Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 164/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(200/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.164/
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. -/26.01.2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, la întrebarea Curții, învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de apel. Arată că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond la data de 07.01.2010 prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului. Arată că inculaptul este arestat de aproximativ doi ani, nu a fost audiat nicio dată, ceea ce rezultă că ancheta nu a continuat. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este tatăl a doi copii minori, soția este bolnavă de diabet și afecțiuni cardiace.
Solicită să se aibă in vedere că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, de menținere a încheierii pronunțate de Tribunalul București, care in mod corect a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpat. Consideră că subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, cele prevăzute de art. 148 lit.b, c și f Cpp.
În ceea ce priveste durata rezonabilă a arestului preventiv, consideră că prezenta cauza este una complexă cu 20 de inculpați, dintre care 11 arestați și 17 părți vătămate, iar ancheta s-a desfășurat cu celeritate in fața parchetului, organele de cercetare penală nu au fost în pasivitate.
De asemenea, solicită să se aibă in vedere caracterul grav al faptei reținute in sarcina inculpatului, precum și faptul că acesta este cunoscut cu antecedete penale.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are doi copii minori în întreținere și o soție bolnavă. Arată că se va prezenta de fiecare dată când va fi chemat.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 7.0.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și a apreciat că temeiurile legale care a determinat arestarea preventivă inițială continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate.
Instanța de fond a constatat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar, lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciat în raport de natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise de către acesta, de modalitatea concretă de săvârșire și urmările produse.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea în libertate, invocând în principal aspecte de circumstanțiere personală favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența și la acest moment a condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, pe de-o parte există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată, iar, pe de altă parte, lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunilor, în frecvența deosebită a unor asemenea fapte în prezent, în recrudescența infracțională vizând infracțiuni de violență, ce impun o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea propunerii de arestare preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica acestuia.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se inveterează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II a penală.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./29.01.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
