Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMANIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori.

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 310/R/2009

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.06.2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Popovici Corina

JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian

GREFIER: - -

Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent fiul lui și ns. la 23 martie 1987, în prezent în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de detenție asistat de avocat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie 3174 din 22.06.2009 emisă de Baroul Bihor..

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror, -.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.

Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recV.

Avocat inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, desființarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului iar în subsidiar solicită înlocuire cu altă măsură preventivă. Consideră că până la soluționarea cauzei inculpatul recurent beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Reprezentantul parchetului, solicită respingerea rec, menținerea încheierii atacate, în raport de faptele săvârșite de inculpat.

Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care are aceleași concluzii ca avocatul său. Solicită lăsarea sa în libertate.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recV. penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 15.96.2009 Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Pr. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns. la 22.03.1987 în O, jud. B, CNP -,. în com., sat, nr. 208/A, jud. B în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea 39/M/2008, din 05.11.2008, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/M/2008 Judecătoriei Oradea.

A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 332/2009 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosar nr- la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. și ped de art.. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42. penal.

In baza art. 110 ind. 1 alin. 2, rap. la art. 83 alin. 1. penal s-a dispus revocarea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin SP nr. 441/2005 a Judecătoriei Aleșd executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa din prezenta cauză.

În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest, dispusă prin încheierea nr. 39/M/2008, din 05.11.2008, 33/M/2008 ale Judecătoriei Oradea.

Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar până în prezent, în cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.

A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, solicitând instanței admiterea recV. și a nu se mai menține măsura arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara.

În motivarea recV. inculpatul arată că nu este recidivist iar temeiurile luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Consideră că până la soluționarea cauzei inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a stabilit că menținerea măsurii arestării preventive se justifică prin prisma naturii infracțiunii săvârșite și că în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive.

Prima instanță a procedat legal și motivat la arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. și ped de art.. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42. penal.

Sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani.

Cum nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile care au stat la baza arestării preventive, în mod just s-a păstrat inculpatul în stare de arest.

Totodată măsura corespunde exigențelor art.5 paragraf I lit.c din CEDO ratificată de România prin Legea nr.30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute in sarcina sa; precum și cele prevăzute de art.148 alin.l lit. f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, și având în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, și păstrarea ordinii și liniștii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, instanța a apreciat că este necesar ca inculpatul să fie menținut în stare de arest preventiv și pe cale de consecință a fost respinsă cererea privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Față de cele menționate mai sus, curtea, în conf. cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.

În baza art. 192 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat, fiul lui și al lui ns. la 22 martie 1987, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 23.06. 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

Red. înch.

02.07.2009

Jud. înch. - -

Tehnored. - 3 ex. - 02.07.2009

Președinte:Popovici Corina
Judecători:Popovici Corina, Condrovici Adela, Munteanu Traian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Oradea