Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 232/2008
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 423/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 08.04.2008 partea vătămată SC R SRL a depus la dosar cerere prin care solicită respingerea recursului formulat.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat și reprezentanta Parchetului arată că nu au cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 423/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei, solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsă cu închisoare și executare în regim de detenție. Arată că soluțiile de achitare sunt netemeinice și nelegale având în vedere faptul că inculpatul a avut în perioada 2005-2006 o conduită infracțională bogată.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 358/2007, Judecătoria Petroșani în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală, art. 18/1 Cod penal, a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a Cod penal.
în temeiul art. 18/1 al. 3 Cod penal și art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
A constatat că prejudiciul produs părții vătămate SC R SRL a fost recuperat integral, prin restituire.
în temeiul art. 192 al. 1 lit. d Cod proc. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat.
A stabilit suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 05 octombrie 2006, numitul împreună cu inculpatul, au decis să se deplaseze în zona stațiunii Straja, pentru a lua o metalică, parțial acoperită cu pământ, pe care numitul o observase de mai mult timp, respectiv în vara anului 2006, când fusese în acea zonă la cules de ciuperci, în vederea valorificării ca deșeu metalic.
Întrucât obiectul pe care intenționau să îl ia era mare, în timp ce se deplasau spre stațiunea Straja, cele două persoane l-au văzut pe numitul, care venea din direcția stațiunii la volanul unui
L-au oprit pe acesta și i-au spus să îi ducă până în stațiune, pentru a lua o din fier abandonată, astfel că împreună, cele trei persoane s-au deplasat la locul unde se afla obiectul.
Cu ajutorul unei țevi, inculpatul împreună cu numitul au scos metalică parțial acoperită cu pământ, au așezat-o în autoturism și au plecat către localitatea.
Imediat după sustragerea obiectului, organele de poliție au fost sesizate de către reprezentanții părții vătămate SC R SRL, obiectul sustras fiind de fapt o moletă pentru capul de întoarcere a instalației de teleschi.
Autoutilitara a fost depistată în trafic, iar bunul sustras, în valoare de 300 lei, a fost restituit părții vătămate.
În drept, din punct de vedere juridic, formal, faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 al.1, 209 al. 1 lit. a Cod penal.
Însă principiul egalității de tratament, principiu derivat din cel al aplicării unitare a legii, presupune aplicarea aceluiași tratament juridic la aceeași situație juridică, în virtutea unui alt principiu consacrat legal, acela al nediscriminării în aplicarea legii.
Având în vedere împrejurarea că fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată, faptă a cărei comitere cu vinovăție în forma cerută de lege a fost stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin probele administrate în cauză, coroborate și cu recunoașterea inculpatului, a fost comisă împreună cu alte două persoane, față de care s-a constatat vinovăția în comiterea aceleiași infracțiuni, cea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a Cod penal, fapte față de care s-a stabilit și o răspundere a acestor coparticipanți, iar forma coparticipației este cea a coautoratului, s-a apreciat că se impune tratarea separată și mai amănunțită a criteriilor legale de care instanța, la aprecierea gravității faptei, a pericolului social și individualizarea pedepsei, este ținută.
în această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de către inculpatul raportat la criteriile prev. de art. 18/1 al. 2 Cod penal, care au fost aplicate și față de coautorii și, cu prilejul soluționării cauzei față de aceștia, prin scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a Cod penal și aplicarea sancțiunii amenzii administrative în sumă de 1000 lei, prin același act prin care s-a dispus trimiterea în judecată a celui deal treilea coautor, se impun următoarele:
Modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, sunt comune tuturor coautorilor faptei.
În ce privește persoana și conduita făptuitorilor, ultimul criteriu legal de apreciere a gradului concret de pericol social, se constată că toți coautorii au recunoscut fapta.
Făptuitorul nu are antecedente penale.
Făptuitorul are antecedente penale.
Inculpatul, ulterior datei la care a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr.1262 din 05 decembrie 2006, Judecătoriei Petroșani, dispunându-se suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de cinci ani.
Sub aspectul activității infracționale anterioare, situația făptuitorului și cea a inculpatului este comparabilă, ambii având o activitate infracțională anterioară, vizând patrimoniul persoanei.
Sub aspectul celorlalte criterii de apreciere a gradului de pericol social, situația făptuitorilor, și a inculpatului este identică.
În aceste condiții, aplicarea unui tratament mai puțin favorabil inculpatului decât celorlalți coautori s-a apreciat că nu se justifică și nu se înscrie în coordonatele principiului aplicării unitare legii și a consecinței acestui principiu, egalitatea de tratament juridic.
Motivarea că în privința făptuitorului există indicii că pe viitor își va îndrepta comportamentul infracțional, întrucât ultima sancțiune administrativă pentru infracțiunea de furt calificat i s-a aplicat în anul 2003, este valabilă și este stabilită și în cazul inculpatului, instanța de judecată găsind indicii care au format convingerea că inculpatul se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o faptă care, cronologic, ar fi concurentă cu cea din prezenta cauză.
S-a mai argumentat că inculpatul mai este cercetat și în alte dosare pentru infracțiuni de furt, însă cu privire la aceste infracțiuni în curs de cercetare operează prezumția de nevinovăție față de inculpat.
În consecință, inculpatului nu i se poate aplica un tratament mai puțin favorabil într-o situația comparabilă cu a celorlalți autori ai faptei.
Justificarea tratamentului discriminator pe unica împrejurare că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă pentru o infracțiune comisă anterior, în timp ce unui alt făptuitor i-au fost aplicate pentru fapte de aceeași natură, trei sancțiuni administrative, în condițiile în care criteriul de discriminare poate fi reținut ca fiind întemeiat doar pe inul derivat din art. 18/1 al. 2 Cod penal, în formularea persoana și conduita făptuitorului, nu poate fi primită.
Apreciind că prin trimiterea în judecată a inculpatului s-a creat pentru acesta o discriminare directă, acestuia aplicându-i-se un tratament mai puțin favorabil într-o situație comparabilă în lipsa unui temei justificativ, față de tratamentul aplicat celorlalți participanți la comiterea aceleiași fapte și în raport de exigența aplicării unitare a legii, instanța de fond a constatat că fapta comisă de către inculpat nu întrunește gradul de pericol social concret specific infracțiunii ca ilicit penal și prin aceasta nu justifică aplicarea unei pedepse.
Raționamentul s-a întemeiat pe criteriile art. 18/1 al. 2 Cod penal și a avut în vedere, ca și în cazul celorlalți coautori, valoarea redusă a prejudiciului produs, faptul că bunul care a constituit obiectul sustragerii fusese localizat în urmă cu mai multe luni înainte de a fi luat în vederea valorificării și starea bunului, au fost de natură a duce la presupunerea că bunul este abandonat, împrejurarea că bunul sustras a fost recuperat și restituit părții vătămate, precum și conduita și persoana făptuitorului care a recunoscut comiterea faptei contribuind la stabilirea adevărului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a înaintat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, susținând că hotărârea apelată este netemeinică întrucât prin fapta comisă și persoana inculpatului se confirmă existența unui pericol social concret, sporit, specific unei infracțiuni.
Astfel, sub aspectul pericolului social al faptei comise de inculpat s-a arătat că inculpatul a sustras bunul împreună cu alte persoane, împrejurare ce i-a permis atingerea scopului, dinainte stabilit, în condițiile în care metalică avea o greutate și o dimensiune considerabilă;
- pentru asigurarea transportului bunului sustras, a fost cooptat în activitatea infracțională și conducătorul unei autoutilitare, care se afla în zonă, din motive independente de cele avute în vedere de inculpat și persoana care îl însoțea;
- bunul sustras de inculpat prezenta valoare utilitară pentru partea vătămată, întrucât imediat sustragerii aceasta a sesizat lipsa lui, anunțând organele de poliție, care au și identificat inculpatul și celelalte persoane, pe traseu, în timp ce se deplasau înspre centrul de colectare a fierului vechi.
Pentru o corectă determinare a pericolului social concret al infracțiunii, trebuie examinate și aspectele care conturează personalitatea inculpatului, comportamentul lui anterior și concomitent prezentului proces penal, pentru a se putea stabili dacă săvârșirea prezentei fapte penale reprezintă o deviație incidentală de comportament sau o formă frecventă de manifestare a disprețului față de valorile ocrotite de legea penală.
S-au susținut următoarele aspecte:
- prezenta faptă este concurentă cu fapta pentru care i s-a aplicat inculpatului, prin sentința penală nr. 1262 din 05 decembrie 2006, Judecătoriei Petroșani, pedeapsa închisorii de 3 ani, cu art. 81, 82 Cod penal, în această cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 25/26 iulie 2005, împreună cu alte persoane, a sustras prin efracție, bunuri aparținând EM, în valoare de 11.016,72 lei, fapta fiind încadrabilă în art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,g Cod penal.
- cu mai puțin de o lună înainte de pronunțarea sentinței apelate, față de inculpat s-a mai dispus o altă condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani, executabilă în regim de privare de libertate, tot pentru furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal, sentința penală nr. 260 din 17 aprilie 2007 Judecătoriei Petroșani. în această cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada noiembrie-decembrie 2006, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a comis două acte materiale de furt calificat, din interiorul unei societăți comerciale și o locuință.
- imediat săvârșirii faptelor menționate, ca de altfel și în prezenta cauză, inculpatul a părăsit domiciliul, plecând în loc necunoscut, astfel încât sarcina organelor de anchetă, precum și a instanței de judecată, de a proceda la audierea acestuia, a fost imposibil de a fi realizată.
Sub acest aspect, se impune a se remarca că sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească reprezintă o formă de manifestare a disprețului pe care inculpatul îl are față de organele de anchetă și judiciare, ale statului, în dificila sarcină pe care o au, în aflarea adevărului și aplicarea legii penale.
S-a mai arătat că situația inculpatului nu este comparabilă cu cea a celorlalți participanți la furt, justificat de:
- nu posedă antecedente penale, se află la primul contact cu legea penală, are domiciliul stabil, s-a prezentat în fața organelor de anchetă, colaborând, este student;
-, a comis în cursul anilor 2002-2003 fapte de natură penală, care au atras aplicarea a trei sancțiuni cu caracter administrativ, al căror scop a fost atins întrucât, până la prezenta faptă, acesta nu a mai încălcat legea penală. Este o persoană încadrată în muncă, nu s-a sustras chemărilor organelor de anchetă, în fața cărora a avut o atitudine procesuală corectă, ceea ce justifică aplicarea art. 18/1 Cod penal, existând convingerea că prin această formă de constrângere pecuniară, se asigură corijarea comportamentului său.
Prin decizia penală nr. 423/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul parchetului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Soluția pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală, reținându-se în mod just că prin trimiterea în judecată a inculpatului, în raport cu făptuitorii și, față de care Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșania dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative ar crea pentru inculpat o discriminare directă.
Astfel, s-a criticat că soluția este netemeinică întrucât inculpatul a sustras bunul împreună cu alte două persoane, că pentru a asigura transportul bunului sustras a fost cooptat în activitatea infracțională și conducătorul autoutilitarei, numitul și că bunul sustras prezenta valoare utilitară pentru partea vătămată.
Din probațiunea administrată a reieșit că metalică din zona stațiunii Straja a fost observată de către numitul și că, împreună cu inculpatul, au luat hotărârea de a merge pentru aos ustrage.
Cu toate acestea, pentru făptuitorul, Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșania considerat că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deși în realitate este vorba de aceeași faptă comisă împreună cu inculpatul.
S-a mai motivat că se aplică sancțiunea administrative învinuitului întrucât anterior i s-au mai aplicat trei sancțiuni cu caracter administrativ, este încadrat în muncă și nu s-a sustras de la chemările organelor de anchetă.
În ceea ce-l privește pe învinuitul, s-a arătat că măsura se impune deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale.
S-a desprins așadar ideea potrivit căreia inculpatul trebuie trimis în judecată întrucât este cunoscut cu antecedente penale.
Însă și învinuitul este cunoscut cu antecedente penale, atâta timp cât anterior i s-au aplicat trei sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapte de furt.
Textul art. 18/1 Cod penal, indică faptul că nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De altfel, împrejurările și modul de comitere al faptei, urmarea produsă și faptul că prejudiciul creat, în sumă de 300 lei, și care a fost recuperat, justifică aplicarea în cauză a dispozițiilor articolului menționat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani pentru cei doi făptuitori, și.
În consecință, s-a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 par. 2(a), art. 2 par. 5 și art. 4 par. 1 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE și art. 4 și 5 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE așa cum a subliniat și prima instanță, respectiv că gradul de pericol social al unei infracțiuni nu este determinat de starea de antecedență penală a unei persoane.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului Parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, sintetizându-se că aspectele care conturează persoana inculpatului, respectiv săvârșirea mai multor fapte de furt, obstrucționarea urmăririi penale prin plecarea de la domiciliu, evidențiază perseverența infracțională a inculpatului, și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 181Cod penal.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au reținut corect starea de fapt și circumstanțele reale ale cauzei, care se răsfrâng asupra tuturor participanților.
În cauză nu există o contrarietate evidentă și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei, neîndoielnic esențială, care să determine o soluție fundamental diferită de cea care ar fi trebuit pronunțată în absența erorii privind evaluarea personalității inculpatului.
Astfel, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, recuperarea prejudiciului cauzat și valoarea de 300 lei a acestuia, atitudinea părții vătămate, care a solicitat respingerea recursului Parchetului, precum și împrejurarea că celor doi participanți la săvârșirea infracțiunii de furt li s-a aplicat dispozițiile art. 181Cod penal, creează premisele constatării că, prin atingerea minimă adusă proprietății, fapta este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat.
Dintr-o perspectivă subsidiară, împrejurarea că inculpatul este recidivist, nu poate constitui un angajament puternic pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, cu atât mai mult cu cât art. 181se referă la fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și care produce efecte pentru toți participanții.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală instanța va respinge ca nefondat recursul Parchetului.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 423/29 noiembrie 2007 Tribunalului Hunedoara.
Cheltuielile judiciare în recurs, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 24 aprilie 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./14.05.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu
