Infractiuni silvice Spete. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 251/R/2009
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.36/A/05.03.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești pentru săvârșirea infracțiunii silvice, prev.și ped.de art.97 alin.1 din nr.OG26/1996; art.98 aliln.1 din Legea nr.26/1996, totul cu aplicarea art.33 lilt.a și art.37 alin.1 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.penal. Astfel, susține că starea de fapt reținută de instanță nu este cea corectă, inculpatul recunoscând că a tăiat patru arbori și nu opt de pe terenul unui prieten. Solicită a se avea în vedere declarația martorului, unchiul inculpatului, care a declarat că a discutat cu inculpatul pentru a tăia patru arbori și nu opt. Partea civilă Primăria comunei nu a făcut dovada că este proprietara terenului de unde inculpatul a tăiat arborii. Susține că inculpatul s-a aflat în eroare de fapt conform art.51 penal, acesta a recunoscut, a dat dovadă de sinceritate, a încercat recuperarea prejudiciului astfel că se impune achitarea acestuia.Consideră că aplicarea unei amenzi administrative ar fi suficientă. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă pe deplin starea de fapt și vinovăția inculpatului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 34 din 16 iunie 2008, Judecătoria Dragomireștia dispus condamnarea inculpatului, pentru:
- săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplic.art.37 alin.1 lit.a și art.13 pen. la 7 luni închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea silvică prev. de art.97 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a pen.;
- săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 alin.1 lit.a și art.13 pen. la 8 luni închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea silvică prev. de art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996 cu aplic.art.37 alin.1 lit.a pen.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În temeiul art.83 pen. a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiuni silvice prin sentința penală nr.154 din 22 septembrie 2003 dată în dosarul nr.1154/2003 al Judecătoriei Dragomirești și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție cu consecințele prevăzute de art.71 pen. raportat la art.64 pen.
În baza art.14 pr.pen. și art.998 civil a obligat inculpatul să plătească părții civile Primăria comunei suma de 1136,99 lei cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că inculpatul în data de 21august 2007 s-a deplasat în pădurea comunală aparținând de Primăria în locul denumit "" de unde cu ajutorul unui moto-fierăstrău mecanic, a tăiat fără aprobare, de pe picior un număr de 8 arbori de molid, verzi și nemarcați, pe care ulterior i-a transportat cu atelajele proprii la domiciliul său, cauzând părții civile Primăria comunei un prejudiciu de 1236,99 lei.
Inițial inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor silvice, dar dându-și seama de faptul comiterii anterior a altor infracțiuni silvice ce i-ar agrava situația, a revenit asupra declarațiilor susținând că a tăiat numai 4 arbori și au fost sustrași de către martorul B.
Din depoziția acestui martor rezultă că inculpatul s-a deplasat la domiciliul acestuia și că i-a cerut să declare că el ar fi comis cele 2 infracțiuni silvice.
Ulterior cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a tăiat 4 arbori de molid pe care i-a secționat în două, obținând 8 bucăți, pe care i-a folosit în gospodăria proprie.
În drept, a reținut instanța, faptele inculpatului care la data de 21 august 2007 s-a deplasat în pădurea proprietatea Primăriei comunei în locul denumit "" de unde cu ajutorul unui motofierăstrău mecanic, a tăiat fără aprobare, de pe picior un număr de 8 arbori de molid verzi și nemarcați pe care i-a transportat ulterior la domiciliul său cu căruța cu cai, cauzând părții civile Primăria comunei un prejudiciu material de 1236,99 lei, constituie infracțiunile silvice prevăzute de art.108 alin.1 și art.110 alin.1 din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.37 lit.a și art.13 pen.
Prin sentința penală nr.154 din 22 septembrie 2003 dată de Judecătoria Dragomirești, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare pe un termen de 4 ani pentru comiterea de infracțiuni silvice.
În acest caz, în baza art.83 pen. instanța a revocat această pedeapsă de 2 ani închisoare care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa rezultantă de 8 luni.
Cum în faza de urmărire penală inculpatul a plătit parțial în data de 1 februarie 2008 suma de 100 lei la Primăria comunei, instanța a reținut că acesta mai datorează părții civile diferența de prejudiciu în sumă de 1136,99 lei, plus dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel prin care solicită în principal achitarea sa pe motiv că în cauză sunt incidente prev. art. 51 Cod penal, iar în subsidiar înlăturarea stării de recidivă, menținerea pedepsei iar apoi suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare ce urmează a fi stabilit de instanță.
În motivarea apelului inculpatul arată că a tăiat arbori, dar 4 și nu 8 bucăți, cât i se reține în actul de inculpare și în hotărârea instanței de fond, iar tăierea acestora a avut loc de pe un teren, care, știa el că aparține unchiului său și nu primăriei, astfel că se impune achitarea sa pe motiv că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume eroarea de fapt.
Motivul solicitării de către inculpat a înlăturării stării de recidivă, solicitare formulată în subsidiar este acela că procesul verbal de constatare a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată datează după data de 31.10.2007, deci nu se mai impunea revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 154 din 22.09.2003 a Judecătoriei Dragomirești.
Prin decizia penală nr.36/A din 5 martie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de inculpatul, desființându-se în parte hotărârea atacată doar cu privire la pedepsele accesorii și judecând cauza, în temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 192 al.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în baza probelor administrate prima instanță reținut în mod corect că inculpatul la data de 21 august 2007 s-a deplasat în pădurea aparținând Primăriei com. de unde a tăiat fără aprobare de pe picior un număr de 8 arbori specie molid cu dimensiunile între 40- 48 cm, arbori pe care ulterior i-a transportat cu căruța la domiciliul său.
Raportat la această stare de fapt instanța a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor, și analizând și dispozițiilor art. 13.pen. prin prisma modificărilor legislative, în mod corect a aplicat legea penală mai favorabilă adică prevederile Legii 46/2008.
Așa fiind, a procedat corect atunci când a dispus în temeiul art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 97 al. 1 și 98 al.1 din legea nr. 26/1996 (pedepsele fiind între 6 luni - 4 ani închisoare sau amendă și respectiv 1-5 ani închisoare sau amendă) în cele prev. de art. 108 al.1, lit.a și 110 al.1 lit.a din Legea nr. 46/21008 (pedepsele fiind cuprinse între 6 luni - 4 ani închisoare sau amendă și 6 luni - 3 ani închisoare sau amendă) aplicându-i inculpatului pedepsele de 7 luni închisoare și respectiv 8 luni închisoare.
-le a dispus corect ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare în regim de detenție, pedeapsă la care a adăugat cea de 2 ani închisoare, rezultanta fiind de 2 ani și 8 luni închisoare, reținând în mod corect starea de recidivă post-condamnatorie prev. de art. 37 lit. a pen. și asta pentru că infracțiunile prezente au fost comise în termenul de încercare dispus prin sentința penală nr. 154/22 sept. 2003 Judecătoriei Dragomirești.
Individualizând pedepsele instanța a avut în vedere toate criteriile legale referitoare atât la faptele comise cât și la persoana inculpatului, astfel că nu se impune modificarea cuantumului acestora dar nici a modalității de executare.
Inculpatul a avut o poziție oscilantă, inițial a recunoscut fapta exact așa cum este descrisă în rechizitoriu, ca apoi să revină și să conteste atât numărul de arbori, cât și proprietatea terenului de pe care acei arbori au fost tăiați, iar apoi fără nici o justificare a susținut că nu el ci martorul Baf ost cel care a comis fapta.
Pornind de la această poziție oscilantă dar și de la faptul că inculpatul a suferit foarte multe condamnări pentru același gen de infracțiuni, instanța de apel constată că această apărare este doar de circumstanță și făcută în scopul de a fi exonerat de răspundere penală cu atât mai mult cu cât în cauză se impune revocarea executării unei pedepse, și în mod obligatoriu executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
E adevărat că inculpatul a obținut de la unchiul său acordul de principiu în a tăia de pe proprietatea acestuia 4 arbori, dar acest simplu acord nu face dovada faptului că inculpatul a tăiat doar acei arbori și doar de pe terenul acestuia.
Martorii audiați și în mod special martorul B au confirmat fapta comisă și chiar preocuparea acestuia de a determina alte persoane de a-și asuma consecințele infracțiunilor comise (fila 35 dosarul instanței de fond).
Apoi este greu de crezut raportat la bogata activitate și predispoziția de a comite același gen de infracțiuni reflectată în cazierul aflat la dosarul cauzei, dar și faptul că trăiește și locuiește în comuna ca acesta să nu fi cunoscut limitele proprietății terenului ce aparține familiei sale și că există posibilitatea ca acesta să confunde terenul unchiului său cu cel al primăriei.
De altfel, chiar admițând apărarea inculpatului în sensul că ar fi confundat acele terenuri crezând că taie de pe cel aparținând familiei sale, nu are nicio relevanță cel puțin pentru reținerea infracțiunii silvice de tăiere fără drept de arbori pentru că nu avea niciun fel de aprobare de la organele silvice pentru această acțiune și nici nu duce la reținerea art. 51.pen.
Și apoi, necunoașterea legii penale, lege cu care acesta s-a confruntat în repetate rânduri, nu duce la înlăturarea caracterului penal al faptei.
În plus, inculpatul în fața instanței de fond a recunoscut fapta dar a și achitat o parte din prejudiciu, astfel că susținerile ulterioare nu au niciun suport probator și urmează a fi înlăturate.
În termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.penal. Astfel, se susține că starea de fapt reținută de instanță nu este cea corectă, inculpatul recunoscând că a tăiat patru arbori și nu opt de pe terenul unui prieten. Solicită a se avea în vedere declarația martorului, unchiul inculpatului, care a declarat că a discutat cu inculpatul pentru a tăia patru arbori și nu opt. Partea civilă Primăria comunei nu a făcut dovada că este proprietara terenului de unde inculpatul a tăiat arborii. Susține că s-a aflat în eroare de fapt conform art.51 penal, acesta a recunoscut, a dat dovadă de sinceritate, a încercat recuperarea prejudiciului astfel că se impune achitarea acestuia.Consideră că aplicarea unei amenzi administrative ar fi suficientă.
Instanța de recurs, ca și aspecte preliminare, constată că o motivare în scris a recursului nu s-a realizat, nu se invocă concret anumite cazuri exprese de casare, practic motivele orale de recurs se suprapun peste cele de apel ce de altfel au fost corect decelate și respinse.
Astfel, este de constatat că în baza probelor administrate, prima instanță reținut în mod corect că inculpatul la data de 21 august 2007 s-a deplasat în pădurea aparținând Primăriei com. de unde a tăiat fără aprobare de pe picior un număr de 8 arbori specie molid cu dimensiunile între 40- 48 cm, arbori pe care ulterior i-a transportat cu căruța la domiciliul său.
În continuare s-a procedat la aplicarea unor încadrări juridice legale iar la individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere toate criteriile legale referitoare atât la faptele comise cât și la persoana inculpatului, astfel că nu se impune modificarea cuantumului acestora și nici a modalității de executare.
Inculpatul a avut o poziție oscilantă, inițial a recunoscut fapta exact așa cum este descrisă în rechizitoriu, ca apoi să revină și să conteste atât numărul de arbori, cât și proprietatea terenului de pe care acei arbori au fost tăiați.
Pornind de la această poziție oscilantă dar și de la faptul că inculpatul a suferit foarte multe condamnări pentru același gen de infracțiuni, instanța de apel a constatat just că această apărare este doar de circumstanță și făcută în scopul de a fi exonerat de răspundere penală cu atât mai mult cu cât în cauză se impune revocarea executării unei pedepse, și în mod obligatoriu executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
E adevărat că inculpatul a obținut de la unchiul său acordul de principiu în a tăia de pe proprietatea acestuia 4 arbori, dar acest simplu acord nu face dovada faptului că inculpatul a tăiat doar acei arbori și de pe terenul acestuia.
Martorii audiați,și în mod special martorul B, au confirmat fapta comisă și chiar preocuparea acestuia de a determina alte persoane de a-și asuma consecințele infracțiunilor comise.
De altfel, chiar admițând apărarea inculpatului în sensul că ar fi confundat acele terenuri crezând că taie de pe cel aparținând familiei sale, nu are nicio relevanță cel puțin pentru reținerea infracțiunii silvice de tăiere fără drept de arbori pentru că nu avea niciun fel de aprobare de la organele silvice pentru această acțiune și nici nu duce la reținerea art. 51.pen.
În plus, inculpatul în fața instanței de fond a recunoscut fapta, a și achitat o parte din prejudiciu, astfel că susținerile ulterioare nu au niciun suport probator.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va resinge recursul formulat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul,.în comuna nr.743 jud.M, împotriva deciziei penale nr. 36 din 5 martie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
RED.SM/MR
27.04.09/3 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina
