Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 198/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.198
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 15 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru inculpat, a arătat că cercetarea judecătorească este la final, inculpatul a recunoscut anumite fapte, inculpatul este arestat, iar beneficiarii creditelor sunt liberi, astfel încât nu se mai poate sustrage de la judecată, deoarece împreună cu soția a plecat în Italia și a fost adus, fiind extrădat.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului pentru a-l împiedica pe acesta de a se sustrage de la judecată.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 februarie 2010, Tribunalul Dolj, a menținut starea de arest a inculpatului - fiul lui și, născut la 20.10.1969, în județul D, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 48/08.09.2008 emis de Tribunalul Dolj.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26 septembrie 2008 fost înregistrat rechizitoriul cu nr. 16D/P/2008 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaților și, deținuți în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din legea 39/2003, art. 215 alin. 1, 2 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 290 din, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 291, în final cu aplic. art. 33 lit. a
În esență, s-a reținut că în cursul anului 2005, inculpații, împotriva cărora s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din 07 aprilie 2008 și s-a pus în mișcare acțiunea penală - s-au constituit în grup infracțional organizat în scopul de a obține, direct sau indirect sume mari de bani de la bănci prin manopere frauduloase și prin folosirea de adeverințe de venituri și copii ale unor carnete de muncă fictive, grup structurat și coordonat de și, care a funcționat până în luna aprilie 2008, când acești inculpați au părăsit țara.
S-a mai arătat că materialul probator strâns până în prezent în cursul urmăririi penale, a evidențiat că inculpații au reușit, în perioada sus-menționată să determine încă alte 24 de persoane preponderent din mediul rural să obțină credite de la BCR, Bank și Bank Post pe baza unor astfel de documente false, în sumă totală de - lei, 18870 franci elvețieni și 8993 euro, cauzând un prejudiciu în sumă de - lei, sume de bani însușiți integral de și.
Împotriva inculpaților a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind reținuți în data de 01.09.2008 începând cu orele 16,20, Tribunalul Dolj, dispunând arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 29 decembrie 2009, până la data de 27 ianuarie 2010, inclusiv.
În speță, instanța a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, a avut în vedere aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Pericolul pentru ordinea publică presupune o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege.
Pentru a susține că este vorba de un pericol public, care să justifice arestarea sau menținerea arestării nu este suficient doar ca acesta să fie afirmat ci trebuie să se demonstreze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, adică pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele ce caracterizează persoana infractorului, complexitatea cauzei sau comportamentul perturbant ori agresiv al infractorului.
Ca atare, instanța a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, natura infracțiunii, atitudinea inculpatului, apreciindu-se de asemenea că astfel poate fi realizat și scopul măsurii preventive respectiv pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
S-a constatat că instanța europeană a apreciat că o persoană condamnată în primă instanță, fie că a fost sau în stare de detenție până în acel moment se găsește în situația precizată de art.5 paragraful 1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Salmaz contra Turciei, hotărârea din 12 ianuarie 2007) care autorizează privarea de liberate a persoanei pe baza condamnării chiar și nedefinitivă caz ce presupune atât o constatare a vinovăției cât și aplicarea unei pedepse.
Ca atare, în ceea ce privește termenul rezonabil ridicat la de principiu gen în jurisprudența instanței europene, s-a apreciat că pentru persoanele condamnate în prima instanță, durata arestării preventive a acestora pe parcursul judecării apelului și/sau recursului se analizează din perspectiva art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană privind dreptul la un proces echitabil ( vezi cauza Wenehoff contra Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968).
Potrivit Jurisprudenței CEDO prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat întrucât persistența motivelor plauzibile care au condus la arestarea unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni este o condițiesine qua nona legalității menținerii detenției.
Însă, instanța a constatat că, în speță, există un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, iar durata detenției preventive, începând cu data de 05 septembrie 2008, nedepășind până în prezent un termen rezonabil astfel după cum este prevăzut de art.6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai ales că acesta a părăsit teritoriul României, fiind încarcerat abia în 29.12.2009.
Pentru considerentele sus menționate, instanța a admis propunerea și a menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, fără a indica în scris motivele și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, recursul este nefondat.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că în mod just, Tribunalul Dolja menținut starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat luarea inițială a acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare, iar în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente de fapt și de drept care să justifice judecarea sa în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.
Astfel, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, de modalitatea și mijloacele de comitere a faptelor - prin manopere frauduloase și folosirea de adeverințe și copii ale unor carnete de muncă fictive în vederea obținerii direct sau indirect de sume mari de bani de la bănci, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, durata detenției preventive nu a depășit până în prezent termenul rezonabil prevăzut de dispoz.art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care inculpatul a părăsit teritoriul României, fiind încarcerat abia la 29 decembrie 2009.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj este temeinică și legală, în temeiul dispoz.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 15 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.VT
PS/8.04.2010
22 februarie 2010.
- Administrația Finanțelor Publice C va încasa de la rec.inc. suma de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
