Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1448/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2194/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1448R
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpata împotriva deciziei penale nr. 488A din 25.08.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 244/27.03.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat recurenta-inculpată, în stare de detenție, personal și asistată de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/28.09.2009, atașată la fila12/dosar, lipsind intimata-parte civilă SC ""SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, a motivelor de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată, având cuvântul, solicită în temeiul art.385/9 pct.14 Cod procedură penală raportat la art. 315/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei în raport de criteriile generale de prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal și înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, considerând că pedeapsa aplicată este îndestulătoare și nu se mai justifică sporirea acesteia.
Totodată, solicită să rețină în favoarea inculpatei dispozițiile art. 74 Cod penal, având în vedere persoana acesteia, atitudinea sinceră de care a dat dovadă pe tot parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că aceasta este mama a patru copii minori și este singura întreținătoare a acestora.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 din Codul penal.
În ceea ce privește sporul aplicat, apreciază că este justificat, având în vedere că, anterior, inculpata a mai săvârșit și alte fapte de natură penală, pentru fiecare dintre acestea s-au aplicat pedepse penale, ulterior fiind contopite. Astfel, aplicarea sporului este justificată în raport de persoana inculpatei și perseverența infracțională de care a dat dovadă aceasta.
Recurenta-inculpata, în ultimul cuvânt, solicită înlăturarea sporului aplicat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prinsentința penală nr.244/27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul penal nr-, în baza art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal a fost condamnată inculpata, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a penal a fost condamnată inculpata, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-a contopit flecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta sentință, respectiv de 5 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, cu pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 205/27.06.2002 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr.268/13.11.2002 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, rezultând 3 pedepse de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 35 alin. 1 Cod penal s-a aplicat pe lângă fiecare dintre cele 3 pedepse de 13 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b, c Cod penal pe o durată de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 205/27.06.2002 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 268/13.11.2002 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, aplicată prin sentința penală 2432/29.12.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 20.01.2009, și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează: pedeapsa unică și indivizibilă de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 633/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 6.07.2007, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2,3, Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 633/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 6.07.2007, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 18.07.2007, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2,3, Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 1509 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 18.07.2007, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 1721 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1050/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București, la data de 23.01.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1050/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.38/23.01.2008 a Tribunalului București, la data de 23.01.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3, Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibila de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 30.07.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art.37 alin.1 lit.a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 30.07.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 30.07.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 30.07.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal; pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la data de 30.07.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal; pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.225/19.04.2000 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1858/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la 9.04.2002; pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1646/3.11.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, rămasă definitivă prin neapelare la 21.11.2003, pedeapsă devenită executabilă în urma anulării suspendării condiționate, conform art. 85 Cod penal; sporul de 1 an închisoare ce s-a aplicat la pedeapsa rezultantă.
În baza art.39 alin.1 Cod penal rap. la art.34 alin.1 lit.b Cod penal s-au contopit fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta sentință, de 5 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, cu restul de 1721 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.225/19.04.2000 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1858/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la 9.04.2002, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare, o pedeapsă de 1721 zile închisoare și o pedeapsă de 1721 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.35 alin.1 Cod penal s-a aplicat pe lângă fiecare dintre pedepse, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 225/19.04.2000 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1858/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la 9.04.2002.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 633/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B (definitivă prin neapelare la data de 06.07.2007), prin sentința penală 272/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B (definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI ), prin sentința penală nr. 1050/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B (definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București ), prin sentința penală nr. 82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B (definitivă prin decizia penală nr. 928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI ) și prin sentința penală nr. 1646/3.11.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B (definitivă prin neapelare la 21.11.2003).
În baza art.36 alin.1 Cod penal rap. la art.33 lit.a, 34 lit.b și art.85 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.633/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, prin sentința penală 272/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, prin sentința penală nr. 1050/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.38/23.01.2008 a Tribunalului București, prin sentința penală nr. 82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI și prin sentința penală nr.1646/3.11.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, pedeapsă pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.35 alin. 2 Cod penal i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal pe o durată de 4 ani, pedeapsă ce a început să se execute de la data punerii în libertate a inculpatei.
În baza art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate de la 1.02.2000, 25.03.2000-13.04.2000, 16.11.2001-31.01.2002, 22.05.2002-13.08.2002, 14.02.2003-15.05.2003, 17.05.2004-13.12.2004, 20.07.2005-15.08.2006, 18.12.2007 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.2551/2009 emis de Judecătoria Ploiești și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art.14 Cod procedură penală la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art. 998-999 cod civil inculpata a fost obligată la despăgubiri către partea civilă SC SA, cu sediul în B, bd. -, nr. 28, sector 1, în cuantum de 4.185,1987 lei.
În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus anularea copiei carnetului de muncă seria - nr. - (fila nr. 33-37 dosar de urm. pen.) și a adeverinței de venit nr.197/5.09.2003 emisă de SC - Food SA (fila 38 dosar de urm. pen.)
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
S-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La începutul anului 2003, inculpata a falsificat copia cărții de muncă seria - nr. -, prin contrafacerea scrierii, a subscrierii și alterarea lui prin înscrierea numelui lui și completarea cu mențiunile olografe "salariul net - lei/conform cu originalul/director1 și cu o semnătură.
Inculpata a mai falsificat adeverința de venit nr. 197/05.09.2003 prin contrafacerea scrierii și a subscrierii și a încredințat-o altei persoane (numitului ) spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
De asemenea, inculpata a înlesnit, prin falsificarea înscrisurilor anterior menționate și încredințarea acestora lui, inducerea în a eroare a SC Bank România SA prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul obținerii unui folos material injust, pricinuindu-se și o pagubă.
Instanța fondului a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 176.898 din 21.03.2006 ( 24-38, ), scrisul de pe adeverința de venit nr. 197/05.09.2003 (cu excepția mențiunilor " /09.09.2003" de pe revers) și mențiunile olografe "salariul net - lei/ conform cu originalul/ director" de pe xerocopia carnetului de muncă seria - nr. - (completat pe numele ) au fost executate de către.
De asemenea, conform acelorași concluzii ale raportului de expertiză, semnătura de la rubrica "contabil șef de pe adeverința de venit nr. 197/05.09.2003 a fost executată de către inculpată.
Deși inculpata a refuzat să dea vreo declarație în cursul judecății ( 12), în cursul urmăririi penale a recunoscut în declarațiile date ( 18-21 ) că a completat pe carnetul de muncă - - următoarele mențiuni: "7.490.000 lei, conform cu originalul, director, " și că a completat în totalitate adeverința de venit nr. 197/05.02.2003 cu următoarele mențiuni: "197/05.02.2003, SC - Food SA B, 28-30, telefon -, și celelalte date care apar și pe verso", executând și o semnătură la rubrica contabil-șef.
Din adeverința nr.11.181 din 18.11.2003 emisă de - Food SA ( 71 ) persoanele care au semnat adeverința de venit, respectiv Director și contabil-șef nu sunt și nu au fost angajații societății și nici numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, menționat în adeverința de venit, nu aparține societății. În adeverința nr. 1106/10.01.2005 emisă de - Food SA ( 45, ) se arată că, persoana pe numele căruia au fost completate copia cărții de muncă și adeverința de venit, nu a fost angajat al societății.
Cartea de muncă seria - nr. - (a cărei copie a fost falsificată) a fost eliberată de SC SRL, ca urmare a încheierii contractului individual de muncă între această societate și, fiind înregistrat sub nr. 2385 la registrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă B în data de 17.04.2001 (contractul de muncă, cu viza Inspectoratului Teritorial d e Muncă B este atașat la fila 54 ). acestei cărți de muncă a fost predat numitei la data de 10.03.2003, conform fișei de lichidare, ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă ( 53).
Aceste fapte au rezultat și din declarațiile martorei ( 49-50, și 100), angajată ca inspector resurse umane la SC SRL, care arată că a completat cartea de muncă indicată, dar aceasta diferă față de copia prezentată de către organele de poliție, în cuprinsul căreia au fost efectuate mai multe modificări (datele de identificare ale angajatului au fost modificate - fiind înscris, care nu a fost niciodată angajatul acestei societăți - ștampila societății, data angajării, funcția, salariul).
Pe copia cărții de muncă și pe adeverința de venit a fost aplicată o ștampilă cu impresiunile "- Food SA" (indicată ca fiind unitatea angajatoare), însă impresiunile acesteia nu corespund (ca formă și conținut) cu cele ale ștampilei originale ale acestei societăți, care au fost ridicate conform procesului verbal din 16.01.2006 ( 47). Mențiunile sus-arătate s-au observat și pe înscrisurile pe care au fost operate, depuse în original și atașate dosarului la filele 33-38
Inculpata a recunoscut faptul că știa că înscrisurile completate urmau să fie folosite la obținerea unor credite bancare, fiind înmânate lui. Inculpata a menționat că ștampila aplicată cu însemnele - Food SA nu a fost în detenția sa, în concret, aceste înscrisuri au fost folosite de numitul (fratele numitei ), cu privire la care s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări, conform rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B ( 98-100, ).
Contractul de credit de consum între SC Bank România SA și a fost încheiat la data de 09.09.2003 ( 57-58) pentru suma de 53,822 lei, fiind cumpărate de la următoarele bunuri: aragaz Arctic, centrală, mașină de spălat îndesit, TV (factură fiscală nr. -/09.09.2003, 58 )
Însă, la data de 09.09.2003 era încarcerat, fiind arestat de la data de 03.05.2003, conform fișei de cazier a acestuia ( 59, ) și declarațiilor sale ( 180).
SC SA, în calitate de asigurător al Bank SA (polița de asigurare seria H, nr. 4445,. 60 ), ca urmare a faptului că suma sus menționată nu a fost achitată, a plătit asiguratului suma de 4.185,1987 lei reprezentând daune contract de creditare, conform ordinului de plată nr. 3883 din 16.12.2003 ( 73, ).
La individualizarea sancțiunii aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpata a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunilor, refuzând în cursul judecății să fie audiată.
Gradul de pericol social al faptelor săvârșite este ridicat, datorită modului și mijloacelor de săvârșire ale acestora, în sensul că inculpata s-a perfecționat în activitatea de falsificare a înscrisurilor (oficiale sau sub semnătură privată), încercând să realizeze înscrisuri falsificate care să pară cât mai veridice. Scopul urmărit de inculpată a fost obținerea unor foloase materiale injuste (prin mijloace frauduloase), fără a reflecta asupra pagubelor produse în patrimoniul altor persoane și fără a încerca să acopere aceste pagube. Instanța reține ingeniozitatea inculpatei în realizarea înscrisurilor falsificate, atenția acordată amănuntelor privind mențiunile ce trebuie să existe în aceste înscrisuri pentru a putea fi acceptate ca înscrisuri justificative în acordarea unui credit.
Instanța a reținut periculozitatea inculpatei, ce rezultă din antecedentele penale ale acesteia, constând în comiterea a cincisprezece infracțiuni într-un interval de timp relativ scurt (1999-2003). De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că aceste infracțiuni sunt de aceeași natură (fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și înșelăciune), fapt ce denotă specializarea inculpatei și perfecționarea acesteia în reușita săvârșirii acestor infracțiuni.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că condamnările anterioare comiterii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, ce au fost aplicate inculpatei prin sentința nr. 225/19.12.2000 a Tribunalului Militar Teritorial B (astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 52/30.04.2001 a Curții Militare de Apel, definitivă prin decizia nr. 1858/09.04.2002 a înaltei Curți de Casație și Justiție) și prin sentința penală nr. 205/S din 27.06.2002 a Tribunalului Brașov (definitivă prin decizia penală nr. 268/13.11.2002 a Curții de Apel Brașov ) nu au fost de natură să asigure reeducarea inculpatei și conștientizarea de către aceasta a consecințelor negative ale faptelor sale.
Față de aceste considerente, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă de 5 ani închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, formă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, o pedeapsă de 1 an închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. (2) Cod Penal, instanța consideră, în funcție de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractoarei, de starea de pericol a infracțiunilor, că se impune interzicerea, ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, b Cod Penal, și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.
Prindecizia penală nr.488/A din 25.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.244 din 27.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6
A fost obligat apelanta inculpată la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând fără echivoc că inculpata a comis infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.
Instanța a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, ținând seama de gradul concret de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise, de rezultatele produse, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei (recidivistă).
Referitor la antecedența infracțională a inculpatei, s-a constatat în mod just că la momentul comiterii infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, inculpata suferise deja 2 condamnări definitive prin sentința penală nr.225/19.12.2000 a Tribunalului Militar Teritorial B și prin sentința penală nr.205/27.06.2002 a Tribunalului Brașov, reținând astfel starea de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 alin.1 lit.a Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art. 39 alin.1 Cod penal.
De asemenea, infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 633/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B (definitivă prin neapelare la data de 06.07.2007), prin sentința penală 272/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B (definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI ), prin sentința penală nr. 1050/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B (definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București ), prin sentința penală nr. 82/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B (definitivă prin decizia penală nr. 928/30.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI ) și prin sentința penală nr. 1646/3.11.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B (definitivă prin neapelare la 21.11.2003), fiind astfel incidente dispozițiile art.36 alin.1 Cod penal.
Întrucât pedeapsa rezultantă este insuficientă pentru a sancționa întreaga activitate infracțională a inculpatei, justificat instanța fondului a aplicat un spor de 2 ani închisoare, ce include și sporul de 1 an aplicat prin sentința penală nr. 2432/29.12.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, astfel că și pe acest aspect, critica apelantei este nefondată.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpata, criticându-le pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în special cu referire la sporul aplicat, în raport de circumstanțele sale personale (mamă a 4 copii minori), dar și de natura infracțiunilor pentru care a fost condamnată.
Examinând hotărârile atacate în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Recurenta inculpată a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art.385/10 alin.2 teza a II a Cod procedură penală, respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. Oricum, criticile formulate se circumscriu cazului de casare prev. de art.385/15 pct.14 Cod procedură penală, caz care se ia în considerare și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală.
Analizând critica formulată de către recurenta inculpată, Curtea constată că este neîntemeiată, căci la individualizarea pedepselor aplicate acesteia (de 5 ani închisoare pentru complicitate la înșelăciune și de câte 1 an închisoare pentru cele două infracțiuni de fals) instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și s-a orientat către minimul special prevăzut de lege (în cazul infracțiunii de complicitate la înșelăciune) și respectiv spre mediu (în cazul celor două infracțiuni de fals), fără să se impună reducerea acestora.
În susținerea recursului, inculpata a făcut vorbire de atitudinea sa sinceră, dar și de împrejurarea că este singura întreținătoare a patru copii minori. Curtea subliniază însă că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot fi valorificate în mod singular în procesul de individualizare a pedepselor, ci doar în coroborare cu celelalte criterii prevăzute de art.72 Cod penal. Pe de altă parte, nici datele ce caracterizează persoana inculpatei nu sunt întrutotul favorabile, câtă vreme aceasta nu este totuși la primul conflict cu legea penală, fiind condamnată anterior de două ori pentru săvârșirea acelorași gen de fapte, dovedind astfel perseverență pe calea infracțională. De altfel, această perseverență infracțională demonstrează faptul că inculpata are o slabă înțelegere a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, astfel că atitudinea sa procesuală, de recunoaștere și regret a faptelor comise, nu este în măsură a convinge instanța că inculpata a conștientizat cu adevărat consecințele faptelor sale, pe care a înțeles să și le asume, ci apare ca fiind una pur formală, nejustificându-se deci reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal.
Tot astfel, se mai reține că inculpata, deși tânără și cu patru copii minori în întreținere, nu s-a preocupat în sensul găsirii unui loc de muncă, în condițiile în care nu are altă sursă licită aducătoare de venituri.
În fine, Curtea mai reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, iar recidiva constituie o cauză de agravare a pedepsei.
Punând în balanță toate criteriile de individualizare mai sus arătate, Curtea constată că pedepsele stabilite de prima instanță pentru infracțiunile deduse judecății corespund scopului preventiv educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
Cât privește faptul că, în final, inculpata are de executat o pedeapsă mult mai mare, acesta se datorează incidenței dispozițiilor art.36 Cod penal, prima instanță contopind pedepsele aplicate inculpatei în prezenta cauză cu pedepsele aplicate acesteia prin alte 5 sentințe penale definitive. În urma acestei contopiri, inculpatei i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, pe care prima instanță a sporit-o cu 2 ani.
În legătură cu acest din urmă aspect, Curtea subliniază că sporirea pedepsei se justifică nu numai prin prisma activității infracționale susținute a inculpatei (care a suferit numeroase condamnări pentru comiterea acelorași tipuri de infracțiuni), ce se impune a fi sancționată corespunzător, dar și în lumina faptului că exista deja un spor de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr.2432/2008 a Judecătoriei Ploiești (prin care se contopiseră anterior pedepsele aplicate prin cele 5 hotărâri la care s-a făcut referire), spor care nu putea fi înlăturat, căci fiind aplicat printr-o hotărâre definitivă, a intrat în puterea lucrului judecat.
Față de cele reținute, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală, așa încât recursul nu poate fi admis din acest motiv.
Mai mult, examinând cauza în temeiul art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată nici incidența vreunuia din celelalte cazuri de casare pe care instanța le poate lua în considerare din oficiu, așa încât, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv a onorariului avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr.488 din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală și a sentinței penale nr.244 din 27.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6
Obligă recurenta inculpată la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.
- I jud.:;
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
