Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.210
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTOR 2: Anghel Ștefana
JUDECĂTOR 3: Diaconu Gabriela
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații, fiul lui G și, născut la 05.04.1984, deținut în Penitenciarul Ploiești, fiul lui și a, născut la 08.09.1986, deținut în Penitenciarul Ploiești, A, fiul lui și, născut la 04.11.1980, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, născută la 20.01.1985, în prezent deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii pronunțată la data de 12.02.2008 de Tribunalul Prahova, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, inculpații, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat din Baroul Prahova, personal aflat în stare de deținere și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova, A, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat, din Baroul Prahova și ia, personal aflată în stare de deținere și asistată de apărător ales, avocat din Baroul Prahova.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii tuturor inculpaților, cu încuviințarea instanței, iau legătura cu inculpații, și pe rând având cuvântul arată că alte cereri nu au de formulat si solicita cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, depune un memoriu la dosar, din partea inculpatului A.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu are cereri de formulat și solicita cuvântul în fond.
Curtea ia act că in cauza nu sunt cereri de formulat si acorda cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, critica încheierea pronunțată la data de 12.02.2008 de Tribunalul Prahova, pentru netemeinicia si nelegalitatea acesteia, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, în prezent nu mai subzistă, în mod nelegal tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului pe care-l reprezintă.
Se arată că, dosarul de urmărire penală nu este corect și concret întocmit, acesta este realizat la modul general, inculpații fiind trimiși în judecată pentru trafic de substanțe interzise, iar probele administrate în faza de urmărire penală sunt probe ambigue bazate numai pe declarații indirecte de martori, care au declarat că nu cunosc direct, că inculpații făceau trafic cu droguri, ci au auzit de la terțe persoane.
Chiar dacă inculpații ar fi puși în libertate aceștia nu ar avea cum să influențeze martorii audiați, atâta vreme cât identitatea acestora este protejată, mai mult decât atât, unul dintre martorii sub acoperire, respectiv este chiar fratele inculpatului care l-a vizitat la locul de deținere și care i-a mărturisit că a fost obligat să declare împotriva sa.
Apărătorul inculpatului arată că toți inculpații, chiar de la început nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, nu există probe directe care să ducă la menținerea arestării preventive a acestora, asupra lor negăsindu-se droguri, iar punerea în libertate a recurenților inculpați nu prezintă pericol pentru ordinea publică, de asemenea nu există temeri că aceștia ar influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal..
În ceea ce privește perioada de când a fost dispusă arestarea preventivă a inculpaților, o apreciază ca fiind mai mult decât nelegală, având în vedere că a fost depășit termenul prevăzut de art. 5 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Față de considerentele de mai sus, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, în temeiul disp. art. 139 rap. la art. 145/1 p Cod Penal înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru recurentul- inculpat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive, și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că recurentul- inculpat a avut un comportament rezonabil încă de la început, punerea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, de asemenea nu există indicii că ar influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat A, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, având în vedere că în cauza nu mai subzistă disp. art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b C.P.P. în temeiul cărora a fost menținută măsura arestării preventive an ceea ce-i privește pe recurenți.
Precizează că în cauză au fost audiați martorii care în majoritate au identitatea protejată, iar punerea în libertate a recurenților inculpați nu ar avea cum să-i influențeze pe aceștia cât timp, identitatea lor a fost și este protejată.
De asemenea arată că dosarul este constituit pe un eșafodaj ce are la bază dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000, depozițiile tuturor martorilor sunt indirecte, nu cunosc direct că inculpatul A, s-ar ocupa cu trafic de droguri, ci au auzit despre faptele recurenților inculpați.
Nu se poate vorbi despre un trafic atâta vreme cât nu există ofertă, nu există indicii că acesta ar fi introdus în țară droguri de mare risc, de asemenea la percheziția efectuată nu s-a găsit nici un gram de substanțe interzise și nu a deținut niciodată vreo cantitate cât de mică de droguri.
Recurentul inculpat A nu a venit niciodată în țară însoțit de ceilalți recurenți - inculpați.
Cât privește termenul rezonabil arată că acesta a fost încălcat, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată cu siguranță dosarul va sta pe rolul Curții Constituționale cel puțin 2 luni, inculpatul fiind arestat de cca. 1 an nu beneficiază de disp. art. 6 paragraful 2 din CEDO.
Pentru motivele mai sus arătate solicită admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive, măsurile avute în vedere la momentul luării acesteia nu mai subzistă, nu sunt temeiuri că punerea în libertate a inculpaților ar influența în vreun fel derularea procesului penal, iar în temeiul disp. art. 145.Cod Penal rap la art. 136 lit.b,c, înlocuirea C.P.P. măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată ia, arată că achiesează la concluziile celorlalți apărători, in dosarul de fond trebuiesc verificate anumite probatorii, anumite fapte menționate în rechizitoriu fiind neîntemeiate.
S-a arătat de către DIICOT că recurenta - inculpată este o organizatoare de grupuri infracționale, însă nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, nu s-au efectuat comisii rogatorii prin care să se arate și să se demonstreze că aceasta ar fi intrat și ieșit de pe teritoriul altor state.
Potrivit disp. art. 5 paragraful 3 din CEDO, cât și în temeiul art. 23 din Constituția României cei patru inculpați trebuiau judecați în stare de libertate, iar arestarea fiind doar o excepție, detenția trebuie să fie provizorie și luată numai dacă ordinea publică este grav pusă în pericol.
Apreciază că după 11 luni de când recurenta- inculpată se află în stare de deținere, temeiurile avute în vedere la luarea măsuri arestării preventive nu mai subzistă, inculpata nu poate influența vreun martor, măsura arestării preventive nu poate fi justificată ca o anticipare a pedepsei, iar până la soluționarea cauzei în fond, inculpata beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Concluzionând, solicită, admiterea recursului formulat de inculpați și în baza art. 139 art. 145.C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive si înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că încheierea atacată, pronunțată de prima instanță, prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpați, este legală și temeinică, solicită respingerea recursurilor formulate, ca nefondate,având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică rezultat din probatoriul administrat în cauză de gravitatea faptei pentru care au fost deduși judecății precum și față de amploarea unor astfel de fapte din ultimul timp și numărul mare de persoane implicate.
Apreciază că, înlocuirea măsurii arestării preventive nu se justifică, motivele invocate de inculpați nu constituie împrejurări care să justifice înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că este nevinovat, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate, până la soluționarea pe fond a cauzei beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, arată că susține concluziile apărătorului său, nu a făcut altceva decât să-și cumpere o mașină la momentul arestării a crezut că este vorba de o glumă, nu a săvârșit nici o infracțiune, împrejurare față de care solicită punerea sa în libertate având în vedere că nu este vinovat.
Inculpata ia, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, și judecarea sa în libertate având în vedere că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din 12.02.2008 pronunțată in dosarul - Tribunalul Prahova in baza art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b a C.P.P. constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la 05.04.1984, deținut în Penitenciarul Ploiești, fiul lui și a, născut la 08.09.1986, deținut în Penitenciarul Ploiești, A, fiul lui și, născut la 04.11.1980, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, născută la 20.01.1985, în prezent deținută în Penitenciarul.
S-a dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
A fost respinsă cererea privind ridicarea sechestrului asigurator formulată de inculpatul A.
Conform art. 29 din 47/1992 republicată si art. 146 lit. d din Constituția României republicată s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea Constituțională a României, in vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art. I pct.158 din 356/2006, excepție invocată de inculpata ia, cât si a disp art. 327 pct.3 si 4 C.P.P. excepție invocată de inculpatul.
In baza art. 303 al.6 p s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că in raport de excepțiile de neconstituționalitate invocate se impune soluționarea acestora de către Curtea Constituțională si înaintarea dosarului la această instanță in vederea pronunțării asupra excepțiilor, iar până la soluționarea acestora suspendarea judecării cauzei.
In considerentele încheierii s-a făcut referire la excepțiile invocate, instanța exprimându-și opinia asupra acesteia si argumentând punctele de vedere formulate.
In ceea ce privește insă, menținerea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că solicitările inculpaților de înlocuire a acestei măsuri nu sunt întemeiate, deoarece din materialul probator administrat rezultă indicii că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, fiind îndeplinite in mod cumulativ cerințele prev. De art. 143 C.P.P. cât si condițiile prevăzute de art. 148 lit. f
C.P.P.A apreciat tribunalul că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpaților reiese din modalitatea de comitere a faptelor, din gravitatea si amploarea acestui gen de infracțiuni si crearea unui sentiment de insecuritate, cât si a unei reacții negative in cadrul celorlalți membrii ai societății, generându-se sentimentul că impactul reacțiilor organelor judiciare este unul nesemnificativ.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că se impune in continuare privarea de libertate a inculpaților, deoarece temeiurile inițiale ce au determinat arestarea lor preventivă nu s-au schimbat, iar lăsarea in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, in termenul legal, inculpații, A si ia, criticând-o ca nelegală si netemeinică in privința dispozițiilor vizând menținerea arestării lor preventive.
S-a susținut, in esență, că in prezent nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la momentul arestării preventive, că de la data luării acestor măsuri si până in prezent au trecut circa 11 luni, perioadă care depășește termenul rezonabil stabilit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că prin menținerea lor in stare de arest se încearcă indirect o anticipare a pedepsei, fiind înfrânte astfel, dispozițiile privind prezumția de nevinovăție de care beneficiază orice persoană pe parcursul procesului penal.
S-a mai arătat că probele administrate până in prezent nu sunt absolut certe si concludente in privința vinovăției inculpaților si că, chiar dacă ar fi puși in libertate, inculpații nu ar putea influența martori câtă vreme identitatea acestora este protejată, iar celelalte probatorii reprezintă numai probe indirecte care nu pot constitui in înțelesul legii indicii privind vinovăția inculpaților.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii si înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, restrictivă de libertate, apreciindu-se că măsura privativă de libertate nu se mai impune si că lăsarea in libertate a inculpaților nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică.
Curtea examinând încheierea recurată in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 385/6 al. Final C.P.P. constată că recursurile sunt nefondate după cum se va arăta in continuare:
Inculpații au fost trimiși in judecată prin rechizitoriul nr. 7/D/P/2007 din 8.06.2007 al T- Biroul Teritorial Prahova pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 si 2 din 143/2000, art. 3 al.1 si 2 din 143/2000, art. 7 din 39/2003, cu aplic. finală a art. 33 lit. a.
In sarcina fiecăruia dintre inculpați s-au reținut forme diferite de participație penală la săvârșirea acestor infracțiuni, respectiv complicitate, autorat si coautorat, iar ca situație de fapt s-a reținut in esență că din inițiativa inculpatei ia a fost organizat si condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional profilat pe trafic de droguri de mare risc, respectiv cocaină. Ceilalți inculpați au aderat la acest grup infracțional organizat si au participat la acțiunile desfășurate in cadrul grupului, in calitate de complici sau autori, ori coautori introducând in țară cocaină și/ sau deținând acest drog la domiciliu.
Inculpatului i-au fost reținute disp. art. 16 din 143/2000.
Inculpații si au fost arestați preventiv la 15.02.2007, inculpatul Aaf ost arestat preventiv la 16.02.2007, iar inculpata ia a fost arestată preventiv la 21.03.2007, de către Tribunalul Prahova, fiecare pentru o durată de câte 29 de zile, iar ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită si apoi menținută in mod succesiv de către instanța de judecată, in raport de dispozițiile legale in materie.
In ceea ce privește dispozițiile de menținere a arestării preventive din încheierea recurată, curtea constată că tribunalul a apreciat in mod legal că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților subzistă si impun in continuare privarea lor de libertate.
Astfel, la luarea măsurii arestării preventive au fost avute in vedere disp. art. 143 si C.P.P. art. 148 lit. f C.P.P. in sensul că există probe si indicii temeinice privind participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care la acel moment erau cercetați, pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând subzistența acestor condiții cumulative in prezent, curtea constată că acestea nu au suferit nici un fel de modificări, după cum urmează: cât privește condiția prev. de art. 143 privind C.P.P. existența indicilor de participare la săvârșirea faptei, trebuie observat că, cercetarea judecătorească nefinalizându-se, aceste indicii nu au suferit modificări substanțiale. Reprezentând in esență, elemente pe baza cărora se poate presupune că in mod verosimil si rezonabil, că o persoană a participat la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, aceste indicii leagă pe autorul faptei sau după caz pe ceilalti participanți, de locul săvârșirii, de urmele materiale sau de obiectul infracțiunii.
Ori, in speță, pe baza mijloacelor de probă administrate in cursul urmăririi penale cât si in raport de probele administrate până in acest moment pe parcursul cercetării judecătorești, se desprind indicii verosimile pe baza cărora să se poată presupune, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, că inculpații au executat acte de participație penală la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt deduși judecății, o astfel de presupunere având un caracter rezonabil in raport de natura infracțiunilor deduse judecății.
Cea de a doua condiție vizând existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților in libertate, trebuie privite prin prisma naturii infracțiunilor cu care instanța este sesizată. Astrfel, trebuie observat că acestea reprezintă infracțiuni de criminalitate organizată transfrontalieră si trafic de droguri de mare risc, infracțiuni care prin ele insele au un pericol social sporit, cuantificat chiar de legiuitor prin limitele minime si maxime de pedeapsă. Ori, in cazul acestor infracțiuni care de cele mai multe ori implică cooperare judiciară internațională in vederea depistării autorilor, coautorilor si complicilor, durata urmăririi penale este influențată de necesitatea administrării de probe concludente si care să înlăture dubiul care poate profita inculpaților, iar durata urmăririi penale si a cercetării judecătorești poate fi influențată, pe lângă durata inerentă a acestor proceduri, de însăși conduita procesuală inculpaților.
In speță, asupra acestor aspecte este evident că trebuie să avem in vedere că durata urmăririi penale a implicat prelungiri succesive ale arestărilor preventive, prelungiri necesare si motivate, iar ulterior menținerea arestării preventive a fost dispusă tot de instanța de judecată sesizată cu judecarea fondului.
Atare măsuri, s-au impus ținând cont de durata inerentă a procedurilor necesare desfășurării urmăririi penale, cât si raportat la necesitățile impuse de art. 136 C.P.P. respectiv scopul măsurilor preventive, acesta fiind cel al desfășurării procesului penal in bune condiții si al împiedicării sustragerii autorilor de la urmărire penală, judecată ori executarea pedepsei. Asupra acestei ultime condiții, vizând scopul măsurilor preventive, instanțele au observat că infracțiunile deduse judecății, fiind infracțiuni de un pericol social ridicat, impun judecarea inculpaților in stare de arest preventiv.
O atare concluzie, asupra pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților in libertate este întărită si de încercările inculpaților de a denatura aflarea adevărului si de a influența pe inculpatul să-și schimbe declarațiile, considerându-se că aceste declarații ar fi singurele probe care susțin acuzarea. Independent de faptul că acest inculpat, la rândul său trimis in judecată si arestat preventiv, a interes să colaboreze cu organele de urmărire penală, trebuie precizat că in cauză există si alte indicii verosimile din care rezultă participarea inculpaților la săvârșirea faptelor. Insă, atitudinea inculpatului A care a încercat influențarea aflării adevărului prin amenințări directe sau indirecte la adresa inculpatului, este elocventă in privința pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestui inculpat in libertate, concluzie valabilă si in privința celorlalți inculpați, care ar putea încerca denaturarea aflării adevărului in condiții similare.
În plus, in ceea ce privește durata rezonabilă a arestării preventive, considerată de către inculpați a fi depășită in speță, curtea apreciază că o asemenea durată nu a fost depășită in raport de complexitatea cauzei, de durata urmăririi penale, de numărul si importanța actelor de urmărire penală si cercetare judecătorească ce implică administrarea de probatorii sub toate aspectele, astfel încât nu este justificată concluzia inculpaților, potrivit căreia in acest mod s-ar încerca o anticipare a pedepsei cu închisoarea.
Menținerea duratei arestării preventive in condiții de legalitate, respectiv in condițiile in care instanțele verifică in mod succesiv subzistența temeiurilor avute in vedere la momentul arestării, nu reprezintă in nici un caz o anticipare a pedepsei cu închisoarea deoarece o atare menținere este prevăzută de însăși dispozițiile legale și constituționale.
Durata rezonabilă a arestării preventive este variabilă de la caz la caz, raportat la complexitatea cauzei, la persoana făptuitorilor si la exigențele pe care le impune administrarea de probatorii sub toate aspectele de fapt si de drept.
In speță, așa cum am arătat mai sus, această durată nu a fost depășită si ca atare, curtea constată că toate temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, așa cum acestea au fost analizate mai sus, subzistă si in prezent si justifică privarea inculpaților de libertate, pentru asigurarea necesităților vizând desfășurarea in condiții optime a procesului penal, in scopul preîntâmpinării atât a sustragerii inculpaților de la judecată, cât si influențării aflării adevărului in cauză.
Pentru aceste considerente, curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare dispozițiilor art. 300/2 rap la art. 160/b C.P.P. astfel că recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 05.04.1984, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, fiul lui și a, născut la 08.09.1986, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești B. A, fiul lui și, născut la 04.11.1980 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, născută la 20.01.1985, în prezent deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii din data de 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: pe fiecare inculpat la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat, cu excepția inculpatului, care este obligat la 70 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CG/
10/26.02.2008
-- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela
