Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.186/R/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent A, domiciliat O,-, - 4,. 77 Județ B și în O,-, - 2,. D,. 6, Județ B, împotriva deciziei penale nr.37/A din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a menținut în totalitate sentința penală nr.614 din 19 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/litru alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent A, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent A - av. susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Oradea iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit a sau d Cod de procedură penală, întrucât fapta nu există. Cu totul în subsidiar, solicită reindividualizarea și redozarea pedepsei aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea prevederilor art.81 Cod penal. Cu privire la capătul principial al cererii, arată că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, întrucât aceasta a înlăturat nejustificat apărările inculpatului în ce privește motivele de nulitate ale actelor efectuate în faza de urmărire penală, încălcându-se dreptul la apărare al învinuitului, obligație ce incumbă organului judiciar în baza deciziei Curții Constituționale cu privire la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr.356/2006, aspect care încalcă flagrant dreptul la apărare și este sancționat cu nulitatea prevăzută de art.197 alin.2 Cod de procedură penală. Aceste motive de nulitate au fost invocate la primul termen de judecată în fond, apoi în fața instanței de apel, dar au fost înlăturate fără să fie motivate temeinic, acoperind astfel viciile de procedură ale organului de urmărire penală al așa numitei "infracțiuni flagrante" constatate, aceasta coroborat cu toate aspectele invocate referitor la viciile de procedură de care suferă întreaga urmărire penală: modul în care s-a consemnat neprocedural constatarea infracțiunii, modul în care au fost audiați martorii la mai multe termene fără a fi încunoștințat despre acest aspect, organul de urmărire penală obținând astfel probe în sensul confirmării vinovăției inculpatului, declarația acestor martorii fiind oscilantă, fiind schimbată de câte ori au fost audiați în intervalul de 3-6 luni. Astfel că audierea acestor martori fără ca apărarea să fie de față este o încălcare flagrantă a prevederilor art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului precum și a dispozițiilor art.6 din Cod de procedură penală. Cu privire la capătul subsidiar al cererii, arată că singurele probe existente la dosar pentru a susține acuzația parchetului sunt acel proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile celor doi martori: și, probe, care având în vedere viciile procedurale grave de care suferă nu pot fi admise ca probe și în lipsa altor dovezi palpabile și certe, administrate legal și procedural, rechizitoriul nu este probat, astfel că se impune achitarea inculpatului. Referitor la celălalt capăt subsidiar al cererii solicită, ca în situația în care instanța de recurs va recunoaște totuși actele de urmărire penală ca fiind încheiate temeinic, vinovăția inculpatului stabilită legal, iar motivele de nulitate ca fiind acoperite, să se dispună redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, respectiv că inculpatul este o persoană cinstită, fără antecedente penale, fost cadru militar, în prezent pensionat în rezervă, că în urma infracțiunii comise nu sunt pagube și nici victime, gradul de atingere adus ordinii de drept prin infracțiunii fiind minim.Ca modalitate de executare solicită aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal. Pentru considerentele expuse, cât și cele invocate pe larg în scris solicită admiterea recursului.
Reprezentanta parchetului arată că nu se opune admiterii recursului în ceea ce privește redozarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului recurent până la limita de 1 an, cu menținerea modalității de executare a pedepsei. În ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa pe motivul că fapta nu există nu poate fi primită, câtă vreme din probele administrate la dosar rezultă că inculpatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice și a condus sinuos datorită stării de ebrietate în care s-a aflat. Totodată, arată că este neîntemeiată și cererea de reținere circumstanțelor atenuante personale - vârsta inculpatului, împrejurarea că nu a recunoscut comiterea faptei, persoana.
Inculpatul recurent A solicită achitarea sa întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa. să precizeze că el s-a aflat lângă autoturism când i-au fost solicitate actele la control, dar acesta tehnic era imposibil de a fi pus în mișcare, întrucât avea, iar în cutia de viteze nu avea ulei. să mai precizez că testul efectuat cu aparatul alcooltest nici nu i s-a arătat cât indic. Pe de altă parte, declarațiile celor doi martori sunt contradictorii, unul declară că fapta s-a petrecut seara, indicând o oră, un sens de mers iar celălalt că era dimineața, indicând o altă oră și un alt sens de mers. Apreciază că nu este vinovat, motiv pentru care solicită instanței de recurs să dispună achitarea sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 614 din 19 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a hotărât în temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 81. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani 6 luni, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 5046 din 24.10.2007.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 18.09.2006, în jurul orei 15,25, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul Aac ondus autoturismul marca - Solenza cu nr. de înmatriculare -, pe str. - din O în direcția str. -, în spatele său deplasându-se un autoturism aparținând Autorității Rutiere Române, în care se afla și un agent al poliției rutiere. Întrucât agentul de poliție a constatat că autoturismul condus de către inculpat nu circula regulamentar, deplasarea acestuia făcându-se sinusoidal, cu depășirea în repetate rânduri a liniei de demarcație acelor 2 sensuri de mers, a decis oprirea autoturismului condus de inculpat.
Agentul de poliție a constatat că inculpatul prezintă semne specifice consumului de băuturi alcoolice, motiv pentru care l-a condus la sediul B unde, la ora 15,40, a fost testat cu aparatul alcooltest marca "", care a indicat o valoare de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus ulterior la o unitate spitalicească, unde i s-a recoltat sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima probă recoltată la ora 16,30 indicând o îmbibație de 1,40 g/l alcool pur în sânge, cea de-a doua probă indicând o îmbibație alcoolică de 1,25g/l alcool pur în sânge.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești (fila 16) inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că nu a fost surprins în trafic de către agentul de poliție, ci în timp ce mașina era parcată în fața blocului, iar el schimba uleiul și o, agentul de poliție l-a întrerupt din activitate, astfel inculpatul a declarat: "Precizez că în data de 18.09.2006 în jurul orei 15,00 m-am apucat să completez uleiul și să schimb, la un moment dat fiind oprit din activitate de un agent de poliție pe nume, care m-a întrebat dacă am consumat băuturi alcoolice, eu spunându-i că da. Precizez că mi s-a solicitat să suflu în alcooltest, nu mi s-a arătat ulterior rezultatul, dar mi s-a comunicat că este peste 1%o, agentul de poliție conducându-mă la mașina de serviciu în care se găseau 2 agenți ARR și toți ne-am deplasat la sediul poliției, unde după aprox. 20 de minute am suflat din nou în alcooltest". Aceeași apărare a fost formulată de către inculpat și în cursul urmăririi penale.
Apărarea inculpatului a fost infirmată de restul probelor administrate în cauză. Astfel, cu privire la împrejurarea că inculpatul a fost depistat în trafic a fost întocmit un proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante și au fost audiați 2 martori oculari: și.
În cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante se consemnează împrejurarea, confirmată de către 2 martori asistenți, faptului că inculpatul Aaf ost oprit în trafic, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca - Solenza cu nr. de înmatriculare -, care circula pe str. -, din direcția str. - cu direcția de deplasare spre str. -. Excepția invocată în apărarea inculpatului, referitoare la nulitatea absolută a acestui proces verbal, nu este întemeiată, din probele administrate în cauză (declarațiile celor 2 martori asistenți) nerezultând cu certitudine că procesul verbal ar fi fost încheiat într-o altă zi decât cea menționată ca data a întocmirii acestuia. Oricum elementul de fapt ce s-a încercat a fi dovedit prin acest mijloc de probă este împrejurarea că inculpatul se afla în trafic când a fost oprit de agentul de poliție, împrejurare care a putut și a fost dovedită și cu celelalte mijloace de probă - declarațiile martorilor oculari. Procesul verbal încheiat de agentul constatator, ca mijloc de probă, cuprinde toate elementele prevăzute de art. 91.C.P.P. omisiunea menționării unuia dintre elementele enumerate neatrăgând însă nulitatea absolută (cauzele de nulitate absolută fiind expres și limitativ prevăzute la art. 197 alin. 2.C.P.P.) și nu atrage nici nulitatea relativă întrucât prin acest mijloc de probă nu s-a adus vreo vătămare inculpatului, fiind doar un mijloc de probă prin care se dovedește o altă stare de fapt decât cea relatată de către inculpat.
Starea de fapt relatată de către inculpat a fost infirmată și de susținerile celor 2 martori oculari și. Astfel martorul (audiat de către instanța la termenul de judecată din 12.05.2008 - fila 24) a declarat fără nici o reținere că ". în data de 18 septembrie 2006, în jurul orei 15,00 mă aflam într-o acțiune comună ARR și poliția rutieră și în acest sens ne deplasam într-o mașină a ARR pe str. - și la un moment dat am văzut în fața noastră deplasându-se șerpuit pe șosea un autoturism tip TAXI. Observând modul în care se deplasează autoturismul pe șosea, polițistul a avut inițiativa de a opri autoturismul, ceea ce am și reușit, pe străduță lăturalnică în dreptul unor blocuri. Agentul de poliție a solicitat conducătorului auto, care s-a dovedit a fi A actele la control agentul de poliție constatând faptul că acesta emana halenă alcoolică, motiv pentru care i-a solicitat să se deplaseze la sediul poliției rutiere.", martorul asistând și la numeroasele încercări ale inculpatului de a fi testat cu aparatul și cunoscând că inculpatul a fost condus la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorul (fila 25) audiat și el de către instanță, a relatat aceleași împrejurări, declarând astfel că "în ziua incidentului ne deplasam cu autoturismul ARR de la sediul poliției rutiere într-o acțiune de control și veneam din zona autogării spre ieșirea din oraș cu direcția B și la un moment dat am observat în fața noastră un autoturism care se deplasa sinusoidal pe șosea, depășind de mai multe ori linia continuă, deplasare care atras atenția agentului de poliție care a și hotărât să oprească autoturismul. În momentul opririi agentul de poliție a constat că șoferul, ce s-a dovedit a fi A, prezenta urme specifice consumului de băuturi alcoolice, motiv pentru care l-am condus la sediul poliției rutiere unde după mai multe încercări nereușite de a se sustrage testării a fost testat cu aparatul alcooltest, fiind ulterior condus la spital pentru a i se recolta sânge".
Declarațiile ambilor martori oculari au fost convingătoare sub aspectul evenimentului judiciar relatat, împrejurarea că aceștia nu au putut preciza cu exactitate ora și denumirea străzii pe care se deplasa inculpatul nu au fost în măsură să înlăture caracterul cert al acestor declarații.
În ceea ce privește ascultarea repetată a martorilor în cursul urmăririi penale, acesta este o tactică prevăzută de psihologia judiciară ce are drept scop "completarea și precizarea depozițiilor inițiale și înlăturarea unor contradicții", în speță între declarațiile date de martorii oculari în cursul urmăririi penale nu sunt contradicții, reaudierea acestora fiind făcută doar în scopul completării depozițiilor inițiale.
În faza cercetării judecătorești a fost audiat, la solicitarea apărătorului inculpatului, și martorul (fila 26) a cărui declarație nu a fost însă relevantă pentru soluționarea cauzei, întrucât martorul nu cunoaște aspecte legate de fapta ce se reține în sarcina inculpatului, martorul neputând confirma susținerile inculpatului în condițiile în care nu a fost prezent la locul în care se susține că inculpatul repara mașina. Mai mult chiar, martorul a confirmat că i-a dat inculpatului mașina în urmă cu 2 zile în vederea efectuării unor reparații și pentru ca inculpatul să o pregătească pentru aop utea utiliza pentru taximetrie, mașina fiind în stare de funcționare chiar și la momentul predării ei către inculpat.
Starea de fapt reținută de prima instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor oculari și, care se coroborează cu rezultatul alcooltest (fila 20 dosar ), cu buletinul de examinare clinică și cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1386-1387 din 20.09.2006 (fila 23 dosar ).
Fapta inculpatului A, de a conduce pe o stradă din cartierul Nufărul din mun. O, autoturismul marca - cu nr. de înmatriculare - având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1,40 gr%o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, text în baza căruia instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului, de faptul ca nu a recunoscut comiterea faptei, de lipsa antecedentelor penale, dar și de circumstanțele comiterii faptei - inculpatul pe fondul consumului de alcool pierzându-si abilitățile necesare pentru conducerea în siguranță a autoturismului, devenind un serios pericol pentru pietoni și pentru ceilalți participanți la trafic, în condițiile în acre din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu circula regulamentar, trecând de mai multe ori pe contrasens, dar și de valoarea mare a alcoolemiei.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81. penal a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani 6 luni, care va constitui termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod de procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 5046 din 24.10.2007.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel inculpatul A solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței iar cu ocazia rejudecării a se dispune, în principal, trimiterea cererii la instanța de fond pentru o nouă rejudecare, iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, raportat la art. 10 lit. a Cod proc. penală, în condițiile în care fapta nu există.
În motivarea apelului se arată că procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante este lovit de nulitate absolută, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond. În esență, acest înscris a fost întocmit într-o altă zi decât cea menționată ca fiind data întocmirii acestuia, aspect confirmat și de către inculpat în declarația luată, care arată că atunci când i s-a pus în vedere să semneze acest act, nu exista semnătura celor 2 martori asistenți, care de altfel nici nu erau de față.
Pe de altă parte acest înscris a fost întocmit de un alt lucrător de poliție decât cel care l-a abordat în parcarea de pe strada -. În subsidiar inculpatul solicită achitarea sa pe considerentul că fapta nu există, depozițiile martorilor audiați nefiind concludente în sensul reținerii vinovăției inculpatului, cu atât mai mult cu cât acestea se contrazic asupra unor aspecte esențiale cauzei.
Prin decizia penală nr. 37/A din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihora fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr.614/19 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 150 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor, a reținut că hotărârea instanței de fond este legală și fondată sub toate aspectele și a menținut-o în consecință.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt pe baza unui probatoriu complet, just individualizat și interpretat, corespunzător principiilor nemijlocirii și contradictorialității ce guvernează procesul penal. S-a stabilit fără dubii vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG195/2002 republicată, relevante fiind depozițiile martorilor asistenți (fila 24) și (fila 25).
martori infirmă apărarea inculpatului, care constant, atât în fața primei instanțe cât și în apel declară că nu a fost surprins în trafic, ci în timp ce mașina era parcată în fața blocului iar el schimba uleiul și o.
Astfel, a arătat că în ziua respectivă se afla într-o acțiune comună a și a poliției rutiere, deplasându-se într-un vehicul pe strada -. La un moment dat au observat în fața un autoturism tip taxi având o traiectorie sinuoasă, context în care polițistul și-a manifestat intenția de a-l opri, ceea ce a și reușit, în dreptul unor blocuri. Conducătorului auto - identificat în persoana inculpatului Ais -a solicitat să se deplaseze la sediul poliției rutiere, iar mai apoi la o unitate spitalicească în vederea recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deoarece emana halenă alcoolică.
Aceleași aspecte sunt relatate de martorul, care la rândul său se afla în autoturismul în scopul realizării acelei acțiuni comune cu poliția rutieră și a remarcat același traseu sinusoidal pe șosea al unui vehicul în mișcare care a fost oprit și din care mai apoi a coborât inculpatul alin. Întrucât acesta prezenta semne ale consumului de băuturi alcoolice a fost condus la sediul poliției rutiere iar mai apoi la spital în vederea recoltării de probe biologice.
Critica inculpatului apelant care invocă nulitatea absolută a procesului verbal de constatare, în condițiile în care acest înscris a fost întocmit la un interval de cel puțin 2 zile de la data constatării infracțiunii flagrante, este nefondată în opinia instanței de control judiciar.
Tribunalul Bihora reținut pe de o parte că încălcarea dispozițiilor legale care prevăd condițiile de fond și formă în care se încheie procesul verbal atrage nevalabilitatea acestuia în condițiile nulității relative prevăzute de art. 197 alin.1 și 4 Cod proc. penală, cele consemnate în procesul verbal urmând a fi dovedite prin alte mijloace de probă, în speță declarațiile martorilor oculari și.
Pe de altă parte, prin acest proces verbal, în cauză s-a urmărit a se dovedi împrejurarea că inculpatul se afla în trafic când a fost oprit de agentul de poliție. Acest înscris nu are valoare probantă preferențială față de celelalte mijloace de probă, de principiu cele consemnate într-un proces verbal putând fi constatate prin orice mijloace de probă.
În speță martorul solicitat de inculpat pentru a-i confirma apărarea - nu cunoaște aspectele legate de fapta imputată inculpatului, nefiind prezent la locul în care se susține că inculpatul repara mașina.
Ca atare, singulară în întreg materialul probator, varianta inculpatului nu poate conduce la înlăturarea depozițiilor martorilor oculari mai sus enunțați și la concluzia inexistenței faptei penale de care inculpatul este învinuit.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a reținut că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal respectiv pericolul social concret al faptei, determinat prin modul, mijloacele în care fapta a fost comisă, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar pe de altă parte a fost avută în vedere și atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs penal inculpatul A solicitând achitarea în baza art. 10 lit.a sau d Cod de procedură penală, întrucât fapta nu există. În subsidiar, redozarea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.385/9 Cod de procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, urmând a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și reduce pedeapsa de la 1 an 6 luni închisoare la 6 luni închisoare.
Astfel, a rezultat de fapt că inculpatul a condus pe o stradă din cartierul Nufărul din Municipiul O autoturismul - cu număr de înmatriculare B-30 - având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1,40 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
Starea de fapt a fost probată cu procesul verbal de constatare al infracțiunii, declarațiile martorilor oculari și, rezultatul alcooltest, buletinul de examinare clinic și buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei.
În recurs se va reține în favoarea sa circumstanțe atenuante: atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezența sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului, prevăzute de art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, urmând a se dispune față de acesta o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu aplicarea art.81 Cod penal.
Cum nu există nici un motiv de nulitate a hotărârii din cele invocate de apărare urmează a fi înlăturate aceste susțineri ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent A, împotriva deciziei penale nr.37/A din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.614 din 19 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că:
Reține înfavoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prevăzute de art.74 lit.c Cod penal - 76 lit.d Cod penal și reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an 6 luni închisoare la 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
În concediu medical,
Semnează președintele completului
Jud.
decizie - CA/06.05.2009.
Judec. apel - -
Judec. fond - C
AS/06.05.2009
2 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
