Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 34
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana judecător
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, arată că prin încheierea din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei pentru rejudecare și pe fond, punerea de urgență în libertate de recurentului inculpat.
Arată că nu există indicii că punerea în libertate recurentului inculpat ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Precizează că inculpatul a executat deja 1 an din pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Apreciază că în raport de fapta pentru care este judecat inculpatul și poziția procesuală acestuia, cererea de recurs ar putea fi admisă.
Solicită acordarea onorariului pentru asistență juridică din oficiu din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul parchetului, arată că inculpatul fost condamnat la o pedeapsă în cuantum de 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și apreciază că se mențin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 1 an și solicită să fie judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț pronunțată în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. i Cp cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 686 din 25 noiembrie 2009 Judecătoriei Piatra Neamț, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 3.04.2009 la zi.
Împotriva acestei sentințe inculpatul au declarat apel, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 3 februarie 2009.
Întrucât până la această dată expira perioada pentru care s-a dispus menținerea stării de arest, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, pentru infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pedeapsa este mai mare de 4 ani și, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acest aspect rezultând din modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv furturi din locuințe ca urmare a forțării sistemelor de închidere a geamurilor, din conduita procesuală a inculpatului dar și din faptul că acesta a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, aspect ce denotă faptul că lăsat în libertate, inculpatul ar putea relua conduita infracțională.
Față de cele reținute mai sus, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul, prin apărător a invocat netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu se impunea menținerea arestului preventiv, întrucât nu constituie un pericol public, solicitând luarea unei măsuri neprivative de libertate.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 385/6 alin 3 Cod Procedură Penală,instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea din 3.04.2009 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod Procedură Penală și 68/1 Cod Procedură Penală că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, de furt calificat.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală reținând că inculpatul a săvârșit într-o perioadă scurtă de timp 4 acte materiale de furt calificat din locuințe,stare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului.
Din materialul probator de la dosar, respectiv Curtea constată că în privința inculpatului există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. i Cp cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp pentru care este cercetat. Faptele de furt calificat din 4 locuințe din municipiul P N, situate la parterul blocurilor unde inculpatul pătrundea prin efracție și se reține că ar fi sustras bijuterii și aparatură electronică, sunt grave și generează un sentiment de nesiguranță a cetățenilor privind securitatea patrimoniilor și inviolabilitatea domiciliilor lor.
Menținerea stării de arest este justificată și prin prisma art. 5 paragraful 1 lit. a CEDO, inculpatul fiind condamnat chiar nedefinitiv de o instanță de judecată independentă și imparțială.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune" măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și faptul că în cauză nu au intervenit elemente noi care să creeze in stanței convingerea că starea de arest nu se mai justifică, instanța constată că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, așa încât este justificată soluția instanței de apel care a menținut starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 160/b Cod Procedură Penală raportat la art. 300/2 Cod Procedură Penală.
De la data la care prima instanță, Judecătoria Piatra Neamța dispus condamnarea inculpatului și până la data de 13.01.2010 nu au intervenit schimbări ale temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive și nici nu au fost invocate astfel de schimbări.
Instanța de control judiciar apreciază, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurentului inculpat.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385 / 9 al.3 Cod Procedură Penală Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin 2 Cod Procedură Penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat ,împotriva încheierii din data de 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ -onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2010, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
GREFIER,
red. înch.
red. dec. recurs
tehnored.
2 exemplare
21.01.2010
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
