Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 35
Ședința publică din 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău - reprezentat legal prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de recurenții inculpați și împotriva încheierii din 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat și recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei,după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău și față de motivele ce urmează a fi precizate, solicită casarea încheierii și rejudecarea cauzei.
Apreciază că instanța de fond nu a ținut cont de toate recomandările și criticile din încheierile anterioare date de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- și, respectiv, - în calitate de instanță de control judiciar în care s- impus ca motivarea să fie individuală pe fiecare inculpat și nu " in corpore", principiu care nu a fost îndeplinit, încălcându-se astfel dreptul individual la apărare.
Arată că instanța de fond nu a avut în vedere caracterul personal al faptei și nu a analizat în mod corect nici probatoriul și nu s-a amintit dacă inculpatul și-a făcut vreo probă și dacă prezintă pericol pentru ordinea publică.
Arată că inculpatul este arestat de 9 luni de zile și există pericolul de a se încălca termenul rezonabil.
Apreciază că în cauză este îndeplinită condiția prevăzută în art.148 lit.f teza 1 Cod Procedură penală în condițiile în care fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este sancționată cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, dar solicită a se analiza dacă Parchetul a făcut dovada că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului și să se analizeze referitor la pericolul social pentru ordinea publică.
Precizează că România a fost sancționată de mai multe ori în mai multe cauze și invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește raportarea la persoana respectivă individual și separat și pentru încălcarea termenului rezonabil întrucât, indiferent de pericolul social al faptei, nu se justifică privarea de libertate a persoanei în mod nesfârșit.
Precizează că instanța de fond nu s-a pronunțat pe solicitarea făcută la termenul de judecată din 15.01.2010, respectiv, nu s-a amintit nimic despre cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată.
Arată că, analizând pericolul social concret și față de probatoriul administrat în cauză, observăm că există depusă la dosar o caracterizare de la Primărie în care se arată că are copii în întreținere și apreciază că sunt temeiuri multiple pentru admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecare pentru încălcarea principiilor fundamentale.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 15 ianuarie 2010 Tribunalului Bacău și rejudecarea cauzei, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, cerere pe care instanța de fond a consemnat-o dar cu privire la care nu s-a pronunțat.
Invocă nemotivarea încheierii recurate și arată că instanța de fond a copiat referatul de propunere de arestare preventivă, s-a făcut trimitere la anumite paragrafe și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv.
Apreciază că în cauză, s-au mai administrat probatorii, astfel că s-au modificat temeiurile și se putea dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură.
Arată că prin jurisprudența - cauza Miluță contra României din aprilie 2009 s-a impus obligația să se ia în considerare și aplicarea altei măsuri preventive, iar în situația în care nu se poate, să se ia măsura arestului preventiv.
Precizează că în cauză nu a fost analizată posibilitatea aplicării altei măsuri preventive și învederează pericolul încălcării termenului rezonabil.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecarea cauzei.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod Procedură Penală, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii din 15 ianuarie 2010 Tribunalului Bacău ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut, pericolul social nefiind diminuat în nici un fel, iar măsura este în continuare necesară având în vedere stadiul cercetărilor.
Precizează că în urma intervenției familiei inculpatului un martor audiat în prezenta cauză și-a schimbat declarația.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 9 luni și apreciază că dacă părțile vătămate și-au schimbat declarațiile, nu au fost influențate de nimeni. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 9 luni, dar motivul pentru care a fost arestat nu-l cunoaște nimeni.
Cu privire la declarațiile părților vătămate, arată că și el a fost plecat împreună cu familia la muncă și au fost înșelați de angajatorii spanioli.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr- a fost menținută în temeiul art. 300 ind.2 p Cod Penal. și art.60 ind. b 3. p p. . starea de arest preventiv a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 5 al DIICOT - BIROUL TERITORIAL BACĂU inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1, 2 lit. și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005,cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, faptele constând în esență în aceea că în cursul lunii august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară, (cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate. Anterior, în cursul lunii mai 2008, împreună cu, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură, în Spania, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra persoanelor vătămate, G și, inculpatul, le-a determinat să accepte să se deplaseze cu el în Spania, unde le-a supus exploatării prin prestarea de activități cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, abandonându-le în această țară.
S-a mai reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1,2 și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal, faptele reținute în sarcina acestuia constau în aceea că în cursul lunii august 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară,( cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate.
Inculpații au fost arestați în baza încheierii din 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior în condiții legale. La luarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere temeiurile legale prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală.
Fiind sesizată cu analizarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive baza art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că în cauza de față, nu s-au schimbat temeiurile inițiale în sensul că nu au dispărut indiciile că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nici nu au intervenit aspecte ce duc la concluzia că lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, temeiuri avute în vedere la luarea măsurii preventive pentru ambii inculpați.
S-a constatat din modul în care rezultă descrierea faptei că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de persoane, fapte sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Instanța de fond, la fel ca și cele anterioare care au analizat arestarea preventivă cât și menținerea stării de arest, a constatat că infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată sunt apreciate ca infracțiuni grave, respectiv trafic de persoane, și a considerat că arestarea preventivă a inculpaților este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care au dobândit valențe de fenomen infracțional generalizat la nivelul întregului glob.
Probatoriul administrat în cauză a relevat amploarea deosebită a activității infracționale a inculpaților, care au acționat în mod voluntar și deliberat, în scopul săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în baza unei înțelegeri prealabile, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate,
S-a reținut faptul că, desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane care acționează pe același segment de crimă organizată, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale - prin luarea unor măsuri, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra unor persoane; de depistare și atragerea altor persoane care au acționat fără vinovăție, activitatea desfășurată de inculpați a dovedit că au acționat după un plan prestabilit, pus la punct în cele mai mici detalii, urmărind atât asigurarea reușitei infracționale, cât și obținerea de profituri materiale substanțiale.
Analizând pentru fiecare inculpat starea de arest, apreciază că la dosar sunt probe și indicii temeinice că inculpatul, în cursul lunii august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, a mai multor parti vatamate- mentionate mai sus-, cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară, (cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate. Anterior,în cursul lunii mai 2008, împreună cu, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură, în Spania, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra persoanelor vătămate, G și, inculpatul, le-a determinat să accepte să se deplaseze cu el în Spania, unde le-a supus exploatării prin prestarea de activități cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, abandonându-le în această țară.
Perseverența dovedită în obținerea de câștiguri materiale ilicite prin racolarea de persoane cu probleme familiale deosebite și din exploatarea cărora a obținut, împreună cu ceilalți făptuitori, sume importante de bani, a arătat cu prisosință că lăsarea acestui inculpat în libertate este dăunătoare societății.
Cu privire la inculpatul s-a reținut că acesta în cursul lunii august 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate persoanelor vătămate susmenționate, printre care și un minor, cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară,( cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate.
S-a observat că implicarea inculpatului nu a fost accidentală, mai mult, a conlucrat la atragerea de noi persoane și la asigurarea succesului operațiunii de racolare de persoane pe care ulterior să le trimită în străinătate, fiind unul dintre "motorul " principal al activității infracționale, lăsarea sa în libertate ar crea și la aceasta dată, un sentiment de insecuritate și de oprobiu din partea opiniei publice.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, s-a apreciat că este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora. În condițiile speței, s-a reținut că la acel moment interesul general prevala în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, deoarece, securitatea patrimoniilor ar fi amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual.
Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică. În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei băniți ca autori ai unor astfel de fapte.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu a fost depășit termenul rezonabil despre care se face vorbire în jurisprudența CEDO.
Potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Este de remarcat că în aprecierea limitelor rezonabile ale detenției, jurisprudența CEDO, acordă prioritate circumstanțelor fiecărui caz în parte. Cauza de față, așa cum s-a mai arătat și anterior, este o cauză complexă ce necesită un probatoriu laborios, amânările fiind determinate de eforturile instanței de a lămuri cauza sub toate aspectele, cu garantarea dreptului la apărare și a dreptului de a furniza toate mijloacele de probă considerate necesare.
Este de observat că cercetarea judecătorească se află în desfășurare, împrejurarea că în cauză au fost audiate o parte din părțile vătămate din declarațiile cărora ar rezulta nevinovăția inculpaților, nu constituie un motiv de a considera că pericolul public pe care îl prezintă faptele și făptuitorii s-a diminuat și că nu s-ar mai justifica privarea de libertate a acestora, atât timp cât nu s-a epuizat administrarea probatoriului.
Constatând că în speță au fost întrunite cumulativ toate condițiile de menținere a stării de arest preventiv prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 al Consiliului Europei, că temeiurile care au dus la arestarea preventiva nu au dispărut, și, pe cale de consecință, în baza art. 300 ind. 2 Cod Procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod Procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații. În motivarea orală recursului s-a arătat că prima instanță nu a motivat în mod convingător încheierea recurată, nu au fost prezentate argumente cu privire la menținerea stării de arest preventiv separat pentru fiecare inculpat precum și probele din care rezultă că se impune menținerea stării de arest preventiv, instanța nu trebuia să se rezume la chestiuni teoretice ci să prezinte argumente concrete, sens în care a fost invocată și jurisprudența S-a susținut și faptul că a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
Curtea, procedând la analiza încheierii recurate în raport de actele și lucrările dosarului reține următoarele:
În contradicție cu susținerile apărătorilor recurenților prima instanță a prezentat în mod convingător argumentele care justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților făcând referire și la situația de fapt, astfel cum aceasta este susținută de probatoriul administrat până în această fază a procesului penal. Trebuie menționat și faptul că atunci când examinează starea de arest instanțele trebuie să manifeste o anumită prudență în expunerea motivelor care fac oportună menținerea acestei măsuri arestări preventive, existând riscul antepronunțării asupra vinovăției inculpatului, a culpabilizării acesteia mai înainte ca fondul ă fie judecat. În acest sens a procedat justificat prima instanță expunând situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în actul de sesizarea instanței, iar nu ca pe o proprie constatare.
În jurisprudența sa referitoare la art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care consacrăprezumția de nevinovăție, Curtea a statuat că aceasta este încălcată atunci când o decizie judiciară referitoare la un acuzat reflectă sentimentul că este vinovat, câtă vreme vinovăția sa nu a fost legal stabilită; este suficientă, chiar în lipsa unei constatări formale, o motivare care să dea de gândit că judecătorul consideră persoana respectivă ca fiind vinovată, de aici rezultând importanța termenilor folosiți de agenții statului în motivările pe care le formulează înainte ca o persoană să fie judecată și recunoscută ca fiind vinovată de săvârșirea unei infracțiuni (Hotărârea Daktaras contra Lituania nr.42095/98).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că trebuie făcută o distincție între hotărârile care reflectă sentimentul vinovăției persoanei acuzate și cele care se limitează să descrie o stare de suspiciune. Primele încalcă prezumția de vinovăție, în timp ce ultimele au fost considerate conforme spiritului art.6 din Convenție(Hotărârea Leutscher contra Olandei din data de 26.03.2006).
Pronunțându-se cu privire la o eventuală menținere în stare de arest, instanțele apreciază sumar datele disponibile pentru a determina dacă la o primă vedere, bănuielile de care este acuzat au consistență. Nu s-ar putea asimila bănuielile cu o constatare a culpabilității(Hotărârea Gosselin contra Franța din data de 06.04.2004).
De aceea hotărârile privind menținerea stării de arest trebuie să constate doar existența unor motive plauzibile pentru o bănuială legitimă și nu să constate vinovăția persoanei private de libertate.
În speță nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, perioada de circa de 9 luni de arest preventiv neapărând ca excesivă în raport de complexitatea cauzei, respectiv numărul mare al persoanelor traficate, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, parte din activitatea infracțională desfășurându-se în străinătate.
Așa cum a apreciat și instanța de fond, există în cauză indicii temeinice și probe care susțin acuzațiile iar cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertatea inculpaților, acesta rezidă în primul rând din gravitatea extremă a faptelor care formează obiectul acuzațiilor, respectiv infracțiuni din materia traficului de persoane.
Pentru motivele expuse vor fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților și vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b Cod Procedură Penală respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău -Secția Penală în dosarul penal nr-.
Constată că recurenții - inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În conformitate cu dispozițiile art.192 al. 2. p p. . obligă pe fiecare dintre recurenții - inculpați să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2010, în prezența recurenților - inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch. Gh.
Red.dec.
Tehnored.
22.01.2010
2 ex.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
