Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 211/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 23.02.2010
DECIZIA PENALĂ NR.211/
Ședința publică din data de 25.02.2010
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.25/CC din 18.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpatului în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3 Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată, și potrivit art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu consecința revocării măsurii arestării preventive, susținând că la dosar nu există probe convingătoare din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 25/CC din 18.02.2010 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 159 alin. 7.C.P.P. raportat la art. 155.C.P.P. și cu aplicarea art. 143.C.P.P. si art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
A prelungit starea de arest a inculpaților:
, fiul lui și, născut la 24.05.1964 în comuna Popești, județul B, P - -, cu domiciliul în O,- A, - 1,.2,. 23, jud. B;
G, fiul lui G și al, născut la 10.05.1971 în O, județul B, P - -, cu domiciliul în O,-, - 14,.B,.2,.9, jud. B;
, fiul lui și, născut la data de 15.08.1961 în Popești, jud. B, CNP - -,cu domiciliul în O,-, jud. B, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.02.2010 până la data de 24.03.2010.
În baza art. 139 alin. 1 p Cod Penal, respins cererea inculpaților G și, formulată prin apărători, privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 16.02.2010, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților, G si, pe o perioada de 30 de zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals, fapte prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea 39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Legea 656/2002, art. 26, art. 289 alin. 1.Cod Penal, art. 26, 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2 și 5.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că în ultimii ani de zile inculpatul a constituit un grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și mijloace frauduloase a mai multor persoane fizice.
La acest grup au aderat inculpații, C, învinuita și alte persoane, fiecare având un rol determinat (capul grupării -, nu apare în nici un document, ci inculpatul, inculpatul se ocupă de racolarea bătrânilor și imobilizarea părții vătămate într-o zonă izolată și servirea cu alcool în exces a părții vătămate ) pentru realizarea scopului - însușirea pe nedrept de fonduri bănești.
Una din părțile vătămate a fost pe care, prin inducere în eroare și întocmire de contracte false, gruparea l-a deposedat de imobilul situat pe str. - din Acest grup a procedat la lipsirea de libertate a părții vătămate ținându-l captiv într-o localitate din județul B până când se însușesc banii pe imobil și proprietatea asupra imobilului este dobândită de o altă persoană, astfel încât contractul inițial să nu poată fi anulat. Asemenea demersuri au întreprins ajutați fiind de o firmă de intermedieri imobiliare.
Imobilul obținut de suspecți a fost transferat pe numele altei persoane pentru ascunderea sau disimularea originii lui ilicite și împiedicării anulării contractului dintre partea vătămată și inc..
În prezent, gruparea a identificat o altă persoană care locuiește pe str. - în T și pe care, în spital fiind, prin aceleași manopere încearcă să-l deposedeze de imobil.
Organele de urmărire penală au apreciat că prelungirea arestării preventive se impune avându-se în vedere complexitatea cauzei și necesitatea completării materialului de urmărire penală, urmând ca pentru finalizarea cercetărilor să fie efectuate următoarele acte procesuale și procedurale: finalizarea demersurilor de recuperare a prejudiciului, audierea martorilor asistenți și a altor martori importanți, obținerea documentelor de la O, obținerea documentelor de la notarul public din O, jud. B, audierea notarului public, precum și efectuarea unor verificări la Camera notarilor publici în raport cu activitatea notarului.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.11/D/P/2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.11/D/P/2010 din data de 25.01.2010 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1,2,3, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1,art. 26, 290. art. 189 alin. 1,2,5, totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a, G, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, fals uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1,2,3, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 288 alin. 1,art. 290. art. 189 alin. 1,2,5 totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals material și intelectual și la uz de fals respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1,2,3, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 288 al. 1, 289 alin. 1,art. 26, 290, 291. art. 189 alin. 1,2,5 totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal, reținându-se în sarcina inculpaților că au constituit, respectiv aderat și sprijinit, un grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea, prin inducerea în eroare și folosirea unor mijloace frauduloase, unor persoane fizice, ulterior victima fiind imobilizată într-o zonă izolată, după anihilarea acesteia prin servirea cu alcool în exces, în vederea realizării scopului urmărit - însușirea pe nedrept de bunuri prin deposedarea părților vătămate.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpaților, G, și C, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.13/CC/26.01.2010 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpaților, G și, în consecință fiind emise și mandatele de arestare preventivă nr.9, 10, 11 din data de 26.01.2010 al Tribunalului Timiș.
În ceea ce o privește pe inculpata C, Tribunalul Timiș, prin aceeași încheiere penală, a respins propunerea de arestare preventivă față de această inculpată, dispunând luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
De asemenea, s-a dispus ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata C să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau instanța de judecată, ori de câte ori va fi chemată;
- să se prezinte la organele de poliție din localitatea de domiciliu, căreia li se încredințează supravegherea, ori de câte ori va fi chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată sau procurorului;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de ceilalți inculpați, învinuiți sau martori, părți vătămate din dosar și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.
În baza 145 al. 3.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei C asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, declarația victimei, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție și actele de constatare întocmite în cauză, precum și notele de redare a convorbirilor telefonice, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis mai multe fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, lăsarea inculpaților în libertate putând avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, astfel că menținerea lor în arest este o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de încălcarea brutală a libertății de mișcare, precum și a libertății morale a unei persoane, precedată de desfășurarea unor manopere dolosive în vederea privării acesteia de unul dintre drepturile fundamentale de care se bucură personalitatea umană - dreptul de proprietate, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a celor trei inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Instanța a înlăturat susținerile apărătorilor inculpaților potrivit cărora propunerea de prelungire a stării de arest nu a fost motivată. În cuprinsul acesteia procurorul a indicat atât starea de fapt reținută în sarcina inculpaților, cât și temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpaților. De asemenea, procurorul a menționat și considerentele pentru care urmărirea penală nu a putut fi finalizată, indicând și actele procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate în perioada următoare. În consecință, instanța a apreciat că opinia potrivit căreia propunerea de prelungire a stării de arest nu a fost motivată nu poate fi acceptată, actul procurorului fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art.156 alin.1
C.P.P.Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților, nu s-au schimbat, în baza art.159 C.P.P. instanța a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților cu încă 30 zile.
În contextul în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, în baza art. 139 alin.1 instanța C.P.P. a respins cererea formulată de inculpații G si, prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii penale nr. 25/CC/18.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale inculpatului sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de organul de urmărire penală. Astfel, prin ordonanța nr.11/D/P/2010 din data de 25.01.2010 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1,2,3 Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Legea nr. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1, art. 26, 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1,2,5 Cod Penal, totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a p, reținându-se în sarcina sa că a constituit împreună cu alți inculpați ( G, ), un grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea, prin inducerea în eroare și folosirea unor mijloace frauduloase, unor persoane fizice, ulterior victima fiind imobilizată într-o zonă izolată, după anihilarea acesteia prin servirea cu alcool în exces, în vederea realizării scopului urmărit - însușirea pe nedrept de bunuri prin deposedarea părților vătămate. temeinice privind comiterea infracțiunilor sus menționate constau în declarațiile inculpaților, declarația victimei, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție și actele de constatare întocmite în cauză, precum și notele de redare a convorbirilor telefonice, acte de proprietate, declarații notariale și din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește racolarea de persoane în etate, care prin amenințare erau deposedate de imobilele deținute în proprietate. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura acestora și rezonanța publică, făcând și o analiză judicioasă și completă a incidenței normelor și jurisprudenței CEDO aplicabile în cauză.
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că infracțiunile de înșelăciune, lipsire de libertate, constituire și aderarea la un grup infracțional organizat, falsificarea înscrisurilor aduc atingere unora dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv: dreptul la proprietate, încrederea în circuitul civil și autenticitatea actelor oficiale, cu impact social deosebit; iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează valorile sociale enumerate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 25/CC/18.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatului în declararea unei căi de atac nefondate, îl va obliga la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.25/CC/18.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 01.03.2010
Tehnored.
2ex/ 03.03.2010
Prima inst.Trib. T-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 23.02.2010
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.211/
Ședința publică din data de 25.02.2010
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.25/CC/18.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 23.02.2010
CĂTRE,
DIICOT
SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 11/D/P/2010 ( vol. I- 147 file, vol.II-65 file, vol-III- 52 file) privind pe inculpații, șa. și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 211/R din 25.02.2010, pronunțată de această instanță au fost respins recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 25/CC din 18.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINT5E SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 25.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 23.02.2010
CĂTRE,
DIICOT
SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 11/D/P/2010 ( vol. I- 147 file, vol.II-65 file, vol-III- 52 file) privind pe inculpații, șa. și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 211/R din 25.02.2010, pronunțată de această instanță au fost respins recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 25CC din 18.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINT5E SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 25.02.2010
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
