Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 17/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 291/2010 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, a declarat recurs împotriva încheierii instanței de fond întrucât apreciază că, in mod greșit s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă, potrivit art. 52cod pr. penală, pericolul pentru ordinea publică nu subzistă, acesta s-a diminuat odată cu trecerea timpului. Apreciază că, lăsarea in libertate a inculpatului nu ar afecta buna desfășurare a procesului penal, iar perioada de arest nu poate constitui o executare anticipată a pedepsei. Inculpatul este recidivist, insă nu pentru infracțiuni de violență și are 5 copii minori în întreținere.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea acestei măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului care, nu este la primul conflict cu legea penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, el a mai avut și alte condamnări însă nu pentru infracțiuni de violență. Nu poartă cuțit la el, iar martorul a fugit în Spania pentru că este vinovat. Nu el a omorât victima. Solicită judecarea sa in stare de libertate, are familie și o casă in care locuiește.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, făcându-se aplicarea prevederilor art. 3002Cod proc.pen. raportat la art. 160 alin.3 Cod proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului ( fiul lui și, născut la 3.06.1977)
Pentru a pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut că:
La termenul din 8 ianuarie 2010, instanța a supus analizei legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și dispozițiile art. 300/2 Cod proc.pen.
Se constată că până în prezent a fost audiat doar inculpatul,nefiind posibilă audierea martorilor citați pentru acest termen.
Deși inculpatul în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, faptul că ar fi autorul faptei reținute prin actul de inculpare, la acest moment, raportat la întregul probatoriu administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, constând în: procesul-verbal de sesizare a organelor de poliție, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de consemnare a concluziilor medico-legale provizorii de necropsie precum și raportul de constatare medico-legală de necropsie 1816/P/24.08.2009, declarațiile martorilor, procesele verbale de identificare a inculpatului de către martori, procesele verbale de căutare a suspectului, raportul de constatare tehnico-științifică 52641/18.09.2009 -Laboratorul, IPJ C, există date, elemente, informații ce pot fi apreciate drept indicii temeinice, în sensul temeiului prevăzut de art. 68 Cod proc.pen. art. 143 Cod proc.pen.
Este de asemenea prezent și temeiul prevăzut de art. 148 lit f Cod proc.pen. având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată, constând în pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și faptul că prin lăsarea în libertate se creează un pericol concret pentru ordinea publică, determinat de modul și împrejurările comiterii faptei (în public, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, prin folosirea unui cuțit), urmarea produsă, valoarea socială căreia i s-a adus atingere (dreptul la viață), rezonanța socială a acestor fapte și sentimental de temere indus colectivității din care părțile provin, necesitatea asigurării unui răspuns prompt din partea organelor judiciare pentru a garanta respectarea ordinii publice; datele personale ale inculpatului ( acesta este recidivist, fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat, dar și pentru comiterea unei tâlhării și liberat condiționat la 21.03.2008; nu este școlarizat, nu are o ocupație sau alte surse de venit ).
În prezența acestor temeiuri ce subzistă nemodificate, instanța apreciază că măsura arestării preventive dispusă în cauză este în acord cu scopul prevăzut de art. 136 Cod proc.pen, măsura preventivă fiind necesară bunei desfășurări a procesului penal, conservării probelor, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, dar și protejării ordinii publice, dată fiind rezonanța socială a faptelor de acest gen în rândul comunității.
Împotriva încheierii din 8 ianuarie 2010 Tribunalului Constanța, referitor la verificarea temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive, inculpatul a formulat recurs în termen legal, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în legătură cu soluția de menținere a măsurii arestării sale preventive.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, temeiurile arestării nu mai subzistă, pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, este beneficiarul prezumției de nevinovăție, are un domiciliu stabil și în întreținere 5 copii minori, astfel că, judecarea sa în stare de libertate nu ar afecta negativ buna desfășurare a procesului penal.
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 8 ianuarie 2010 Tribunalului Constanța și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării preventive luată față de el.
Examinând încheierea din 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în lumina criticilor din recursul inculpatului, a actelor și lucrărilor dosarului, cât și din oficiu, curtea constată următoarele:
Prin încheierea din 22.10.2009 Tribunalul Constanța, în temeiul prevederilor art. 3001alin. 1,3 cod pr. penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 rap. la art. 175 lit. "i" cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" cod penal.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, au fost acelea prevăzute de art. 143 și art. 681cod pr.penală, coroborat cu art. 148 lit. "f" cod pr. penală.
În prezent, cauza se află în faza cercetării judecătorești, fiind ascultat doar inculpatul, care nu a recunoscut fapta.
Așa cum a reținut și tribunalul, probatoriul administrat până în prezent și pe baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, susține cu justețe presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat penal.
Cercetarea judecătorească aflându-se într-un stadiu incipient, curtea constată că, la momentul de față, nu au apărut elemente noi, care să pună sub semnul îndoielii presupunerea că inculpatul este autorul faptei ce face obiectul cauzei.
Drept urmare, se reține subzistența temeiurilor prevăzute de art. 143 cod pr. penală în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent.
Fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul recurent este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 174 rap. la art. 175 lit. "i" cod penal, iar infracțiunea de omor calificat este pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, respectiv între 15 - 25 ani închisoare.
Pericolul social concret pentru ordinea publică, rezultă din modalitatea în care se pretinde prin rechizitoriu că a fost săvârșită fapta ( pe fondul consumului exagerat de alcool și folosirea unui cuțit în public), lezarea gravă a dreptului la viață, prin decesul victimei, impactul profund negativ în societate al respectivei fapte și nu în ultimul rând, sentimentul de insecuritate indus membrilor colectivității din care provin părțile.
Așa cum a reținut și instanța de fond, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent este justificată, odată în plus, de necesitatea garantării respectării ordinii publice și evitarea posibilității ca el să săvârșească și alte fapte de natură penală ( este recidivist, fiind anterior condamnat și pentru o infracțiune de tâlhărie ) sau să încerce împiedicarea aflării adevărului, cu atât mai mult cu cât nu a recunoscut fapta.
Pe cale de consecință, curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. "f" cod pr. penală.
Prezumția de nevinovăție, ce operează potrivit legii, in favoarea inculpatului recurent, nu este de natură să impieteze prin ea însăși luarea sau menținerea arestării preventive, câtă vreme subzistă temeiurile legale în baza cărora se pot lua astfel de măsuri, așa cum se constată și în cauză.
Simpla trecere a timpului nu este prin ea însăși o cauză de diminuare considerabilă a pericolului pentru ordinea publică, în condițiile în care subzistă temeiurile legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, măsură ce durează de numai 5 luni, durata acesteia fiind circumscrisă unui termen rezonabil.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului, dar și subzistența temeiurilor arestării preventive, care impune menținerea acesteia, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 cod pr. penală, onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției în favoarea avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală,
Onorariul avocat oficiu, in cuantum de câte 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond.
Red.. Jud. -/15.01.2010
Tehnodact. Gref.
2 ex./15.01.2010
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Eleni Cristina
