Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 242/R/2009
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, G- și G împotriva încheierii penale fără număr din data de 7 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de
- prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. art. 37 lit. b pen. și art. 75 alin. 2.pen.
G- - prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
G - prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 75 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații G și, aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales, av. și inculpatul G, aflat în stare de arest, asistat de av. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că înțelege limba română și solicită soluționarea recursului fără traducător de limba ucraniană.
Apărătorul inculpaților depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale a Tribunalului Maramureș și rejudecând cauza să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.1451Cod pr.pen. și în consecință punerea de îndată în libertate a inculpaților și stabilirea măsurilor pe care să le respecte pe durata noii măsuri. Apreciază că starea de arest a inculpaților nu mai este oportună raportat la dinamica cercetării judecătorești și poziția procesuală a inculpaților de însușire a responsabilității penale, precum și la faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzistă, ba mai mult temeiul prev. de art.148 lit.d Cod pr.pen.nu a existat nici la momentul luării măsurii preventive față de inculpatul deoarece era reabilitat de drept, inculpatul G nu are antecedente penale, iar inculpatul într-adevăr este cercetat în calitate de inculpat și în alt dosar, însă solicită să se aprecieze corect gradul real de implicare în comiterea faptei. Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.139 Cod pr.pen. precum și în vederea respectării principiului egalității de tratament, solicită admiterea recursului cu consecința înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligației de a nu părăsi țara, pentru ca inculpații să-și petreacă sărbătorile de Paști alături de familiile lor.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea hotărârii atacate, apreciind că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent, fiind incidente cazul prev. de art.143 și 148 lit.d și f Cod pr.pen. în cauză fiind indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt judecați, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura faptelor și caracterul lor repetat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că părinții lui sunt bolnavi.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate aratând că are o societate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă și solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a fi alături de soția sa și copilul său de doar două luni.
CURTEA
Prin încheierea din 7 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, G și
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații și G și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul
În temeiul art. 3002, 160 pr.pen. s- constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpațilorG, fiul lui G și, născut la 19 dec.1977 în S M, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, fiul lui și, născut la 11 nov. 1982 în Vișeu de, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla și, fiul lui G și, născut la 20 nov.1968 în comuna, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în.G și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 670 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, G pe o perioadă de 29 de zile (14.11.2008-12.12.2008 inclusiv). Inculpații și G au fost arestați în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. inculpatul G, în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul, în baza art. 148 lit.a,d,f pr.pen. toți pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
Prin rechizitoriul întocmit de - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați mai menționați pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv cu reținerea în plus pentru prima infracțiune a art. 41 alin.2 pen. pentru toți inculpații, a art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza aflându-se în prezent în faza de judecată.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților. și G, în temeiul art. 300 ind.2, 160 ind.b pr.pen. precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală din 12 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar s-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați, precum și a inculpatului, însă prin decizia penală nr. 778/R/2008 a Curții de APEL CLUJs -a înlocuit față de acest din urmă inculpat această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 30 decembrie 2008 pronunțată în prezentul dosar a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei inculpați, însă prin decizia penală nr. 26/R/15.01.2009 a Curții de APEL CLUJ această soluție a fost casată în sensul respingerii cererilor acestora de liberare provizorie sub control judiciar, apreciindu-se, în esență, că deși cererile îndeplinesc cerințele prevăzute de lege, ele sunt neîntemeiate raportat la faptele pentru care sunt cercetați, la numărul mare de persoane implicate, la gradul sporit de pericol social, la modul de comitere a infracțiunilor, la perseverența inculpaților, la scopul urmărit, la complexitatea cauzei și la împrejurarea că până în prezent nu s-a început cercetarea judecătorească la prima instanță. S-a considerat, de asemenea, că pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații trebuie apreciat în funcție de toate elementele care au dus la comiterea faptelor chiar dacă pedepsele se stabilesc de legiuitor în funcție de pericolul generic al faptelor. Cei trei inculpați au recunoscut faptele pentru care sunt cercetați doar pentru a fi puși în libertate
Tribunalul a apreciat că majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și în prezent, fiind necesară privarea lor de libertate în continuare. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv, respectiv faptul că în perioada august-12 noiembrie 2008 (împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi peste râul dinspre Ucraina) au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din județul Tribunalul nu a putut proceda în această fază a procesului penal (cea de judecată) la o analiză detaliată a probelor întrucât, în caz contrar, s-ar antepronunța în cauză, însă o analiză de ansamblu a lor îndrituiește instanța să aprecieze că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpații au comis faptele în modalitatea mai descrisă. De altfel, pentru a se menține măsura arestării preventive nu trebuie să existe probe certe de vinovăție, ci doar indicii în sensul comiterii unor fapte de natură penală.
Cerințele prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite față de toți inculpații întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - pericol dat de natura faptelor, de caracterul lor repetat și intenția pe care au avut-o aceștia (presupusul trafic de imigranți se prezumă că s-a realizat nu în mod dezinteresat și în vederea sprijinirii acestora astfel cum a încercat să acrediteze această idee inculpatul, ci pentru obținerea unor foloase patrimoniale). Curtea de APEL CLUJ a apreciat în considerentele deciziei penale nr. 26/R/2009 că faptele acestora prezintă o gravitate deosebită și că situația cetățenilor pakistanezi nu justifică traficarea lor în mod ilegal. Prin urmare, tribunalul a considerat că pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a diminuat în mod semnificativ nici până în prezent astfel că măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este suficientă.
Condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt întrunite în continuare față de inculpații G și având în vedere faptul că față de primul inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (nr.43-D/P/2007 al aceluiași parchet) astfel că se prezumă că a comis cu intenție noi fapte penale. Desigur că pentru faptele din acel dosar operează prezumția de nevinovăție, dar în același timp fiind pusă în mișcare acțiunea penală se presupune că a comis faptele pentru care s-a realizat acest lucru. De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu d Susis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat). Se presupune, în consecință, că și acesta a comis cu intenție noi fapte penale chiar dacă se susține că a intervenit reabilitarea de drept. Acesta nu a fost arestat pentru că este recidivist (acest temei legal - art. 148 lit.f pr.pen. de a fost, de altfel, abrogat, fiind menținut cel cu privire la comiterea unei noi infracțiuni cu intenție). Pentru acest motiv instanța nici nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin înlăturarea stării de recidivă, nefiind necesară în această fază a procesului penal.
Față de inculpatul nu s-a putut reține că acesta s-a ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală și judecată, astfel cum acest aspect a fost precizat și în încheierile anterioare, faptul că organele de poliție nu l-au găsit acasă în data de 13 noiembrie 2008, soția sa precizând că este plecat la pădure, găsindu-l doar în dimineața zilei următoare (când într-adevăr nu a deschis de la început ușa locuinței sale, însă trebuie avut în vedere faptul că acestea s-au prezentat la o oră matinală - ora 6) nu permite instanței a concluziona în mod cert în acest sens (261, 251 dosar urmărire penală vol.I). Celelalte temeiuri care au stat la baza arestării sale însă se mențin și justifică privarea sa în continuare de libertate.
Întrucât majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a celor trei inculpați se mențin și în prezent, iar această măsură s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, cerințele prevăzute de art. 139 alin.2 pr.pen. nu sunt îndeplinite, cererile acestora de a se revoca această măsură urmând a fi respinse.
Durata arestării preventive a celor trei inculpați (5 luni) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, iar cercetarea judecătorească se află în curs de desfășurare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații G, și
În motivarea recursurilor, inculpații arată că starea de arest a acestora nu mai este oportună raportat la dinamica cercetării judecătorești și poziția procesuală a inculpaților de însușire a responsabilității penale, precum și la faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzistă, ba mai mult temeiul prev. de art.148 lit.d Cod pr.pen.nu a existat nici la momentul luării măsurii preventive față de inculpatul deoarece era reabilitat de drept. Inculpatul G nu are antecedente penale, iar inculpatul într-adevăr este cercetat în calitate de inculpat și în alt dosar, însă solicită să se aprecieze corect gradul real de implicare în comiterea faptei. Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.139 Cod pr.pen. precum și în vederea respectării principiului egalității de tratament, solicită admiterea recursului cu consecința înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligației de a nu părăsi țara, pentru ca inculpații să-și petreacă sărbătorile de Paști alături de familiile lor.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale a Tribunalului Maramureș și rejudecând cauza să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.1451Cod pr.pen. și în consecință punerea de îndată în libertate a inculpaților și stabilirea măsurilor pe care să le respecte pe durata noii măsuri.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că inculpații G, și G au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul teritorial Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și cu aplic. art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul G, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Și condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt incidente față de inculpații G și având în vedere faptul că față de primul inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (nr.43-D/P/2007 al aceluiași parchet) astfel că se prezumă că a comis cu intenție noi fapte penale, fără a afecta prezumția de nevinovăție, dar în același timp fiind pusă în mișcare acțiunea penală se presupune că a comis faptele pentru care s-a realizat acest lucru.
De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu d Susis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat). Se presupune, în consecință, că și acesta a comis cu intenție noi fapte penale chiar dacă se susține că a intervenit reabilitarea de drept. Acesta nu a fost arestat pentru că este recidivist.
În contextul celor expuse mai, instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților -respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, precum și situația familială a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatearaportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii inculpati G (fiul lui G și născut la 19 decembrie 1977) (fiul lui și născut la 11 noiembrie 1982) si G (fiul lui G și născut la 20 noiembrie 1968) aflați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 7 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin2.va obliga pe inculpatii recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii inculpati G (fiul lui G și născut la 19 decembrie 1977) (fiul lui și născut la 11 noiembrie 1982) si G (fiul lui G și născut la 20 noiembrie 1968) aflați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 7 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatii recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./.
5 ex./
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Săndel
