Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 199
Ședința publică din data de 13 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - -A - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva din data de 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului și pe fondul cauzei, punerea în stare de libertate față de poziția procesuală a acestuia de nevinovăție. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea este temeinică și legală și solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită a se avea în vedere că are doi copii minori, că nu el a săvârșit fapta și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- Deliberând -
Prin încheierea din data de 4.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț in dos- s-a dispus în temeiul art.3002raportat la art.160 al.1 și 3 din Codul d e procedură penală menține starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 26/U din 28.08.2008. În baza acestei încheieri s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 237U din 28.08.2008. Durata măsurii arestării preventive a fost prelungită succesiv prin încheierile din 19.09.2008, 21.10.2008 și 16.12.2009.
Temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea lui de libertate. Astfel, în cauză există dovezi pe baza cărora se poate presupune rezonabil că inculpatul ar putea fi autorul faptelor de care este învinuit, probe pe baza cărora s-a dispus trimiterea lui în judecată. Acestea au o forță suficientă pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva sa.
Infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal de care este învinuit inculpatul este o infracțiune gravă, pedepsită cu închisoarea cu mult mai mare de 4 ani.
Față de modalitatea de săvârșire a faptei, de gravitatea ei și de urmările produse, lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. Pentru înlăturarea acestui pericol, luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin severă este insuficientă.
Față de cele ce preced, în baza art.3002raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, Tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care invocă netemeinicia acesteia, apreciind că măsura arestării preventive este menținută nelegal, întrucât in cauză nu exista probe care susțin învinuirea acestuia, încălcându-i-se astfel prezumția de nevinovăție.
Pe de altă parte inculpatul, consideră că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia nu mai subzistă, astfel că menținerea acestei măsuri nu se mai justifică.
În raport de motivele de recurs expuse,recurentul inculpat solicită admiterea recursului,casarea hotărârii recurate, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestuia.
Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept constata ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cursul procesului penal, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal se pot lua împotriva învinuitului sau inculpatului una din masurile preventive prevăzute de art 136 la.1
C.P.P.Examinând actele si lucrările dosarului, instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului,se mențin, impunând in continuare privarea de libertate a acestuia.
Pe de o parte instanța observă ca datele din dosarul cauzei conduc la o puternica presupunere ca inculpatul a săvârșit fapta pentru care este acuzat existând atât probe în învinuire cat si fapte probatorii care relevă acuzațiile aduse inculpatului.
Pe de alta parte,în raport de pericolul social concret al faptei deduse judecății, de împrejurările comiterii acesteia astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței, precum si de importanța relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață a persoanei, încălcate de inculpat, Curtea apreciază că lăsarea in libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unei stări de insecuritate socială si a unui sentiment de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Mai mult,o asemenea faptă neurmată de o riposta fermă a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea persoanelor acuzate de săvârșirea unor infracțiuni grave, impresia ca pot persista în sfidarea legii.
Susținerile inculpatului care apreciază că probele în acuzare existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a confirma vinovăția acestuia, justificându-se astfel punerea sa în libertate, sunt lipsite de temei.
Atâta timp cat probele existente la dosarul cauzei, oferă bănuieli rezonabile ca inculpatul a săvârșit fapta supusă judecații, si lăsarea in libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive luată în cauză, este legală și oportună pentru buna desfășurare a procesului penal, neafectând prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului.
Existenta sau inexistenta probelor în acuzare va fi evaluată de instanța de fond, care va pronunța o hotărâre în deplină concordanță cu situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat in cauză.
Pentru aceste motive, constatând că încheierea atacată este legală si temeinică, Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit b va C.P.P. respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând si dispozițiile art. 192 al.2 pp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos-.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cpp obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.03.2009, în prezența inculpatului arestat.
Președinte JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
Grefier
Red.înch. -
Red. -
Tenored. - - 2 ex.
16.03.2009
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Gabriel Crîșmaru Ecaterina Ene
