Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 277/R/2008
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Sotoc
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 09.03.1987, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.4669/111/200, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2642 din 09.05.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, iar buna desfășurarea a procesului penal poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că, în mod just, după analiza probelor de la dosar Tribunalul Bihora considerat că temeiurile arestării mai subzistă, având în vedere gravitatea faptei reținută în sarcina acestuia - aceea de viol.
Inculpatului recurent solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29 aprilie 2008, Tribunalul Bihora dispus, printre altele, în baza În baza art. 160 lit.b Cod procedură penală menține măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, ns. la 09.03.1987 în localitatea Șimleul S, jud. S, cetățenie română, domiciliat în Șimleul S,-, jud. S, CNP - -, în prezent detinut in Penitenciarul Oradea, arestat preventiv în baza încheierii penale nr. 21/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 34/ 26.09.2007.
A respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 26.09.2007 în baza mandatului de arestare preventivă nr.34/2007 emis de Tribunalul Bihor cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod de procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit,c din convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale a menținut arestarea preventivă a inculpatului și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive și punerii sale în libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării nu mai subzistă, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele legii, Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele motive:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 26.09.2007 prin Încheierea nr.21/2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.34/2007 reținându-se ca temeiuri dispozițiile art.143 și 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că la dosarul cauzei există probe sau indicii temeinice din care rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea reținută în sarcina sa, infracțiune pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că, în mod corect a apreciat instanța de fond că acestea există și nu s-au modificat, neimpunându-se revocarea sau înlocuirea măsurii.
Astfel, cerința textului art.143 Cod procedură penală, de a exista proba sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată este îndeplinită, până în acest moment probațiunea administrată în cauză nefiind de natură a înlătura constatarea că există motive verosimile că acesta a comis infracțiunea de care este acuzat.
Sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, infracțiunea pentru care este judecat inculpatul fiind pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, la dosarul cauzei existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul social potențial trebuie apreciat în raport de comportamentul inculpatului - cu antecedente penale din timpul minoratului, reacția opiniei publice și rezonanța faptei de care este acuzat.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt judecate în stare de libertate.
Având în vedere cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul împotriva încheierii din 29 aprilie 2008 Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 90 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat ( delegația 2642/09.05.2008 ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,combinat cu art.141 Cod de procedură penală și art.160/b alin.3 Cod de procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpat recurent, născut la 9 martie 1987, din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 29 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.dec./ /19.05.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./19.05.2008
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Pătrăuș Mihaela, Sotoc
