Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 213/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 24.02.2010
DECIZIA PENALĂ NR.213/
Ședința publică din data de 25.02.2010
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei potrivit art.38513Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să nu se mai mențină măsura arestării preventive față de inculpat întrucât nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, având în vedere probatoriul administrat, gravitatea faptei săvârșită de acesta, precum și antecedentele penale.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța cu privire la măsura arestării preventive.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală din 12.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, s-a constatat ca fiind legală si temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.02.1961, în comuna, județul T, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 56 din 30.07.2009 emis de Tribunalul Timiș, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 12.04.2010.
Verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului și a martorilor, date in fata organelor de urmărire penală din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat până în prezent, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Raportat la modalitatea de comitere a faptei (prin strangulare), la datele victimei, (femeie în vârstă de 68 de ani), la relațiile dintre victimă și inculpat (concubini), precum și la antecedentele penale ale inculpatului (persoană care a săvârșit anterior un omor; condamnat totodată și pentru săvârșirea altei infracțiuni grave - viol), instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, lăsarea lui în libertate putând avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea inculpatului în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că subzistă și în prezent pericolul concret pentru ordinea publica in cazul lăsării in libertate a inculpatului instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive și în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 12.04.2010.
Împotriva încheierii de ședință din 12.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 6775.3/30 din 24.02.2010.
În motivarea recursului, inculpatul a solicitat să fie judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de trafic și consum de droguri de risc aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv circulația liberă a bunurilor, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din12.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr -.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 12.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 01.03.2010
Tehnored.
2ex/03.03.2010
Prima inst.Trib. T-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 24.02.2010
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.213/
Ședința publică din data de 25.02.2010
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 12.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 24.02.2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr-, privind pe inculpatul, cu termen de judecată la15.03.2010.
Dosarul conține 63 file și are atașate: dosarul Curții de Apel Timișoara nr-- 9 file, dosarul Tribunalului Timiș nr--3 file, și dosarul de urmărire penală nr.1983/P/2009-116 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 03.03.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 24.02.2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr-, privind pe inculpatul, cu termen de judecată la15.03.2010.
Dosarul conține 63 file și are atașate: dosarul Curții de Apel Timișoara nr-- 9 file, dosarul Tribunalului Timiș nr--3 file, și dosarul de urmărire penală nr.1983/P/2009-116 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 03.03.2010
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
