Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 299/2009 )
DECIZIA PENALA NR. 258
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv o adeverință de salariat - eliberată de SRL și o adeverință eliberată de Asociația de Proprietari.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curteaapreciază utilă și concludentă cauzei proba cu înscrisuri solicitată de recurentul inculpat prin apărător ales și în acest sens o încuviințează, luând act că s-au depus la dosar două adeverințe - una de salariat eliberată de SRL și o adeverință emisă de Asociația de proprietari de la blocul unde domiciliază inculpatul.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, critică încheierea pronunțată din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun în continuare menținerea recurentului în stare de arest. Astfel, inițial s-a reținut că inculpatul a desfășurat o activitate infracțională laborioasă, dar până la finele anchetei s-a reținut în sarcina sa că la 12 ianuarie 2009 fost depistat în timp ce a vândut martorului denunțător 0,5 grame heroină, lucru pe care clientul său l-a recunoscut și l-a regretat și a formulat și un denunț ce se află în lucru la Biroul de Crimă Organizată, astfel că bunul mers al procesului penal nu poate fi împietat prin lăsarea în libertate a recurentului. În mod neîntemeiat judecătorul fondului a precizat că acesta nu poate fi lăsat în libertate pentru că nu are un loc de muncă în raport de adeverința depusă în fața instanței de recurs din care rezultă că avea loc de muncă, la care poate reveni, în măsura în care va fi pus în libertate. În continuare mai arată că în actul de inculpare s-a reținut că asupra clientului său s-au găsit 60 comprimate de metadonă - substanță interzisă la deținere în temeiul Legii 143/2000-, dar cu privire la acest fapt urmează ca familia să producă dovezi în sensul că acele comprimate îi fuseseră recomandate de o clinică de specialitate.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii de ședință din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală - prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat, avându-se în vedere învinuirea reținută prin mandatul de arestare preventivă și ulterior - prin actul de inculpare. De asemenea, solicită a fi avute în vedere datele din fișa de cazier judiciar și probele administrate în cauză.
Față de cele expuse mai sus solicită menținerea încheierii instanței de fond, pe care o apreciază legală și temeinică și pe cale de consecință, respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că a consumat droguri timp de 1 an și este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 04.02.2009 pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a constatat, în baza art. 3001alin. 1.C.P.P. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și, în baza art. 3001alin. 3.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a acestui inculpat.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a și Cod Penal art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică privarea de libertate a inculpatului în continuare.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143.C.P.P. instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, relevante fiind în acest sens denunțul și declarațiile martorului; procesele-verbale de supraveghere și verificare; procesul-verbal de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor; procesul-verbal de percheziție domiciliară; procesul-verbal de prindere în flagrant; rapoartele de constatare tehnico-științifică; declarațiile martorilor, ,; declarațiile inculpatului, prin care recunoaște săvârșirea faptelor.
De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. întrucât pedeapsa prevăzuta de lege este închisoarea mai mare de 4 ani si există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
În aprecierea acestei ultime condiții, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acesteia, precum și recrudescența deosebită a faptelor de acest gen. De asemenea, Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, nu are loc de muncă, neavând sursă licită de venituri. S-a mai reținut și faptul că inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul urmăririi penale, inițial acesta recunoscând săvârșirea faptelor, ulterior revenind asupra declarațiilor sale, pentru ca, în final, fiind reascultat de procuror, să își mențină declarațiile inițiale, prin care a recunoscut comiterea faptelor.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie arătând, în esență, că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea procesuală sinceră, faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală formulând un denunț ce se află în curs de cercetare iar, anterior arestării, avea un loc de muncă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs.
Analizând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, neintervenind împrejurări noi, care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, reținându-se că, la data de 12.01.2009, a vândut martorului denunțător cantitatea de 0,50 grame substanță ce conține heroină în schimbul sumei de 200 lei iar, la aceeași dată, a deținut fără drept în locuința sa situată în B,-, sector 3, 60 de comprimate de metadonă în vederea consumului propriu.
Probele administrate până în acest moment procesual, astfel cum au fost expuse în detaliu în încheierea recurată, relevă existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat activități legate de traficul de droguri de mare risc și de deținere a unor astfel de substanțe în vederea consumului propriu. Susținerea acestuia în sensul că cele 60 de comprimate metadonă erau deținute în mod legal nu a fost confirmată de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, urmând ca orice probe noi ce vor fi administrate de către instanță sub acest aspect să fie evaluate la momentul respectiv, în raport de toate datele cauzei.
Pe de altă parte, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, cantitatea de droguri presupus traficată și deținută în vederea consumului, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează traficul de droguri de mare risc, amploarea pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele sale negative asupra sănătății publice, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși a avut un loc de muncă, și-a încetat activitatea anterior săvârșirii faptelor deduse judecății, justificându-se aprecierea că traficul de droguri a fost desfășurat în vederea obținerii mijloacelor de trai, inculpatul fiind și consumator de droguri.
În contextul acestor elemente de fapt rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar fi de natură să aducă o atingere seminificativă ordinii publice, generând riscul ca inculpatul să își reia activitatea infracțională în vederea obținerii sumelor necesare traiului sau procurării drogurilor destinate consumului propriu, justificându-se astfel privarea sa de libertate în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Atitudinea procesuală a recurentului-inculpat este lipsită de relevanță asupra temeiniciei măsurii arestării preventive, cât timp ea nu poate fi analizată izolat de ansamblul datelor cauzei și nu relevă o schimbare a temeiurilor ce au stat la baza acestei măsuri.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 04.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /24.02.2009
Dact. / 25.02.2009/2 ex.
Jud. Tribunalul București - Secția I Penală:
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
