Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 311/
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 7.03.2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere vârsta inculpatului, starea de sănătate a acestuia și faptul că este arestat de 4 ani de zile.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este arestat de 4 ani și 8, nu prezintă pericol social, este bolnav, solicitând admiterea recursului și punerea sa în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 7.03.2008 în dosarul nr-, n baza art. 139.C.P.P. s-a respins cererea inculpatului -, formulată prin apărători, cu privire la revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 300/2 C.P.P. raportat la art. 160/b C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 23.03.1944, în L, jud. T, deținut în Penitenciarul Timișoara, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 05.05.2008.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul nalizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului - a constatat că aceasta este în concordanță cu prevederile art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.
Raportat la probatoriul administrat în prezent există date care demonstrează existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa.
Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile-independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile a unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de omor are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la dreptul de viață al oricărei persoane, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Este adevărat faptul că, în cazul inculpatului -, durata arestării preventive a atins o durată considerabilă, dar la aprecierea caracterului rezonabil al acesteia urmează a se lua in considerare circumstanțele concrete ale cauzei din care se desprinde concluzia indiciilor precise cu privire la interesul public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. În acest sens a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Labita contra Italiei, iar raportat la speța de față este în afara oricărui dubiu că prezența inculpatului în rândul comunității în care se presupune că s-a comis fapta ar aduce grave prejudicii integrității corporale a persoanelor implicate în prezentul proces și ar duce la obstrucționarea actului de justiție.
Totodată prima instanță a mai constatat că față de inculpat continuă să își găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. in sensul că faptele pentru care este judecat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, precum și natura infracțiunii.
În baza art. 139.C.P.P. a respins cererea inculpatului -, formulată prin apărători, cu privire la revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, având în vedere și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, tribunalul, apreciind că motivele care au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă pe seama acestuia nu s-au modificat, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol pentru ordinea publică, având în vedere gradul ridicat al infracțiunilor săvârșite, precum și pentru a nu se periclita aflarea adevărului în cauză, prin riscul posibilității influențării probelor, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 05.05.2008.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul - care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de apărătorul inculpatului care a solicitat revocarea arestării preventive și punerea în stare de libertate având în vedere că inculpatul este arestat de 4 ani și având în vedere vârsta și starea de sănătate a inculpatului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că Încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Potrivit prev. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cpp instanța sesizată cu judecarea unei cauze este datoare să verifice din oficiu,în cursul judecății, dacă inculpatul este arestat, legalitatea și temeinicia acestei măsuri iar dacă se constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventive au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice arestarea se dispune revocarea arestării preventive.
Prin urmare, în raport cu prevederile mai sus menționate, revocarea arestării se poate dispune doar dacă sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus.
În speță, se poate observa că nu s-a făcut dovada că temeiurile care stat la baza arestării au încetat astfel că menținerea arestării preventive se justifică în continuare având în vedere că la dosar sunt indicii și probe temeinice care au determinat luarea acestei măsuri, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și față de pericolul social pe care îl reprezintă aceasta faptă, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă inculpatul se află în stare de arest de mai multă vreme, în mod întemeiat, instanța de fond a apreciat că la aprecierea caracterului rezonabil a măsurii preventive trebuie să se aibă în vedere nu numai durata acesteia și natura infracțiunii comise.
Inculpatul este arestat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă care prezintă un pericol social deosebit de ridicat astfel că lăsarea acestuia în libertate ar crea în rândul populației un sentiment de insecuritate, de ineficiență organelor judiciare de a combate și de a preveni săvârșirea unor asemenea fapte.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 7.03.2008 în dosarul nr-
Obligă inculpatul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC
Dact: 2 exempl/ 26 Martie 2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
