Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 259/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 323/2009 )
DECIZIA PENALA NR. 259
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Giurgiu la 2 februarie 2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate si pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea in libertate a recurentului. Susține că perioada arestării preventive a inculpatului - 1 an și 6 luni - a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În continuare arată că este adevărat că recurentul este recidivist, dar pentru alt gen de infracțiuni, dar avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei și are în întreținere o minoră, în vârstă de 4 ani. De asemenea, urmează a se avea în vedere că măsura arestului preventiv este o măsură de excepție, starea normală a unei peroane fiind cea de libertate. În raport de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii de ședință din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatului, dispunându-se menținerea acesteia. Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și nu au apărut elemente noi, care să justifice punerea în libertate a recurentului. Solicită a se avea în vedere situația de fapt, care a condus la încadrarea acesteia în dispozițiile art. 20 raportat la art. 175 lit.i, art.176 lit.b Cod penal, documentația medicală privind leziunile produse celor două părți vătămate, precum și datele din fișa de cazier judiciar.
Față de cele expuse mai sus solicită menținerea încheierii instanței de fond, și pe cale de consecință, respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 02.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Giurgiu în dosar nr- în baza art. 3002Cod procedură penală cu referire al art. 160 Cod procedură penală a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 16.07.1986 în B și a menținut arestarea preventivă.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 300/2 în C.P.P. cauzele în care inculpatul se află arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestări preventive, procedând potrivit art. 160/b
C.P.P.Potrivit art. 160/b alin 3.C.P.P. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Or, în cauză, temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsuri arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută a fi fost săvârșită de inculpat este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere periculozitatea acestuia, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, inculpatul agresând în aceeași împrejurare nu mai puțin de 3 persoane cărora Ie-a aplicat multiple lovituri de cuțit deși două dintre părțile vătămate au încercat să scape de furia inculpatului fugind, însă fără nici un rezultat deoarece acesta a alergat la rândul său după ei și i-a înțepat cu cuțitul, acțiunea violentă a inculpatului încetând doar după ce părțile vătămate au fost lovite.
Pericolul social pentru ordinea publică este dat și de gravitatea deosebită a faptei reținută a fi comisă de către inculpat, faptă prin care se aduce atingere vieții, integrității corporale și sănătății persoanei, atribute esențiale ale ființei umane.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul este recidivist, acesta comițând fapta pentru care a fost trimis în judecată în perioada liberării condiționate, la scurt timp după ce fusese pus în libertate ceea ce scoate în evidență periculozitatea deosebită a inculpatului care nu înțeles clemența manifestată față de acesta de organele judiciare.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, tribunalul apreciază că în cauză se impune în continuare menținerea arestării preventive a acestuia pentru buna desfășurare a procesului penal și în consecință urmează ca in baza art.3002pr. pen și 160/b să C.P.P. mențină arestarea preventiva a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, motivat de faptul că perioada arestării preventive de 1 an și 6 luni a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din
A arătat inculpatul că este recidivist, dar pentru alt gen de infracțiuni, a avut o atitudine sinceră și are în întreținere un copil minor.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, respectiv, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; biletele de ieșire din spital; rapoartele medico-legale întocmite de G; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică; declarațiile părților vătămate, ale inculpatului și ale martorilor audiați în cauză.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei de tentativă de omor săvârșită în public și asupra a trei persoane, dar și persoana și conduita inculpatului care a recunoscut, parțial, săvârșirea faptei și se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință de la 02.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Giurgiu și îl obligă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.02.2009
Tribunalul Giurgiu /Jud.fond:
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
