Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 275/R/2008
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Sotoc
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 29.11.1987, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2647 din 09.05.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu consecința punerii sale în libertate. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă,în stadiul actual al procesului penal.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că, în mod just, după analiza probelor de la dosar Tribunalul Bihora considerat că temeiurile arestării mai subzistă, inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de furt calificat pentru care prima instanță l- condamnat lao pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
Inculpatului recurent arată că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa și solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30 aprilie 2008, Tribunalul Bihora dispus, printre altele, în baza art.300/2 Cod de procedură penală raportat la art.160/b Cod de procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 29.11.1987 în O, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea penală nr.50/M/16.10.2006 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.46/M/2006.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
A constatat că este definitivă în ce privește respingerea cererii de înlocuire măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul, a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1447/2007 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr- pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 al.1- 209 al.1 lit.g,i Cod penal și o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit.c și al.2/1 lit.a,b Cod penal la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare. Totodată s-a mai dispus in baza art. 88 Cod penal, deducerea reținerii și arestului preventiv.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod de procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar până în prezent în cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul dese dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii sale în libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele legii, Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele motive:
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de arestare preventivănr.50/.10.2006 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.46/M/2006, pentru învinuirea săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "g,i" Cod penal și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.2 lit. "c" și alin.2/1 lit. " a, b" Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal.
Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că, în mod corect a apreciat instanța de fond că acestea există și nu s-au modificat, neimpunându-se revocarea sau înlocuirea măsurii.
Este de reținut că inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, aceea de tâlhărie și furt calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezidă din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, având numeroase condamnări pentru același gen de infracțiuni, pericol ce rezultă și din specializarea și perseverența inculpatului în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Cât privește criticile formulate de inculpatreferitor la nevinovăția sa, nu pot fi analizate în acest cadru procesual, acest atribut revenind exclusiv instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond.
Având în vedere cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul împotriva încheierii din 30 aprilie 2008 Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
În baza art. 192 alin.2 Cod de procedură penală va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, combinat cu art. 141 Cod de procedură penală și art.160/b alin.3 Cod de procedură penală.
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 29.11.1987, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
red. decizie -./19.05.2008
jud. fond
Tehnored.dec. /19.05.2008
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Pătrăuș Mihaela, Sotoc
