Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 247
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 08 aprilie 2009
Completul format din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene judecător
-A - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul C -, împotriva încheierii din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul- inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat C -, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 1.04.2009 și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat, arată că a luat legătura cu inculpatul și nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, revocarea măsurii arestării preventive și punerea acestuia în libertate, considerând că nu este normal să se aprecieze că ar exista pericol social pe o chestiune de perseverență infracțională. Inculpatul este infractor primar iar starea excepțională de arest este una care în general duce la o stare nu tocmai bună.
Pentru asistența juridică din oficiu solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că instanța de fond a apreciat corect că temeiurile avute în vedere la arestare nu s-au modificat și se mențin în continuare atât sub aspectul limitelor de pedeapsă și a pericolului public, constând în impactul negativ asupra opiniei publice prin săvârșirea faptei de tâlhărie.
Recurentul-inculpat -, recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii și lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 1.04.009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b al.1 și 3 Cod pr. penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și C.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.113 din 06.03.2009 pronunțată de Judecătoria Roman, inculpații și C -, au fost condamnați, la pedeapsa de câte 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, în dauna părții vătămate,
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod proc. penală s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod proc. penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, luată față de aceștia prin încheierea nr. 25 din 24 noiembrie 2008 Judecătoriei Roman (dosar nr-, mandate de arestare preventivă nr. 22 și 23 din 24 noiembrie 2008).
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpaților timp de 24 de ore, începând din data de 23 noiembrie 2008 ora 15,00, și durata arestării preventive de la data de 24 noiembrie 2008 la zi, perioade considerate deja executate.
S-a admis, astfel cum a fost restrânsă, cererea formulată de partea vătămată - constituită parte civilă și, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod proc. penală, cu aplicarea art. 998 și art. 1003 Cod civil, și au fost obligați inculpații, în solidar să-i plătească acesteia suma de 1.290 RON, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând suma de bani sustrasă (240 RON) și contravaloarea lucrării dentare distruse (1.050 RON).
S-a dispus restituirea către inculpatul a 2 bocanci bărbătești cu mărimea 43 și 44, ridicați de la acesta de organele de cercetare penală și depuși la Camera de corpuri delicte a Poliției mun. R conform dovezii seria - nr. - din 8 decembrie 2008.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod proc. penală au fost obligați inculpații să plătească, fiecare, statului suma de câte 700 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații și C.
În cursul judecății apelurilor, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, Tribunalul a constatat că prin încheierea nr.25 din 24.11.2008, Judecătoria Roman, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și C, măsură care a fost prelungită succesiv de instanța de fond și menținută prin sentința penală nr.113 din 06.03.2009 a aceleiași instanțe.
La luarea și menținerea arestării preventive, s-a apreciat că există probe care susțin învinuirea inculpaților, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru perseverența infracțională manifestată și pentru că există temerea că aceștia, în stare de libertate, ar putea relua conduita infracțională.
Din actele dosarului, Tribunalul a reținut că în cauză există o hotărâre de condamnare a inculpaților în primă instanță pentru o infracțiune gravă, de tâlhărie, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care constă în starea de neliniște a societății, că persoane condamnate pentru săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal inculpatul C, fără nici o motivare în cererea scrisă.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător inculpatul a solicitat revocarea măsurii, motivat de faptul că este infractor primar, iar starea de arest este una excepțională.
Recursul nu este fondat.
Prin încheierea nr.25/24 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Romans -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și C, instanța reținând la acea dată că sunt indicii temeinice că în seara zilei de 21 noiembrie 2008, în jurul orelor 23,00, după o înțelegere prealabilă au lovit-o pe partea vătămată, creîndu-i leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale și i-au sustras suma de 240 lei.
Ulterior, instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea fondului, iar prin sentința penală nr.113/6.03.2009 s-a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii în mod corect, Tribunalul a constatat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă fiind îndeplinite atât condițiile prev.de art.143 Cod pr.penală cât și de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Existența unei hotărâri de condamnare chiar și nedefinitive conduce la concluzia că persista presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunii deduse judecății.
În ce privește cele două condiții instituite prin dispozițiile art.148 al.1 lit.f Cod pr.penală, ce impune precizarea că infracțiunea de tâlhărie, prev.de art.211 al.1,2 lit.a,b,c și 2/1 lit.a Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 20 de ani, în cadrul individualizării legale legiuitorul având în vedere tocmai gradul sporit de pericol social generic al infracțiunii.
Deși nu suficient, pericolul social generic constituie un criteriu de apreciere a pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului cu privire la acest aspect, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Este în afara oricărui dubiu că infracțiunea dedusă judecății, datorită împrejurărilor concrete în care se reține că a fost comisă(pe timp de noapte, pe stradă și prin violență) și valorilor sociale afectate (dreptul de proprietate și integritatea fizică a unei persoane) este de natură să genereze o "tulburare a societății".
Din considerentele arătate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr. penală se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art.385/15 pct.l lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat C - împotriva încheierii din data de 01.aprilie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
In temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 250 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red. înch. -/
Red.dec.-
Tehnored -
09.04.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel, Ecaterina Ene
