Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(277/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.273/
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatulino,împotriva încheierii de șrdință din data de 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul B Sectia a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpatino,personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, în baza imputernicirii avocațiale nr.-/19.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv acte medicale care atestă starea de sănătate a inculpatului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat ino, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hătărârii atacate pronunțate de Tribunalul București, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul art.140 ind.3 alin.7 Cpp.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și inlocuirea măsurii arestării preventive in baza art. 139 alin1 Cpp cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Arată că invocă nulitatea absoluă a incheierii pronunțate de Tribunalul București in data de 27.01.2009 in ceea ce priveste verificarea legalității și temeinicia arestării preventive a inculpatului. Consideră că verificarea s-a făcut cu incalcarea dispizitiilor 197 și 171 alin.4 ind.1 Cpp, mentinerea stării de arest a fost pusă în discuție in lipsa motivată a apărătorului ales, numindu-se în cauză un apărător din oficiu, cu încălcarea normelor privind asistența judiciară, incălcarea dreptului la apărare al inculpatului. Acesta a beneficiat de o apărare pur formală prestată de un avocat din oficiu, numit in condiții de nelegalitate. Menținerea stării de arest s-a realizat cu incălcarea dreptului la apărare al inculpatului, iar vătămarea adusă nu poate fi realizată decât prin anularea actului.
Pe fondul cauzei, la aprecierea temeiurilor care stau la baza mentinerii arestării preventive, solicită să se aibă în vedere probele administrate până în acest moment, atitudinea procesuală a inculpatului, starea critică de sănătate a acestuia și practica CEDO.
În ceea ce priveste probele administrate in cauză, consideră că acestea au fosta dministrate aproape în totalitate, cu excepția audierii martorilor asistenți. Arată că din declarațiile martorilor rezultă că recurentul avea calitatea de cumpărător și nu vânzător, in sensul clasic de traficant de droguri. Mai arată că modalitatea de săvîrșire a faptei este mai puțin gravă decât cea prevăzută in rechizitoriu, iar calitatea de consumator o consideră esentială.
In ceea ce priveste atitudinea procesuală, acesta a fost consegvent și coerent in toate declarațiile, a declarat că dorește să colaboreze cu organele de cercetare penală in vederea prinderii persoanei de la care a cumpărat drogurile, că există un dosar finalizat cu trimiterea in judecată a lui, iar in acel dosar are calitatea de martor. De asemenea, inculpatul, in faza de judecată a formulat două denunturi înregistrate la DIICOT.
Solicită să se aibă in vedere circumstanțele personale ale inculpatului cu privire la starea de sănătate, iar judecarea sa in stare de libertate i-ar da o șansă in plus la viață. În acest moment consideră că nu mai există probe care să justifice un pericol social concret pentru ordinea publică lăsarea in libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetuluipune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a incheierii recurate.
Sub aspectul legalității, solicită să se constate că, așa cum rezultă din practicaua închierii, la acel termen de judecată s-a prezentat mama inculpatului care a invederat lipsa apărătorului ales din motive medicale, motiv pentru care instanța a discutat starea de arest cu apărător din oficiu, cu care inculpatul a fost de acord.
Pe fondul cauzei, apreciază că subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive atât la cuantumul pedepsei prevăzute de lege, cît și cu privire la gradul de pericol social, solicită să se aibă in vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și antecedentele penale ale inculpatului, fapta pentru care este cercetat fiind săvârșită in termenul de incercare al suspendării sub supraveghere.
Recurentul-inculpat ino, având ultimul cuvântul, invederează că era un simplu consumator. Ar dori să se interneze in spital pentru tratarea afectiunilor de care suferă și solicită judecarea in stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.01.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, a dispus în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inc. ino, deținut în baza nr. 78/(07.05.2008 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, respingând ca nefondată, cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Prima instanță a conchis că măsura arestării preventiva inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și totodată a apreciat că se mențin temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială și care impun în continuare privarea sa de libertate.
Încheierea a fost recurată de către inculpat care invocă nelegalitatea și netemeinicia acesteia legată de nulitatea absolută a încheierii prin încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. 2 și art. 171 alin. 41Cod procedură penală prin asistența pur formală a inculpatului de către un avocat din oficiu;
- finalizarea cercetării judecătorești rămânând a mai audiați doar martorii asistenți;
- atitudinea procesuală cooperantă a inculpatului care a formulat două denunțuri înregistrate la.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. 31Cod procedură penală, Curtea constată că criticile inculpatului sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpatul ino este cercetat sub aspectul presupunerii rezonabile a săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 modificată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și deținere ilegală de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4alin. 2 din aceeași lege cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că în data de 06.05.2008, a vândut martorului denunțător cu identitate protejată, 3 doze de heroină cu suma de 200 lei și a deținut o doză de heroină în vederea consumului propriu, fără drept.
Sub aspectul legalității, din practicaua încheierii recurate, reiese că inculpatul a fost de acord cu asistarea sa de către un avocat din oficiu la discutarea stării de arest, existând mențiunea expresă în acest sens în încheiere.
Pe fondul recursului, Curtea constată că sunt îndeplinite exigențele cumulative impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt prevăzute de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani și persistă pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar putea prezenta judecarea sa în stare de libertate în condițiile persistenței infracționale a acestuia care a săvârșit faptele pendinte în timpul suspendării condiționate dintr-o pedeapsă aplicată pentru același gen de fapte.
Cât privește atitudinea procesuală a inculpatului, Curtea constată că acesta nu recunoaște decât că este consumator, nu și traficant. Oricum, aceste aspecte ca și colaborarea inculpatului cu organele de cercetare penală vor putea fi valorificate de acesta în procesul de individualizare a pedepsei care este însă o chestiune ce privește rezolvarea fondului cauzei.
În raport de cele ce preced și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul ino.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.-19.03.2009
-Secția a II-a Penală
Jud. fond.
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Silvia Cerbu, Dumitru
