Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 252/R/2009
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina
: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații, și, împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, aceștia fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev.de art.257 penal rap.la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și cu aplicarea art.37 lit.a penal în ceea ce-i privește pe inculpații și și cu aplicarea art.37 lit.b penal pentru inculpatul.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător desemnat din oficiu av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul aflată în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și mențin recursurile declarate și că sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu prin care se solicită revocarea măsurii arestării preventive.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că la dosar nu există probe certe și indicii temeinice care să impună menținerea măsurii arestării preventive. Consideră că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acest pericol ar trebui dovedit. Nu există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, dimpotrivă acesta a avut un comportament bun și a ajutat la aflarea adevărului. Este adevărat că acesta a suferit condamnări anterioare dar asta nu poate duce la concluzia că măsura arestării preventive trebuie menținută. Inculpatul, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, beneficiază de prezumția de nevinovăție în conformitate cu Constituția României și dispozițiile CEDO. Referitor la cererea subsidiară, consideră că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este suficientă, inculpatul obligându-se să respecte toate obligațiile ce-i vor fi impuse. Cu onorar din.
Apărătorul inculpaților și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, având în vedere disp.art.300/2 și art.160/b pr.pen. apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților au încetat, ele nu mai subzistă în prezent și impun în continuare cercetarea în stare de libertate cu atât mai mult cu cât alte temeiuri noi nu au apărut. Inculpații sunt arestați din luna octombrie 2008 și consideră că încă de la acea dată, chiar dacă au existat temeiuri de arestare, acestea s-au schimbat. Inculpații trebuie judecați în termenul rezonabil prevăzut de CEDO, aceștia nu vor zădărnici aflarea adevărului dacă vor fi cercetați în stare de libertate. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Consideră că Tribunalul Maramureșa apreciat corect asupra temeiurilor de arestare, inculpații prezentând pericol pentru ordinea publică. De asemenea, termenul rezonabil trebuie apreciat de la o cauză la alta, criticile aduse nefiind întemeiate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate. Arată că denunțătorul și-a schimbat declarațiile, totul fiind de fapt o înscenare. Consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind la prima confruntare cu legea penală.
Inculpata, ultimul cuvânt, solicită cercetarea ei în stare de libertate arătând că regretă cele întâmplate însă nu este vinovată.
Inculpatul, ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea penală din 14.04.2009 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, CNP -, fiul lui și, născut la data de 29.12.1968 în Tg. L, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare;, CNP -, fiica lui și, născută la data de 28.04.1962 în B M, jud. M, în prezent aflată în Penitenciarul Baia Mare și, CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.08.1960 în comuna, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Baia Mare, măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
S-au respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații și.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 14 aprilie 2009, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și.
La același termen de judecată, inculpații și au formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpați subzistă și în prezent.
Astfel, în ceea ce-i privește pe inculpații și, instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. b,c,d și f Cod procedură penală, iar în cazul inculpatei a dispozițiilor art. 148 lit. c,d și f Cod procedură penală, respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, care justifică presupunerea că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni și se presupune că au săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestui pericol concret s-a avut în vedere natura și gravitatea faptelor pe care se presupune că inculpații le-au comis, precum și comportamentul lor ulterior declanșării cercetărilor, constând în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, astfel încât există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a-i împiedica să comită eventuale alte fapte prevăzute de legea penală, privarea acestora de libertate fiind conformă cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, dar și din aceea că astfel de fapte aduc o gravă atingere unor instituții esențiale ale statului, a bunei funcționări a acestora, precum și probității și onestității unor magistrați și funcționari care activează în aceste instituții astfel că pericolul concret pentru ordinea publică lăsării în libertate a inculpaților este dovedit cu prisosință.
Or, având în vedere aceste temeiuri și în considerarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acesteia pentru următoarele 60 de zile, în condițiile art. 160 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, instanța le-a respins ca nefondate, apreciind în raport de dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală că această măsură a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente și nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri.
În termen legal s-au exercitat căile de atac ale recursului de către inculpați.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că la dosar nu există probe certe și indicii temeinice care să impună menținerea măsurii arestării preventive. Consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acest pericol ar trebui dovedit. Nu există date că încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, dimpotrivă a avut un comportament bun și a ajutat la aflarea adevărului. Este adevărat că acesta a suferit condamnări anterioare dar asta nu poate duce la concluzia că măsura arestării preventive trebuie menținută. Inculpatul, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, beneficiază de prezumția de nevinovăție în conformitate cu Constituția României și dispozițiile CEDO.
Inculpații și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, având în vedere disp.art.300/2 și art.160/b pr.pen. apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților au încetat, ele nu mai subzistă în prezent și impun în continuare cercetarea în stare de libertate cu atât mai mult cu cât alte temeiuri noi nu au apărut. Inculpații sunt arestați din luna octombrie 2008 și consideră că încă de la acea dată, chiar dacă au existat temeiuri de arestare, acestea s-au schimbat. Inculpații trebuie judecați în termenul rezonabil prevăzut de CEDO, aceștia nu vor zădărnici aflarea adevărului dacă vor fi cercetați în stare de libertate.
Instanța de recurs reține următoarele:
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, Tribunalul Cluja constatat temeinic că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpați subzistă.
Astfel, în ceea ce-i privește pe inculpații și, instanța a reținut corect că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. b,c,d și f Cod procedură penală, iar în cazul inculpatei a dispozițiilor art. 148 lit. c,d și f Cod procedură penală, respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, care justifică presupunerea că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că pregătesc săvârșirea de noi infracțiuni și se presupune că au săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestui pericol concret s-a avut în vedere natura și gravitatea faptelor pe care se presupune că inculpații le-au comis, precum și comportamentul lor ulterior declanșării cercetărilor, constând în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, astfel încât există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a-i împiedica să comită eventuale alte fapte prevăzute de legea penală, privarea acestora de libertate fiind conformă cu principiul instituit prin art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Așadar, inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, dar și din aceea că astfel de fapte aduc o gravă atingere unor instituții esențiale ale statului, a bunei funcționări a acestora, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică lăsării în libertate a inculpaților este dovedit.
În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, instanța de fond le-a respins justificat ca nefondate, apreciind în raport de dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală că această măsură a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente și nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge recursurile formulate.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, arestati in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatii recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
RED.SM/MR
04.05.09/6 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina
