin. 1. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 346 alin. 1.pen.s-a luat act că partea vătămata, domiciliată în B,-,. 14, se. D,. 2,. 136, sector 2, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire.
Potrivit art. 191 alin. 1.pen. rap. la art. 189.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 09.04.2009, în jurul orelor 17.30, în timp ce se afla pe- din sectorul 2, profitând de neatenția părții vătămate în vârstă de 50 de ani, inculpatul i-a sustras din buzunarul stâng de la geacă două telefoane mobile marca Nokia în valoare de 700 de lei, fiind prins în flagrant de organele de poliție
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând să se dispună redozarea pedepsei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit disp. art.371 teza finală proc.pen. Tribunalul a constatat următoarele:
În data de 09.04.2009, în jurul orelor 17.30, în timp ce se afla pe- din sectorul 2, profitând de neatenția părții vătămate în vârstă de 50 de ani, inculpatul i-a sustras din buzunarul stâng de la haină două telefoane mobile marca Nokia în valoare de 700 de lei, fiind prins în flagrant de organele de poliție.
Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală efectuată asupra inculpatului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de către partea vătămată a celor două telefoane mobile însoțite de planșe fotografice și dovada de predare-primire a telefoanelor mobile către partea vătămată, din care a rezultat faptul că, în timp ce se afla pe stradă, profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul i-a sustras acesteia din buzunarul de la bluza de trening două telefoane mobile pe care le-a ascuns sub haina cu care era îmbrăcat.
Partea vătămată a arătat că, în data de 09.04.2009, în jurul orelor ora 17.30, în timp ce se deplasa pe B- - - împreună cu nepotul său, inculpatul i-a deschis fermoarul de la bluza de trening și din buzunarul stâng i-a sustras două telefoane mobile marca Nokia, apreciind valoarea prejudiciului la suma de 700 de lei, cu care nu s-a constituit parte civilă, deoarece, recunoscând bunurile la sediul organului de cercetare penală, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, bunurile i-au fost restituite în baza unei dovezi de predare-primire, astfel că prejudiciul a fost integral recuperat.
Așadar, declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că în data de 09.04.2009, în jurul orelor 17.30, în timp ce se afla pe B- - -, a observat o doamnă de aproximativ 50-55 de ani, pe care a urmărit-o câțiva metri, iar la un moment dat, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras din buzunarul stâng al bluzei de trening două telefoane mobile pe care le-a ascuns sub tricoul cu care era îmbrăcat, depărtându-se în grabă. A mai precizat că, după ce a parcurs aproximativ 10 metri, a fost prins de către organele de poliție, având asupra sa bunurile sustrase.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 09.04.2009, în jurul orelor 17.30, în timp ce se afla pe- din sectorul 2, profitând de neatenția părții vătămate, i-a sustras din buzunarul stâng de la bluza de trening două telefoane mobile marca Nokia în valoare de 700 de lei, fiind prins în flagrant de organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e pen.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a efectuat o corectă încadrare juridică a faptei și individualizarea pedepsei.
Astfel, la individualizarea pedepsei a avut în vedere dispozițiile art. 52.pen. precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei - într-un loc public, asupra unei femei în vârstă. Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori. Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând constant comiterea faptei, astfel încât pronunțarea unei pedepse orientate spre minimul special este menită să asigure reintegrarea în societate a inculpatului în condiții optime. Pentru aceleași motive, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74.pen. referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72.pen. și de art. 52.pen. astfel cum acestea au fost anterior enunțate, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, din analiza fișei de cazier judiciar, instanța a reținut că, prin sentința penală nr.44/18.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr.13570/2007 definitivă prin decizia penală nr.106/20.02.2008 a Tribunalului București, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1.pen. - art. 209 alin. 1 lit. e pen cu aplic. art.76 alin. 1 lit. c pen. și art. 74 alin. 1 lit. c pen. In executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la data de 20.11.2007 și liberat condiționat la data de 19.08.2008, în baza sentinței penale nr.1427/2008 a Judecătoriei Giurgiu, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 92 de zile. Potrivit art. 61 alin. 1.pen. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Din fișa de cazier judiciar, a reieșit că pedeapsa de 1 an închisoare se consideră executată la data de 20.11.2008, iar de la data liberării condiționate - 19.08.2008 și până la această dată - 20.11.2008 inculpatul nu a mai săvârșit nicio infracțiune. Așadar, având în vedere că fapta pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 09.04.2009, deci după executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.44/18.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 37 alin. 1 lit. b pen. potrivit cărora, când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescrispție a executării pedepsei unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, acesta se află în stare de recidivă postexecutorie. Totodată, instanța a reținut că, pentru pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ce constituie primul termen al recidivei postexecutorii, nu este împlinit termenul de reabilitare judecătorească prevăzut de art. 135.pen. astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. 2.pen. potrivit cărora la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr.471/27.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr- în baza art. 379 alin. 1 lit. b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs inculpatul, solicitând redozarea pedepsei, arătând că aceasta este mult prea ridicată în raport de circumstanțele sale personale. În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că tribunalul a preluat greșeala din sentințe primei instanțe cu privire la condamnarea sa anterioară.
Analizând hotărârile recurate, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 3.proc.pen. Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 383.proc.pen. decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere analiza temeiurilor de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului. De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 378 alin. 3 instanța este obligată să se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate, textele impunând o analiză proprie a instanței de apel în raport de criticile formulate de către apelant.
Verificând conținutul deciziei recurate, în raport de exigențele acestor dispoziții legale, Curtea constată căhotărârea instanței de apel se limitează lapreluarea în integralitate a considerentelor sentinței supusă controlului judiciar,aceasta neînțelegând să procedeze la o analiză proprie a singurului motiv de apel formulat de către inculpat, referitor la individualizarea pedepsei. Caracterul pur formal al controlului efectuat de către tribunal este demonstrat și de aceea că acesta nu observă (și astfel nici nu corectează) eroarea în care s-a aflat prima instanța în ceea ce privește pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, din fișa de cazier a inculpatului (fila 47 și fila 14 ) rezultând că acesta nu a suferit nicio condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În aceste condiții, având în vedere că motivul de apel are natura unei cereri esențiale pentru inculpat care poate influența soluția procesului, iar modul în care a procedat instanța de apel echivalează cu nepronunțarea asupra acestei cereri, Curtea constată incidența cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10.proc.pen. împrejurare ce face inutilă examinarea celorlalte critici ale recurentului.
În raport de aceste considerente, conforma art. 38515pct. 2 lit. c proc.pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
În ceea ce privește starea de arest a inculpatului, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin, lăsarea acestuia în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele sale personale, cunoscut cu multiple condamnări încă din minorat, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni dovedind perseverența sa infracțională dar și existența riscului de comitere a noi infracțiuni. Ca atare, instanța de recurs va menține starea de arest a acestuia.
În raport de soluția de admitere a recursului, conform art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.471A din 27.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr.443/19.06.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpat la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce prevenția, de la 9.04.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LR-2.11.2009
Dact.EA-20.10.2009/2ex
II P -;
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
