Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 248
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 08 aprilie 2009
Completul format din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene judecător
-A - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul- inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 2.04.2009 și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat, arată că a luat legătura cu inculpatul și nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului declarat de inculpat. Acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, din discuțiile purtate se pare că există alte persoane interesate să îl acuze pe inculpat pentru comiterea faptelor.
Pentru asistența juridică din oficiu solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că instanța de fond a apreciat corect că temeiurile avute în vedere la arestare nu s-au modificat. Din probatoriul administrat rezultă o bănuială legitimă că inculpatul împreună cu fratele său a ucis pe. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, au fost analizate de instanță, care a constatat că nu s-au modificat, pericolul social rezultând și din nesiguranța cetățenilor de a fi agresați în propria locuință.
Recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 02.aprilie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.02.1990 în orașul B, județul B, CNP -, cetățenia română, fără studii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în satul, comuna, județul B, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Bacău, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit.d Cod penal și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a și c Cod penal, cu art.75 lit.c Cod penal și cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.96/P/2008 din 02.07.2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată,in stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 lit.d Cod penal și tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit.a și c Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și art.75 lit.c Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 25.03.2008, inculpatul major și inculpatul minor au mers la locuința numitului, din comuna, județul B, iar după ce inculpatul major 1-a lovit cu o secure în zona capului, acesta decedând, inculpatul minor 1-a lovit cu o bucată de lemn tot în zona capului pe, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, au sustras de pe masa de la televizor suma de 50 de lei.
Anterior datei întocmirii rechizitoriului, s-a dispus, la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, arestarea preventivă a inculpatului, la data de 28.03.2008, de către Tribunalul Bacău, în baza dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, și prelungită măsura arestării, de către aceeași instanță la datele de 23.04.2008, 22.05.2008, 30.06.2008.
În temeiul art.300 ind.1 Cod procedură penală, măsura a fost menținută de Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de 07.07.2008.
În baza dispozițiilor art.300 indice 2 od procedură penală, măsura a fost periodic menținută de instanța de judecată la termenele de judecată din data de 02,09.2008, 07.10.2008, 04.11.2008, 02.12.2008, 06.01.2009, 03.02.2009. Împotriva încheierilor succesive de menținere a stării de arest preventiv, inculpatul a exercitat dreptul său de recurs, fiind respinse de fiecare dată ca nefondate.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 300/2, alin.1 Cod de procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160."
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat a avut loc cu respectare tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 28.03.2008 a Tribunalului Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 od procedură penală și, de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 od procedură penală.
Cu privire la prima condiție, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există "indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" (art. 143 alin.1 od procedură penală), care să nască presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis fapte de natură penală.
La termenul de judecată de astăzi 02.04.2009, au fost audiați martorii și, martori care prin depozițiile lor vin să întărească temeiurile și indiciile că cei doi inculpați, cel major - arestat în cauză - și cel minor, ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea, potrivit art.136 alin.8 od procedură penală, "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura."
Apărătorul inculpatului a arătat că față de probatoriul completat astăzi, sub raportul oportunității acestei măsuri privative de libertate, lasă soluția la aprecierea instanței.
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sunt omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 lit.d Cod penal și tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a și art.75 lit.c Cod penal.
Acestea sunt sancționate de lege cu închisoarea de la 15 la 25 ani, și, respectiv, de la 5 la 20 de ani închisoare.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, apreciem, se motivează de prima instanță, că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile, printr-o deosebită violență, pe motiv de răzbunare, asupra părții vătămate, relativ la un conflict vechi avut între cei doi iscat de la o plasă de sârmă de confecționat gard ( așa cum au relatat astăzi martorii audiați), pe timp de noapte, asupra a două părți vătămate, soldate cu decesul uneia dintre ele, cu rănirea gravă a celeilalte, în propriul său domiciliu (al părții vătămate), cunoscând consecințele faptelor lor, au tăiat orice legătură cu exteriorul (cablu de la telefon),și au introdus cablu de curent electric pentru a se curenta la ieșirea din casă (potrivit relatării martorilor și ), împreună cu fratele său minor, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, putând fi orice persoană o potențială victimă.
Fața de probatoriul administrat in cauză la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului,fata de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat acesta,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Cauza este complexă, determinată de atitudinea inculpatului, care nu recunoaște săvârșirea faptei (cu excepția declarației dată de el, la termenul de judecată din 23.04.2008 cu ocazia prelungirii arestării preventive), natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor audiați în cauză.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul și pentru care beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei,analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv act medico-legal, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor care îi plasează pe inculpat la locul săvârșirii faptei coroborat cu împrejurarea descoperirii bunurilor aparținând părții vătămate in locuința inculpatului, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Instanța urmează să mențină această măsură arestării preventive, întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vederenatura fapteide care este suspectat, implicând uzul de violenta,sferarelațiilor socialelezate (integritatea patrimoniului si contra vieții, integrității corporale și sănătății )rezonanta sociala a fapteidate fiind gravitatea acesteia,comunitatea restrânsă in care s-a petrecut fapta, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșită fapta,in prezenta unui minor, pe timp de noapte, asupra a două părți vătămate, din care unul minor, mai cu seamă în aceste momente, când, la instanță s-a prezentat sora celor doi inculpați și fratele celeilalte victime care au depus depoziții considerate de inculpat în defavoarea sa, susținând actul de acuzare (martora, sora celor doi inculpați și ).
Toate aceste aspecte, coroborate, conduc la concluzia ca se impune menținerea in stare de arest preventiv a inculpatuluipentru a asiguraordinea publica si securitatea cetățenilor.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs, inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale, încheierea recurată a fost criticată pentru motivele prezentate în preambulul acestei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acesta urmează a fi respins.
Prima instanță a făcut o motivare corespunzătoare a încheierii de menținere a măsurii arestului preventiv, motivare pe care Curtea și-o însușește.
Prin încheierea de ședință din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit.d Cod penal și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a și c Cod penal, cu art.75 lit.c Cod penal și cu art.33 lit.a Cod penal, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 28.03.2008, apreciindu-se că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul Bacău, prin încheierile din 23.04.2008, 20.05.2008 și 18.06.2008, a admis propunerile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, ultima prelungire fiind valabilă până la data de 19.iulie.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data 02.07.2008, dat în dosarul nr.96/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit.d Cod penal și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a și c Cod penal, cu art.75 lit.c Cod penal și cu art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 25.03.2008, inculpatul major și inculpatul minor, au mers la locuința numitului din comuna, județul B, iar după ce inculpatul major l-a lovit cu o secure în zona capului, acesta decedând, inculpatul minor l-a lovit cu o bucată de lemn tot în zona capului pe, cauzând-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, apoi au sustras de pe masa de la televizor suma de 50 lei.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a recurentului-inculpat, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea din data de 03.03.2009.
Instanța reținut că în raport de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, persoana acesteia și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat.
În conformitate cu prevederile art.300/2, cu art.160 lit.b Cod procedură penală, "În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Așa cum se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv s- avut în vedere ca temei în drept, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv: "nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Probele administrate până în prezent oferă indicii care fac rezonabilă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Desigur că prima instanță va administra și examina toate probele necesare, utile și concludente cauzei, pentru a stabili adevărata situație de fapt și gradul de participare a inculpatului la comiterea infracțiunilor, iar cu privire la vinovăția recurentului-inculpat se va pronunța instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, respectiv, Tribunalul Bacău.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurentului-inculpat, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele care comit infracțiuni deosebit de grave, cum este și în cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit, prin infracțiunea pentru care este judecat recurentul-inculpat fiind suprimată viața unei persoane în propria locuință.
Desigur că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării inculpatului și în raportat și de probele care vor mai fi administrate, să dispună dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și să dispună dacă se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură prevenită, sau revocarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bacăua onorariului avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 02.aprilie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților,către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 250 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red. încheierea
Red.dec.
08.04.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel, Ecaterina Ene
