Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 234/2008
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul, în stare de arest preventiv, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, judecarea inculpatului în stare de libertate. Învederează instanței faptul că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a arătat că a fost provocat.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, mai mult față de inculpat s-a pronunțat pe fond o hotărâre de condamnare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare constată că prin încheierea penală din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-, în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unei sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că o persoană asupra căreia planează acuzația săvârșirii unei infracțiuni de o gravitate sporită, sancționată ca atare de lege, este cercetată în stare de liberate.
Pericolul concret pentru ordinea publică este cu atât mai evident cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind recidivist.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 141 Cod procedură penală inculpatul aducându-i critici pentru netemeinicie și care prin apărătorul său desemnat din oficiu, solicită lăsarea sa în stare de libertate invocând conduita procesuală adecvată.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu criticile expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 al. 3 Cod procedură penală Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța a dispus menținerea măsurii preventive a arestării în considerarea dispozițiilor art. 300/2 rap. la 160/b al. 3 Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare.
2. Menținerea măsurii arestării preventive este impusă în cauză de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de natura faptelor de care este acuzat (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștei publice), cât și de periculozitatea accentuată a inculpatului, și care rezultă cu prisosință din actele dosarului.
3 Curtea arată, în altă ordine de idei, că privarea de libertate a inculpatului este legitimă, prin prisma dispozițiilor art. 5 pg. 1 lit. a din CEDO, acesta fiind deținut în baza unei hotărâri de condamnare adoptate de un tribunal independent.
4. În aceste circumstanțe, aspectele critice expuse de inculpat, referitoare la evoluția sa procesuală nu reprezintă temeiuri suficiente și puternice care să impună lăsarea în libertate atâta timp cât împotriva sa există o hotărâre de condamnare.
5. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de câte 90 lei cheltuieli judiciare din care, câte 40 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 05.05.2008
Jud. fond -
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
