Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.187/R/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta recurentă ROMTELECOM B, cu sediul în B-, sector 1, împotriva sentinței penale nr.5 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit prevederilor art.2781Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea petente recurentă SC SA, consilier juridic, în baza delegației de la dosar, translatorul de limbă ă lipsă HG fiind intimatul și avocatul său ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.62/2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul petentei recurente SC SA - consilier juridic susține recursul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea efectuării/completării cercetării penale împotriva reprezentantului Internet - cetățeanul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.3 Cod penal și art. 5 lit.g din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale. Apreciază că, în mod greșit a fost respinsă plângerea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ca fiind tardivă, întrucât nu s-a luat în considerare data poștei inserată pe plic, iar pe fondul cauzei, procurorul nu a avut în vedere probele administrate în cauză, nu a reținut asemănarea izbitoare dintre factura emisă de făptuitoare și cea a petentei. Astfel, făptuitorul în numele Internet a comunicat clienților petentei o factură și un contract prin care li se solicita plata unei taxe pentru servicii de inserare cu prioritate a datelor și reclamelor pe site-ul www.carteadetelefoanepedomenii.net. Pentru inducerea în eroare a acestora s-a folosit de expresia "cartea de telefoane" și au copiat elementele vizuale ale facturilor emise de apreciază că faptele acestuia au fost probate și că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal și concurență neloială prevăzută de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991.Pentru toate aceste motive, cât și cele arătate pe larg în scris solicită admiterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru continuarea cercetării penale întrucât aceasta nu este completă, fiind necesar a se administra probe cu privire la concurență neloială, prevăzută de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5 din 30 ianuarie 2009, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală s-a respins plângerea formulată de petenta cu sediul în B- B, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J-, CUI 47320, împotriva rezoluției din 11.11.2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr. 268/P/2007 și a rezoluției din 21.12.2007 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr. 455/VIII.1/2007.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată petenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 11.11.2007 dată în dosarul nr. 268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal și concurență neloială, prevăzută de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Pentru aceasta, procurorul a avut în vedere că făptuitorul este administrator al Internet care are ca obiect de activitate "activități legate de bazele de date". În desfășurarea acestei activități, a emis oferte de a contracta unui număr nedeterminat de persoane. Această ofertă a constat într-un contract tip, de adeziune și un model de factură fiscală pe baza căruia urmau a se efectua plățile în cazul perfectării contractului.
Obiectul contractului îl constituie prestarea de "servicii de inserare cu prioritate a reclamelor și datelor societății ce vor fi publicate pe site-ul www.carteadetelefoanepedomenii.net.
S-a reținut că aceasta are valoarea unei oferte, iar în cazul acceptării ei, ofertantul ia cunoștință de condițiile contractului, și nu se pune problema unei confuzii cu facturile emise de petentă. Se reține și faptul că petentul nu a urmărit un scop ilicit.
Împotriva acestei soluții petenta a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor care a respinsă prin rezoluția din 21.12.2007 dată în dosarul nr. 455/VIII.1/2007. În motivarea acesteia, prim procurorul arată pe de o parte că plângerea este tardivă nefiind formulată în termenul legal de 20 zile, prevăzută de art. 278 alin. 3 Cod procedură penală, iar pe de altă parte că din analiza actelor de cercetare penală nu rezultă existența inducerii în eroare și nici a mențiunilor false cerute de textul de incriminare a celor două infracțiuni.
Analizând cele două soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Făptuitorul este administratorul Internet al cărei principal obiect de activitate îl constituie "activități legate de bazele de date".
În realizarea obiectului de activitate, Internet a trimis o ofertă conținând o factură și o anexă la aceasta, intitulată condiții generale. Factura respectivă conține mențiunea "plata este voluntară, vă rugăm consultați condițiile generale de pe verso", condiții care arată modul de derulare a contractului. Serviciul facturat îl constituie publicarea în ediția 2007-2008 cărții de telefoane de domenii (13-14).
Factura este asemănătoare cu factura emisă de (15). Asemănarea dintre cele două facturi se limitează la formă, conținutul acestora este însă total diferit, singura variantă în care ar fi posibilă confuzia este nelecturarea lor.
Făptuitorul a fost audiat și a recunoscut faptul că a întocmit oferta ca pe o factură de telefon ținând cont de obiectul ofertei ( 32).
De observat că această ofertă seamănă ca aspect cu oricare dintre facturile emise de companiile de telefoane (, etc.).
În ceea ce privește expresia "carte de telefoane" nu există nici o dovadă ca pentru utilizarea acesteia ar avea exclusivitate.
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod penal, înșelăciunea în convenții este definită ca "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate". În cauză, între și Internet nu există nici un contract. Oferta de contractare emisă de Internet se adresează altor persoane decât părțile din prezenta cauză și nu există nici o dovadă ca vreuna din acestea să fi încheiat contractul în eroare. Așa cum am arătat, simpla lectură a facturii elimină posibilitatea de a crede că ofertantul acționează pentru sau în numele Prin urmare, soluția procurorului este corectă.
Cu privire la infracțiunea de concurență neloială prev. de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991, instanța a apreciat că soluția procurorului este legală. Astfel, textul de incriminare arată că una din modalitățile alternative de comiterea a infracțiunii presupune oferirea spre vânzare a unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false cu privire la numele comerciantului. Nimic nu dovedește nu s-a folosit o asemenea mențiune falsă. ofertei arată fără echivoc că aceasta este făcută de Internet, care este și prestatorul serviciului respectiv.
Este fondată critica petentei că în mod greșit prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihora apreciat că plângerea ce i-a fost adresată ar fi fost tardivă.
Conform art. 278 alin. 3 Cod procedură penală, împotriva soluției procurorului, persoana interesată poate face plângere la procurorul ierarhic superior în termen de 20 zile care curge de la comunicare. În speță, rezoluția a fost comunicată petentei, la data de 20.11.2007, iar plângerea a fost trimisă prim procurorului la data de 07.12.2007 prin poștă (16), deci în termenul legal.
Acest aspect însă este lipsit de relevanță în cauză, deoarece prim procurorul o analizează și pe fond, iar în dispozitivul rezoluției 21.12.2007 dispune "respingerea ca neîntemeiată" nu ca tardivă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petenta, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea sentinței în sensul de a se dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea efectuării/completării cercetării penale împotriva reprezentantului Tnternet - cetățeanul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.3 Cod penal și art. 5 lit.g din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
În susținerea motivelor de recurs petenta a susținut, în esență, că în mod greșit, a fost respinsă plângerea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ca fiind tardivă, întrucât nu s-a luat în considerare data poștei inserată pe plic, iar pe fondul cauzei, procurorul nu a avut în vedere probele administrate în cauză, nu a reținut asemănarea izbitoare dintre factura emisă de făptuitor și cea a SA. Astfel, făptuitorul în numele Internet a comunicat clienților petentei o factură și un contract prin care li se solicita plata unei taxe pentru servicii de inserare cu prioritate a datelor și reclamelor pe site-ul www.carteadetelefoanepedomenii.net. Pentru inducerea în eroare a acestora s-a folosit de expresia "cartea de telefoane" și a copiat elementele vizuale ale facturilor emise de
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică și nelegală, iar recursul declarat de petentă este întemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.2 lit. d Cod de procedură penală va fi admis, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că prin plângerea penală formulată de SC SA B, înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 7 august 2007 ( 4-6) s-a solicitat antrenarea răspunderii penale față de reprezentantul firmei SC Internet SRL O pentru comitereainfracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.215 alin.3 Cod penal și art. 5 lit.g din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
Petenta a menționat în plângerea formulată că, clienții săi au primit o factură și un contract din partea societății susmenționate prin care li se solicita plata unei taxe pentru servicii de inserare cu prioritate a reclamelor și datele societății, în vederea publicării pesite-ul www.carteadetelefoanepedomenii.net. Factura emisă de SC Internet SRL O menționează că serviciile vor fi tarifate pentru "publicarea în ediția 2007-2008 cărții de telefon pe domenii", această expresie fiind utilizată în mod abuziv, copiindu-se toate elementele vizuale ale facturii emise de către SA. Prin activitatea întreprinsă de către reprezentanții SC Internet SRL O s-a cauzat un prejudiciu de imagine petentei, inclusiv pagube clienților.
Prin rezoluția din 11 noiembrie 2007 emisă în dosarul penal 268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus neînceperea urmăririi penale față de cetățeanul pentru infracțiunile prevăzute de art.215 alin. 3 Cod penal și art.5 lit.g din Legea nr.11/1991, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constituie ale acestor două infracțiuni, întrucât numitul nu a avut atitudinea mentală ce viza atingerea unui scop ilicit.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta SA, iar prin rezoluția din 21 decembrie 2007, dată în dosar nr.445/VIII.1/2007 de către prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Conform prevederilor art.278/1 alin.1 Cod de procedură penală petenta a formulat plângere împotriva soluțiilor date de parchet la Tribunalul Bihor ( 2-10 ), arătând că în mod greșit prim procurorul a expus în considerentele soluției că plângerea sa este tardivă, iar, pe fondul cauzei, parchetul nu a avut în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă că făptuitorul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art.215 alin. 3 Cod penal și art.5 lit.g din Legea nr.11/1991.
Tribunalul Bihora respins ca neîntemeiată plângerea petentei arătând în considerentele sentinței că asemănarea dintre cele două facturi se limitează la formă, conținutul acestora fiind total diferit, iar cât privește " cartea de telefoane" nu există nici o dovadă că pentru utilizarea acesteia petenta ar avea exclusivitate. Totodată, s-a relevat că simpla lectură a facturii elimină posibilitatea de a se crede că ofertantul acționează pentru sine în numele SC SA, iar din cuprinsul ofertei rezultă, fătă echivoc, că aceasta este făcută SC Internet SRL.
Soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice.
Petenta a reclamat săvârșirea de către făptuitorul - reprezentantul SC Internet SRL O, a infracțiunilor de înșelăciune și concurență neloială, prevăzute de art.215 alin. 3 Cod penal și art.5 lit.g din Legea nr.11/1991.
Sesizarea făcută de către petentă a avut la bază plângerile adresate acestei societăți de către clienții săi, care au primit o factură și un contract din partea societății susmenționate, prin care li se solicita plata unei taxe pentru servicii de inserare cu prioritate a reclamelor și datele societății, în vederea publicării pesite-ul www.carteadetelefoanepedomenii.net, factura fiind emisă de această societate în vederea publicării în ediția 2007-2008 cărții de telefoane pe domenii.
Urmare a sesizărilor făcute de către clienții prin adresa nr.201/1201/17.07.2007, petenta a solicitat administratorului SC Internet SRL O încetarea de urgență a acestei activități menită să-i ducă în eroare pe clienții și să aducă grave prejudicii abonaților și imaginii societății ( 7-8).
Potrivit comunicării făcută de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, SC Internet SRL O s-a înregistrat la această instituție sub numărul J5/1341/25 mai 2007, administrator fiind cetățeanul ( 10-12; 16-17; 18).
Din declarația făptuitorului, rezultă că la începutul anului 2007 un prieten de-al său, pe nume "" i-a propus să-și înființeze o societate care să se ocupe de prelucrarea informatică a datelor persoanelor juridice care doresc să apară într-o carte de telefoane și publicării acestor date. Făptuitorul s-a deplasat în O în vederea constituirii unei societăți a făcut demersurile necesare, astfel că, la data de 25 mai 2007 înființat SC Internet SRL. Potrivit susținerilor făptuitorului în România nu a desfășurat nici o activitate comercială, însă în Ungaria a întocmit oferte " care seamănă cu o factură, fiind menționate în factură serviciile facturate ", pe care le-a trimis către diverse societăți din România, a căror date le obținu-se de pe un CD.Totodată, făptuitorul a relevat că toate datele inserate în factură le-a copiat de pe un document pe care l-a primit, respectiv de pe o factură emisă de SC SA De asemenea, făptuitorul a arătat că 15 firme din România au achitat contravaloarea ofertelor trimise prin poștă, iar el nu le-a prestat nici un serviciu până în prezent ( 31-32, 33-34).
În speță, parchetul nu a efectuat alte investigații, rezumându-se să ia doar poziția făptuitorului cu privire la acuzele ce i-au fost aduse. În pofida faptului că SA Bas usținut prin plângerea formulată la procuror că, clienții săi, au fost indignați, sesizându-i cu privire la activitatea SC Internet SRL O, crezând că petenta a întreprins acțiunile respective, inducându-i în eroare și cauzându-li-se prejudicii, procurorul nu a făcut nici o verificare pe acest segment. Referitor la susținerile petentei că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. g din Legea nr.11/1991, procurorul deși a avut la dispoziție facturile SA, precum și facturile emise de SC Internet SRL O, fără să analizeze conținutul constitutiv al infracțiunii sus menționate a conchis cu aceea că făptuitorul nu a avut intenția de a induce în eroare pe clienții SA.
Potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, modificată și completată prin Legea nr.298 din 7 iunie 2001 "[]cțiunile izvorând dintr-un act de concurență neloială sunt de competența tribunalului", iar conform art. 13 "dispozițiile legii se completează cu prevederile Codului d e procedură penală.".
Din economia textului 8 din Legea nr.11/1991, modificată și completată rezultă că legiuitorul a instituit trei modalități de punere în mișcare a acțiunii penale: plângerea părții vătămate; sesizarea Camerei de Comerț, sesizarea unei organizații profesionale.
Instanța de control judiciar constată că, cercetările penale, în cauza dedusă judecății, trebuie efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, văzând și dispozițiile art. 27 pct.1 lit.f Cod de procedură penală combinate cu art.278 alin.1 Cod de procedură penală, iar sesizarea în cauză s-a făcut cu respectarea prevederilor art.8 din Legea nr. 11/1991.
Conform art.5 lit. g din Legea nr.11/1991, modificată și completată, constituie infracțiune "producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile mărfurilor, precum si cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți si pe beneficiari".
Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relații sociale ale căror existență și normală desfășurare sunt condiționate de apărarea drepturilor comercianților împotriva concurenței neloiale, dreptului titularilor titlurilor de protecție pentru mărcile de comerț și servicii, denumiri și alte desemnări comerciale, precum și de încrederea publicului în autenticitatea produselor desfăcute pe piață.
unora dintre aceste raporturi sociale constituie acte de concurență neloială.
Obiectul material al infracțiunii rezidă în produse introduse în circuitul economic ori asupra cărora se desfășoară anumite operațiuni de comerț și care poartă denumirii sau indicații necorespunzătoare realității.
Latura obiectivă a infracțiunii constă în săvârșirea uneia din faptele enumerate în art.5 ca modalități alternative.
Sub aspectul subiectului activ principal al infracțiunii, din textul legal rezultă că acesta poate fi un comerciant persoană fizică sau prepușii comercianților persoane juridice.
În speță, elementele constitutive ale infracțiunii sus menționate sunt întrunite, întrucât făptuitorul, în calitate de reprezentant al SC Internet SRL O, prin acțiunile întreprinse a creat confuzie în rândul clientelei SA B, mijlocul folosit fiind utilizarea unor semne identice sau similare.
Potrivit jurisprudenței regulile privind aprecierea riscului de confuzie sunt, de exemplu, standardul la care se face raportarea, este consumatorul cu atenție mijlocie și impresia generală produsă asupra riscului. O altă regulă aplicabilă este aceea că riscul de confuzie există ori de câte ori o parte considerabilă a consumatorilor este expusă să săvârșească confuzia.
Revenind la speță, astfel cum rezultă din plângerea petentei, facturile celor două societăți și declarația făptuitorului, o parte considerabilă a consumatorilor au fost în eroare, plătind societății administrate de către sumele de bani solicitate ( 15 societăți de pe raza județelor B și C).
Parchetul nu a făcut investigațiile necesare cu privire la persoanele care au depus sesizări la SC SA B, invocând că au achitat sumele de bani cerute, crezând că firma SC Internet SRL O ar fi asociată sau face parte din SC SA. Totodată, procurorul nu a întreprins cercetări penale cu privire la cele 15 societăți prejudiciate prin activitatea infracțională derulată de făptuitor, neaudiind reprezentanții acestor societăți cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, respectiv dacă li s-a restituit suma de bani achitată, au știut pentru ce achită acești bani și dacă au fost sau nu în eroare cu privire la prestatorul de servicii. Atâta timp cât cele 15 firme, potrivit susținerilor petentei, au reclamat că datele înserate în contractul SC Internet SRL O și facturile emise sunt puțin lizibile, în urma cercetărilor penale, procurorul poate să aprecieze dacă reprezentanții lor printr-o atenție mijlocie și în urma impresiei generale create de aceste documente au realizat de la cine emană actele în discuție. Aceste aspecte urmează clarificate de către organul de urmărire penală în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice în cauză. Totodată, trebuie să se administreze orice probe care sunt pertinente și utile cauzei, servind la aflarea adevărului.
Pentru considerentele ce preced, în baza dispozițiilor art. 278/1 alin.8 lit.b Cod de procedură penală se va admite plângerea formulată de petentă, desființându-se rezoluția din 11 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor ( dosar nr. 268/P/2007), menținută prin rezoluția prim procurorului din 21 decembrie 2007 ( dosar nr. 455/VIII.1/2007) și se va dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul, cu datele personale aflate la dosar, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și concurență neloială, prevăzute de art.215 alin. 3 Cod penal și art.5 lit.g din Legea nr.11/1991.
Cheltuielile judiciare vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală,
ADMITErecursul penal declarat de petenta ROMTELECOM B, cu sediul în B-, sector 1, împotriva sentinței penale nr.5 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că:
În baza dispozițiilor art. 2781alin.8 lit.b Cod de procedură penală admite plângerea formulată de petenta ROMTELECOM împotriva rezoluția din 11 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, dosar nr. 268/P/2007, menținută prin rezoluția din 21 decembrie 2007, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr. 455/VIII.1/2007, pe care le desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul, pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.215 alin. 3 Cod penal și art.5 lit.g din Legea nr.11/1991, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Cheltuieli judiciare vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie /24.04.2009
Judecător fond
AS/24.04.2009
2 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
