Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.189 /R/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 20.07.1966, fiul lui și, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.3002combinat cu art.160 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.124/13.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
ședinței de judecată a fost asigurată de translatorul de limbă germană.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat depune la dosar din practica judiciară copia a două decizii pronunțate de Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, după care susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul de se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta este arestat de peste 10 luni, în cauză au fost audiați martori, urmând a se finaliza și cele două expertize dispuse în cauză. Din cele două expertize medico legale aflate la dosar rezultă că viața celor două persoane nu a fost pusă în primejdie. Rezultă din practica Curții de Apel Oradea precum, la fel și cea națională, dar și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Vrencev c/a, pericol concret pentru ordinea publică trebuie dovedit, nefiind suficient a reține că privarea de libertate se justifică atunci când alte măsuri privative nu au fost analizate. În speță, apreciază că prin privarea de libertate a inculpatului pe o durată de 10 luni pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, existând, ca și de altfel și în opinia Curții Europene, posibilitatea înlocuirii acestei măsurii privative de libertate cu o altă măsură neprivativă de libertate, colectivitatea nefiind pusă în pericol prin lăsarea inculpatului în libertate.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. În mod corect, prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, față de infracțiunea ce i se reține în sarcină, aceea de tentativă la omor deosebit de grav, încercând să intre într-un grup de persoane cu autoturismul, accidentând două persoane. Pentru aceleași considerente consideră că nu se impune nici înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul recurent, prin translator, având ultimul cuvânt solicită să fie pus în libertate întrucât nu mai este corect să fie menținut în stare de arest.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 7 aprilie 2009, Tribunalul Bihor a dispus, printre altele, respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara, iar în baza art.300/2 -combinat cu art. 160/b Cod de procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 20.07.1966 în Germania, fiul lui și, în prezent deținut in Arestul J B, măsură luata prin încheierea nr. 28 din 13 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.37/2008 de către aceeași instanța.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihor a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatului se mențin, acesta fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care, văzând disp.art.300/2 combinat cu art.160/ Cod de procedură penală și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului. A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
În susținea motivelor de recurs inculpatul recurent a arătat, prin apărătorul său ales,că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta este arestat de peste 10 luni, în cauză au fost audiați martori, urmând a se finaliza și cele două expertize dispuse în cauză și că față de aceste împrejurări, se poate dispune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, Tribunalul Bihora constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere fapta pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-176 Cod penal.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Nu se constată nici motive de încetarea de drept măsurii, cu consecința punerii în libertate, întrucât încheierea atacată respectă cerințele de legalitate și temeinicie.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și născut la 20.07.1966, împotriva încheierii penale din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - CA./24.04.2009.
Judec. fond -
AS/24.04.2009
2 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
