Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 36
Ședința publică din 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău - reprezentat legal prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de recurenții inculpați, și împotriva încheierii din 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat și recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei,după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat ,solicită admiterea recursului și apreciind că sunt incidente dispozițiile art.385 pct.9 ind.10, solicită casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât așa cum se observă din prima pagină a încheierii recurate, avocatul care a asigurat substituirea a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Arată că fiind o cerere distinctă, instanța de fond avea obligația de aoa naliza și de a se pronunța în dispozitivul încheierii.
Menționează că deși cauza se află la a treia casare cu trimitere spre rejudecare, trebuie reținut că și în celelalte trei încheieri instanța a analizat și s-a pronunțat pe această cerere, iar aceeași cerință trebuie complinită și la acest termen de judecată.
Precizează că acest motiv nu este doar un motiv formal de casare ci este un motiv real de casare cu trimitere spre rejudecare.
Invocă încălcarea art. 6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților și arată că instanța de fond trebuia să procedeze la examinarea atentă a tuturor cererilor formulate de părți, dar din punct de vedere al respectării caracterului echitabil, prezenta încheiere nu respectă cerințele și rigorile prin motivarea încheierii, întrucât la fila 14 se face referire la încadrarea juridică dată prin rechizitoriu și la faptă.
Arată că s-a solicitat ca analiza motivelor să se facă pentru fiecare inculpat în parte nu "in corpore".
Menționează că instanța de fond a invocat art.11 din recomandarea R 80 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei și arată că a susținut că trebuie să existe un just echilibru între faptă și măsura luată, mai ales în faza aceasta de judecată.
Precizează că din toți martorii audiați, nici unul nu face referire la inculpatul, astfel că inculpatul nu ar putea influența martorii.
Învederează că nu există bănuiala că inculpatul ar putea să se sustragă de la cercetări și solicită a se da eficiență motivelor de recurs invocate urmând a se dispune punerea în libertate inculpatului.
Arată că motivarea încheierii nu este corectă și face trimitere la un dosar conex care nu-l privește în nici un fel pe inculpatul, nu are legătură cu activitatea reținută în acel dosar.
Apreciază că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare întrucât a fost înștiințată despre termenul acordat la instanța de fond la ora 15, 30 pe data de 14 ianuarie 2010, iar pe data de 15 ianuarie la ora 8,30 plecat spre instanță dar drumul a fost blocat din cauza unui accident de circulație, așa încât solicitat telefonic acordarea unui nou termen de judecată mai târziu. Instanța de fond a dispus acordarea unui nou termen de judecată după 2 ore și amendarea sa pentru neprezentare.
Arată că a solicitat colegului avocat să-i asigure substituirea chiar dacă inculpații au interese contrare fiind forțată de împrejurarea că nu cunoștea un alt coleg.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii din 15 ianuarie pronunțată de Tribunalul Bacău și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând două motive de netemeinicie, aprecierile instanței de fond asupra fondului și nerespectarea dreptului la apărare.
Arată că din dosarul instanței de fond rezultă că a fost anunțat despre termenul de judecată stabilit, dar a arătat că a fost plecat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a susține o altă cauză, sens în care depune copia Ordinului de deplasare.
Menționează că pentru lipsa sa, instanța de fond a dispus amendarea sa și emiterea unei adrese la Baroul Bacău pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Precizează că la instanța de fond cei trei inculpați au avut același apărător deși aveau interese contrare
Invocă practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe anul 2004 în care se arată că dacă un inculpat recunoaște, iar altul comiterea faptei, apărarea nu poate fi făcută de același apărător, ci trebuie asigurată apărarea individual pentru fiecare inculpat.
Arată că potrivit dispozițiilor art.197 al.2 Cod Procedură penală, sancțiunea pentru lipsa apărării este nulitatea absolută.
Având în vedere practica Înaltei Curți de casație și Justiție, apreciază că se putea aplica o amendă apărătorului pentru neprezentare dar trebuia acordat un nou termen de judecată pentru respectarea dreptului efectiv la apărare al inculpaților.
Apreciază că în cauză se impune casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare și invocă decizia 4322/2000 în ce privește modalitatea de respingere a cererii de amânare și pentru motive temeinice dovedite trebuie admisă, dar arată că la instanța de fond cererile de amânare nu au fost respinse.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat arată că prin decizia Curții de APEL BACĂU, la prima casare cu trimitere spre rejudecare a vizat două motive: analizarea fiecărui inculpat în parte și să se dea eficiență maximă art.6 din - în sensul de a se face o analiză a măsurilor subsidiare preventive pentru a se arăta de ce nu poate inculpatul să beneficieze de o altă măsură preventivă.
Precizează că aceste motive erau obligatorii pentru instanța de fond.
În ce privește motivarea încheierii recurate față de cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul, arestat preventiv de 4 luni, apreciază ca fiind necesar a fi analizată efectiv solicitarea cu privire la luarea altor măsuri preventive, astfel încât să existe o analiză efectivă și pentru se motiva de ce față de inculpatul nu s-au schimbat temeiurile arestării preventive, întrucât această solicitare nu a fost analizată de instanța de fond nici măcar tangențial.
Invocă neaplicarea paragrafului 3 din art.5 din în ce privește analizarea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Pentru neaplicarea recomandărilor instanței de control judiciar și pentru nerespectării dreptului la apărare, solicită casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că instanța de fond analizat pericolul social concret și precizează că inculpatul în cursul urmăririi penale a beneficiat de o conexare cu un alt dosar de urmărire penală, iar intermediarii au fost scoși de sub urmărire penală, faptele nefiind confirmate.
Precizează că nu se poate reține că drogurile erau introduse în țară în vederea vânzării.
Menționează că persoana care a fost surprins de către investigatorul sub acoperire cu un număr mare de elemente se află în stare de libertate, iar inculpatul deși are doar un element, se află în arest preventiv.
Arată că deși instanța de fond a reținut conexiuni cu alte rețele de trafic, aceste conexiuni nu există.
Cu privire la faptul că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică pentru că nu a vorbit la telefon ci s-a întâlnit personal cu celelalte persoane, apreciază că nicidecum nu este un indiciu că lăsarea în libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Menționează că inculpatul a stat 10 ani în Spania și nu a avut nici un fel de probleme, iar acum se spune că acesta s-a apucat de vânzare de droguri pentru a-și asigura resurse materiale, dar în realitate a fost surprins cu cantitatea de 400 grame de iarbă.
Apreciază că trebuie demonstrat dincolo de orice dubiu că persoana inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică dar atingerea ordinii publice este minimală față de aspectele reținute de instanța de fond.
În ce privește temeiurile noi ce au intervenit, în primul rând arată că la luarea măsurii arestului preventiv s-a reținut infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc și de droguri de mare risc, dar ulterior a fost scos de sub urmărire penală pentru ecstasy, iar în al doilea rând arată că este necesară identificarea celorlalte persoane întrucât au fost audiați martorii, dar martorii sunt din dosarul conexat și nu-l privesc pe inculpatul și nu au nici un fel de legătură fiind două dosare diferite.
Menționează că s-au invocat toate aceste aspecte și la instanța de fond și s-a subliniat că în motivarea încheierii instanța de fond menționează "rolul hotărâtor al activității infracționale a inculpatului contribuind în mod esențial la atingerea scopului infracțional vizat de inculpații și."
Învederează că aceste fraze au fost corelaționate cu alte dosare, au fost copiate din alte dosare.
Solicită față de toate motivele de nulitate invocate, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar, casarea încheierii, reținerea cauzei pentru rejudecare și în temeiul art.160/b al.2 Cod Procedură penală revocarea stării de arest preventiv, sau în temeiul art.139 al.1 cu referire la art.145 Cod Procedură penală - înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru nepronunțarea instanței de fond pe cererea formulată în temeiul art.160/b al.2 cu referire la art.145 Cod Procedură penală, pentru care s-au făcut discuții la instanța de fond dar pe care nu s-a pronunțat.
Menționează că instanța de fond a luat referatul de propunere arestare preventivă, l-a copiat și a considerat că trebuie menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Precizează că inculpatul nu a participat la una din fapte.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod Procedură penală, solicită respingerea recursului formulat de inculpați ca fiind nefondat și menținerea încheierii din 15 ianuarie 2010 a Tribunalului Bacău ca fiind legală și temeinică.
Arată că probele administrate în cauză oferă indicii certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, modalitatea în care au fost comise, amploarea deosebită a fenomenului infracțional față de desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp, atitudinea inculpaților, sunt criterii avute în vedere la aprecierea pericolului concret pe care îl reprezintă.
Apreciază că negarantarea dreptului la apărare nu poate fi asimilat nulității absolute întrucât inculpații aveau apărători aleși dar aceștia au fost de acord să fie substituit ce un coleg.
Avocat, în replică, arată că motivul de nulitate absolută nu poate fi acoperit prin nicio manieră și menționează că rolul avocatului este de a asigura apărarea efectivă a inculpatului.
Precizează că la termenul din 15 ianuarie 2010 se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție și fiind nevoit să aleagă între un apărător din oficiu care nu cunoștea dosarul și un coleg preferat să apeleze la un coleg care știa dosarul chiar dacă erau interese contrare între inculpați.
Învederează că nulitatea absolută nu poate fi acoperită și precizează că lipsa sa la termenul din 15 ianuarie nu a fost din rea credință, dar trebuie aplicate normele procesuale penale.
Recurenții inculpați, și, având pe rând ultimul cuvânt, achiesează concluziilor depuse de apărătorii aleși și solicită să fie judecați în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Penală în dosarul penal nr- s-a dispus în temeiul art. 300 ind. 2. p p. . raportat la art. 160 ind. b al. 3. p.p menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
S-a dispus amendarea apărătorilor aleși, și cu câte 2000 lei fiecare și a lucrătorului din cadrul Baroul Bacău cu suma de 1500 lei, cu precizarea că pot formula cerere de scutire de la plata amenzii.
În baza art. 192 al. 3. p p. . cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel prima instanță a avut în vedere că analizând pentru fiecare inculpat starea de arest, la dosar sunt probe și indicii temeinice că inculpatul, zis "", face parte dintr-o grupare infracțională specializată în comiterea de infracțiuni legate de droguri, ce își desfășoară activitatea în principal pe raza mun. P N, însă cu conexiuni infracționale pe linia distribuirii de droguri din categoria celor de risc, respectiv cannabis, și pe raza mun.
Astfel, în mod frecvent (aproape zilnic) inculpatul a distribuit contra-cost droguri de risc către consumatori, la cererea acestora adresată în mod direct sau prin intermediari, apropiați ai inculpatului.
Pentru procurarea substanțelor stupefiante inculpatul a conlucrat îndeaproape cu numita "", care a fost identificată în persoana înv. - domiciliată de asemenea în mun. P N,-, -. B,. 40, jud.
În perioada iunie 2009 - până la data arestării inculpatului, acesta a desfășurat activități de oferire, punere în vânzare, procurare, cumpărare de substanțe stupefiante în scop de revânzare, dar și pentru consumul propriu, apelând în acest sens, în vederea achiziționării substanțelor stupefiante la numiții, și. În cursul lunii august 2009, în vederea obținerii unui profit substanțial din traficul de droguri inculpatul s-a asociat cu un anume "", identificat ulterior în persoana inculpatului, în vederea procurării de droguri din străinătate, Olanda.
În acest scop, inculpatul a apelat la o cunoștință de-a sa, căreia i s-a adresat cu apelativul "", identificată în persoana inculpatului, în scopul de a-i facilita, în schimbul unui câștig financiar, transportul de substanțe stupefiante din Olanda.
Între inculpații, și a intervenit astfel o înțelegere, astfel că au întreprins demersuri sporite pentru a se realiza deplasarea în străinătate în vederea achiziționării de substanțe stupefiante, pe care ulterior să le introducă în țară în vederea comercializării.
Totodată a rezultat că, pentru a nu fi prinși și pentru a nu le fi angajată răspunderea penală pentru infracțiuni deosebit de grave așa cum sunt cele sancționate de legea privind traficul de droguri, cei trei inculpați și-au luat măsuri sporite de precauție și au încercat să reducă convorbirile telefonice purtate între ei și să poarte discuții doar în cadrul unor întâlniri personale, de regulă în barul administrat de inculpatul. Mai mult, fiecare dintre cei trei inculpați au apelat la cunoștințe pe care le au în străinătate și le-au solicitat acestora să îi sprijine în vederea achiziționării de droguri.
La un moment dat, din motive ce nu au putut fi încă stabilite, inculpații și au convenit să îl excludă de la tranzacție pe inc. și să efectueze doar ei achiziționarea de droguri din străinătate, sens în care au contribuit financiar cu suma de 1500 euro.
În acest sens, pentru a pune în aplicare rezoluția infracțională luată, cei doi inculpați au conceput un nou plan, convenind să se deplaseze împreună în Olanda, de unde cu sprijinul unui anume "" să cumpere droguri.
Referitor la introducerea drogurilor în țară, cei doi inculpați au stabilit ca, pentru a evita orice legătură infracțională cu ei, să identifice o persoană dispusă să accepte să primească pe numele său coletul conținând drogurile și în acest sens, inculpatul, cu acceptul inculpatului a apelat la o cunoștință de a sa, identificat în persoana inculpatului, care cunoscând intenția infracțională a inculpaților, a acceptat să-i sprijine în a introduce drogurile în țară.
Astfel, inculpatul i-a solicitat numitului din satul, com. Roșie, jud. N să fie de acord să primească din străinătate un pachet pe numele său, fără a-i preciza conținutul acestuia, motivând că acel colet îi este destinat lui, însă ar vrea ca soția sa să nu afle despre acest lucru. Martorul a acceptat propunerea inculpatului.
Pentru stabilirea detaliilor legate de expedierea coletului și pentru a-l putea contacta pe martorul, inculpatul a procurat un telefon mobil pe care, prin intermediul inculpatului, l-a remis martorului.
Având asigurate condițiile de clandestinitate ale expedierii coletului, în seara zilei de 08/09-09-2009 inculpații și, au părăsit teritoriul României, cu scopul de a achiziționa droguri din străinătate.
La revenirea pe teritoriul României, datorită împrejurării că o perioadă de aproximativ 10 zile nu l-au găsit pe martorul, inculpații, și au desfășurat o activitate susținută de identificare a unei alte persoane care ar fi fost dispusă să primească coletul pe numele său. În acest sens, au contactat pe înv., pe soția acestuia, pe o anume, însă nici una dintre aceste persoane nu a acceptat să se supună riscului de a primi un colet cu conținut incert pe numele său.
În cele din urmă, la data de 18.09.2009, inculpatul a reușit să ia legătura cu martorul și a reconfirmat celorlalți inculpați disponibilitatea acestuia de a primi coletul pe numele său, comunicându-le toate datele necesare ale acestuia.
Imediat inculpații au transmis mesajul persoanei de legătură din Olanda care a și procedat la expedierea coletului prin.
Odată ce au avut certitudinea realizării introducerii drogurilor în țară prin firma de coletărie menționată, inculpatul și-a procurat o cartelă telefonică ce a fost dată ca număr de contact al martorului, destinatarul aparent al coletului.
La data de 22.09.2009, lucrătorii din cadrul SC P N au contactat la postul telefonic 0753.680.998, menționat pe eticheta coletului expediat din Olanda pe numele martorului pe acesta, însă în realitate convorbirea s-a purtat cu inculpatul, confirmându-i-se primirea coletului și solicitându-i-se să se prezinte pentru a-l ridica.
Perseverența dovedită în obținerea de câștiguri materiale ilicite prin distribuirea contra-cost droguri de risc către consumatori, droguri care, așa cum s-a arătat mai sus au fost procurate din străinătate, cu ajutorul celorlalți inculpați, a aratat cu prisosință că lăsarea sa în libertate este dăunătoare societății.
Cu privire la inculpatul, trebuie avut în vedere faptul că în cursul lunii august 2009, în vederea obținerii unui profit substanțial din traficul de droguri s-a asociat cu un inculpatul în vederea procurării de droguri din străinătate, Olanda.
În acest scop, inculpatul a apelat la o cunoștință de-a sa, căreia i s-a adresat cu apelativul "", identificată în persoana inculpatului, în scopul de a-i facilita, în schimbul unui câștig financiar, transportul de substanțe stupefiante din Olanda.
Între inculpații, și a intervenit astfel o înțelegere, astfel că au întreprins demersuri sporite pentru a se realiza deplasarea în străinătate în vederea achiziționării de substanțe stupefiante, pe care ulterior să le introducă în țară în vederea comercializării.
Totodată a rezultat că, pentru a nu fi prinși și pentru a nu le fi angajată răspunderea penală pentru infracțiuni deosebit de grave așa cum sunt cele sancționate de legea privind traficul de droguri, cei trei inculpați și-au luat măsuri sporite de precauție și au încercat să reducă convorbirile telefonice purtate între ei și să poarte discuții doar în cadrul unor întâlniri personale, de regulă în barul administrat de inculpatul. Mai mult, fiecare dintre cei trei inculpați au apelat la cunoștințe pe care le au în străinătate și le-au solicitat acestora să îi sprijine în vederea achiziționării de droguri.
S-a observat că implicarea inculpatului nu a fost accidentală, mai mult, a conlucrat la atragerea de noi persoane și la asigurarea succesului operațiunii de achiziționării de substanțe stupefiante, pe care ulterior să le introducă în țară în vederea comercializării, fiind unul dintre "motorul " principal al activității infracționale.
Inculpatul, în afara aspectelor relatate la descrierea faptelor pentru ceilalți doi inculpați, a luat legătura cu inculpatul căreia i-a comunicat conținutul convorbirii telefonice, acesta din urmă transmițând la rândul său mesajul inculpatului, și solicitându-i să îl contacteze pe martorul pentru a se prezenta și a ridica coletul.
Întrucât martorul nu se afla la domiciliu, inculpatul împreună cu inculpatul s-au deplasat în pădurea în care se afla martorul la lucru, de unde l-au luat și împreună au revenit în mun. P
Aici, cei doi inculpați i-au solicitat martorului să ia un taxi cu care să meargă să ridice coletul, după care să îl transporte la barul din satul Roșie - unde să îi aștepte și în acest sens i-au înmânat suma de 30 RON pentru a achita contravaloarea cursei.
La data de 22.09.2009, ora 11,40 martorul s-a prezentat la sediul SC din P N și a solicitat predarea coletului, ce s-a realizat după completarea formalităților scriptice de predare-primire.
În momentul în care martorul intenționa să plece cu coletul, echipa de anchetatori a intervenit realizându-se astfel acțiunea de prindere în flagrant a acestuia, soldată cu verificarea coletului și identificarea în interiorul acestuia, disimulat într-o combină muzicală marca, unui număr de 5 țiple cu cannabis (skunk) în cantitate totală de 485,6 grame, produs în cadrul căruia, cu ocazia analizelor de laborator s-a pus în evidență substanță prevăzută în Tabelul III Anexă la Legea 143/2000.
De asemenea, într-una din țiple a fost identificată o punguliță ce conținea 100 de comprimate de culoare cu logo Ώ (omega) iar pe verso cu logo + (plus), ce aveau aparența unor comprimate de tip ecstasy.
Cu ocazia analizelor de laborator s-a stabilit însă că aceste comprimate conțin ca substanță activă doar cafeină.
În acest sens, față de toate aspectele arătate s-a observat rolul hotărâtor al activității infracționale a inculpatului contribuind în mod esențial la atingerea scopului infracțional vizat de inculpații și, de care ar fi urmat să beneficieze și el.
sa infracțională a arătat o specializare în acest domeniu, la care apelează ori de câte ori i se ivește ocazia.
În ceea ce privește gradul de implicare a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, precum și stabilirea vinovăției, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești
Pe lângă contribuțiile concrete și diferite ale fiecărui inculpat, instanța ca, de altfel, și instanțele care au dispus arestarea preventivă și menținerea acesteia, a avut în vedere și contextul generalizat pe care l-a dobândit fenomenul infracțional al traficului de droguri la nivel internațional și în mod special al țărilor din estul Europei, la care participă tot mai mulți cetățeni români, care la rândul lor atrag în această activitate cunoștințele rămase în țară.
S-a remarcat, de asemenea, traficul de droguri, ca și pericol social abstract, nu este o simpla activitate, în mod cert o asemenea operațiune presupunând eforturi deosebite din partea făptuitorilor, se poate manifesta în sume de bani considerabile însușite de aceștia. În cadrul criteriilor de complementare pericolul social al infracțiunilor trebuie privit atât prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le are consumul de droguri asupra stării de sănătate a populației și în special a tinerilor cât și în raport de unele circumstanțe de ordin general, respectiv frecvența infracțiunilor de trafic de droguri și necesitatea unei prevenții generale.
Ori, infracțiunile de trafic de droguri în modalitățile reținute că au fost comise de inculpați precum și infracțiunile de asociere în vederea comiterii de astfel de fapte, probele referitoare la existența lor și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât acestea au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
În aceste condiții instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților în acest stadiu al procesului penal - când nici nu s-a declanșat cercetarea judecătorească - ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
Constatând că în speță au fost întrunite cumulativ toate condițiile de menținere a stării de arest preventiv prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei instanța, că temeiurile care au dus la arestarea preventiva nu au dispărut, si, pe cale de consecință, în baza art. 300 ind. 2 Cod Procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin. 3 Cod Procedură Penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Având în vedere prezența d-lui avocat în instanță s-a dispus scutirea de plata amenzii aplicată la termenul din 15.01.2010.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs cei trei inculpați. În motivarea recursului apărătorul inculpatului a criticat încheierea recurată pe motiv că nu a fost analizată și cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, încheierea nu a fost corespunzător motivată, prima instanță nepronunțându-se punctual asupra motivelor invocate, nu s-a dat atenția asupra contrarietății de interese dintre inculpații și, împrejurare în raport de care aceștia trebuiau să beneficieze de asistență juridică separată.
Și apărătorul inculpatului a susținut aceleași motive de recurs, precum și în faptul că în mod nejustificat a fost respinsă cererea de amânare a judecății. Atât apărătorul inculpatului au făcut referiri la situația de fapt concretă expusă judecății, apreciind că în raport de probele administrate până în prezent nu e impune aplicarea unei măsuri preventive prin care inculpații să fie privați de libertate.
Curtea, procedând la analiza încheierii recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate reține următoarele:
Referitor la critica privind nepronunțarea asupra cererii de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, se observă ca obiectul dedus judecății a constat în verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei judecății în timpul judecății la 60 de zile. Înainte de a se acorda cuvântul asupra verificării stării de arest instanța a întrebat în mod expres părțile dacă mai au cereri de formulat, acestea răspunzând în sens negativ. În aceste condiții faptul că în cuprinsul concluziilor orale s-a făcut referire, "în subsidiar", la înlocuirea măsurii arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara, nu obligă instanța să se pronunțe în mod separat cu privire la o astfel de alternativă, cu atât mai mult cu cât în cadrul procedurii de analiză asupra verificării și legalității stării de arest instanța cercetează dacă subzistă temeiurile arestării, iar în situația în care acestea s-au modificat poate dispune din oficiu înlocuirea măsurii arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Privitor la motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii se reține că în cauză instanța de control judiciar a casat două încheieri anterioare prin care s-a dispus asupra mențineri măsurii arestării preventive pe motiv că instanța de fond s-a limitat la aprecieri globale fără a face referiri la situația concretă a fiecăruia inculpat și la împrejurarea dacă în raport de probele administrate până în prezent se impune menținerea stării de arest a acestora. În rejudecare prima instanță s-a conformat deciziilor de casare și a expus pe larg, cu privire la fiecare inculpat în parte, împrejurările care impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pe de altă parte atunci când examinează starea de arest instanțele trebuie să manifeste o anumită prudență în expunerea motivelor care fac oportună menținerea acestei măsuri arestări preventive, existând riscul antepronunțării supra vinovăției inculpatului, a culpabilizării acesteia mai înainte ca fondul ă fie judecat. În acest sens a procedat justificat prima instanță expunând situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în actul de sesizarea instanței, iar nu ca pe o proprie constatare.
În jurisprudența sa referitoare la art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care consacrăprezumția de nevinovăție, Curtea a statuat că aceasta este încălcată atunci când o decizie judiciară referitoare la un acuzat reflectă sentimentul că este vinovat, câtă vreme vinovăția sa nu a fost legal stabilită; este suficientă, chiar în lipsa unei constatări formale, o motivare care să dea de gândit că judecătorul consideră persoana respectivă ca fiind vinovată, de aici rezultând importanța termenilor folosiți de agenții statului în motivările pe care le formulează înainte ca o persoană să fie judecată și recunoscută ca fiind vinovată de săvârșirea unei infracțiuni (Hotărârea Daktaras contra Lituania nr.42095/98).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că trebuie făcută o distincție între hotărârile care reflectă sentimentul vinovăției persoanei acuzate și cele care se limitează să descrie o stare de suspiciune. Primele încalcă prezumția de vinovăție, în timp ce ultimele au fost considerate conforme spiritului art.6 din Convenție(Hotărârea Leutscher contra Olandei din data de 26.03.2006).
Pronunțându-se cu privire la o eventuală menținere în stare de arest, instanțele apreciază sumar datele disponibile pentru a determina dacă la o primă vedere, bănuielile de care este acuzat au consistență. Nu s-ar putea asimila bănuielile cu o constatare a culpabilității(Hotărârea Gosselin contra Franța din data de 06.04.2004).
De aceea hotărârile privind menținerea stării de arest trebuie să constate doar existența unor motive plauzibile pentru o bănuială legitimă și nu să constate vinovăția persoanei private de libertate.
Privitor la motivul de recurs vizând contrarietatea de interese dintre inculpații și, analizând declarațiile date de aceștia până în momentul de față se observă că cei doi inculpați nu au interese contrare. Ambii inculpați recunosc parțial fapta, iar între declarațiile acestora există doar anumite diferențe de amănunt, care nu pot fi asimilate contrarietății de interese. În acest sens ÎCCJ, prin decizia penală nr. 2638 din 14 mai 2004 arătat că există contrarietate de interese între inculpați atunci când unul dintre inculpați săvârșirea faptei iar altul o recunoaște, implicându-l și pe cel dintâi, situație care nu se regăsește în speța de față.
Pe de altă parte instanța de control judiciar observă că prima instanță a făcut demersuri mai mult decât suficiente pentru a asigura prezența apărătorilor aleși la judecată, a luat legătura telefonic cu aceștia deși nu îi revenea această obligație, însă inițial toți cei trei apărători nu s-au prezentat în instanță invocând diferite motive, neprobate până în prezent, și neasigurând substituirea, astfel cum le impuneau normele procedurale. În această situație inițial instanța a emis adrese pentru desemnarea unor apărători din oficiu însă la reluarea cauzei s-a prezentat apărătorul unuia dintre inculpați, care i-a apărat prin substituire și pe ceilalți doi inculpați, cu acordul acestora, după cum rezultă din concluziile orale ale inculpatului formulate în fața instanței de control judiciar, acesta afirmând că a preferat ca inculpatul să fie apărat de apărătorul inculpatului decât de un apărător din oficiu care nu ar fi putut asigura o apărare eficientă. Practic se invocă de către apărători propria culpă, iar în acest sens se poate afirma că există indicii cu privire la încercarea de tergiversare a cauzei și la exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale, cu consecința punerii în imposibilitate a instanței de a verifica în interiorul termenului de 60 de zile starea de arest preventiv și a încetări de drept a acesteia.
În ceea ce privește argumentele de fond reținute de către instanță pentru menținerea stării de arest preventiv, în mod absolut justificat aceasta a apreciat în sensul existenței indiciilor și probelor temeinice care îi incriminează în prezent pe inculpați cu privire la acuzațiile reținute în sarcina acestora precum și asupra pericolului concret pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpaților, pericol care decurge inclusiv din gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Pentru motivele expuse vor fi respinse ca nefondate recursurile și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.1, lit.b pr.pen. respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați, și, împotriva încheierii din 15.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondate.
Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192, alin.2 și 4 pr.pen. obligă fiecare dintre recurenții-inculpați, și la plata a 200 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.06.2010, în prezența inculpaților în stare de arest,cu opinia separată a domnului judecător care este pentru admiterea recursurilor recurenților-inculpați și, casarea încheierii în ceea ce-i privește și constatarea încetării de drept a arestului preventiv.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER,
Red.înch. Gh.
Red.dec.
Tehnored.
22.01.2010
2 ex.
Motivarea opiniei separate a domnului judecător.
Opinia minoritară are în vedere exclusiv asigurarea dreptului la apărare recurenților - inculpați și la prima instanță, soluția pe fond a Tribunalului Bacău în ceea ce privește verificarea legalității și temeiniciei arestului preventiv, nefăcând obiectul prezentei.
Unul din motivele de recurs a celor doi recurenți menționați se referă la asistența juridică acordată de același apărător cu cel al inculpatului, în substituire pentru apărătorii pe care și i-au ales.
În acord cu opinia majoritară, se constată atitudinea culpabilă a celor doi avocați aleși, și, atât în ceea ce privește tergiversarea judecării cauzei, cât și în ceea ce privește acordarea mandatului în substituire pentru apărătorul inculpatului deși știau de pozițiile contrare pe care aceștia le au în proces, situație ce apare ca preconstituită în invocarea prezentului motiv de recurs.
de relațiile contractuale client -apărător și de atitudinea acestuia din urmă în exercitarea obligațiilor ce-i revin, instanța are obligația de a verifica garanția procesuală fundamentală de asigurare a dreptului la apărare, în condiții optime, asta indiferent de felul în care este asigurată asistența juridică, din oficiu sau prin angajare.
În îndeplinirea obligației arătate, în cauzele cu mai mulți inculpați, o componentă a dreptului la apărare constă în exercitarea efectivă și individuală a asistenței juridice, în raport de interesele procesuale concrete ale fiecăruia dintre ei, interese ce pot să nu coincidă pentru toate părțile acuzate, fiecare căutând să-și diminueze răspunderea penală și să transfere vinovăția și pericolul social concret al faptelor deduse judecății către celălalt și implicit, să obțină punerea sa în libertate.
În cauza de față, cei doi recurenți și, au fost apărați de același avocat, deși se plasează pe poziții contrare, nu pentru că unul din ei recunoaște și celălalt nu, ci raportat la împrejurările concrete în care admit că, călătorind în Olanda, unde au căutat droguri și au aranjat și trimiterea lor în țară.
Din lecturarea declarațiilor acestora se constată că fiecare încearcă să acrediteze ideea că nu el a avut inițiativa activității infracționale, că resursele bănești au fost asigurate de coinculpat, care a și tratat cu " "că nu a cunoscut adevăratul scop al excursiei până la data negocierilor și nu s-a ocupat de transferul drogurilor în România și de preluarea lor de alte persoane.
Astfel de atitudini procesuale, față de conținutul multiplu și complex al laturii obiective al infracțiunii de trafic de droguri, nu pot fi considerate ca urmărind un scop juridic comun, opinia minoritară considerându-le ca prezentând elemente grave și precise specifice intereselor contrare.
Așa fiind, apărarea comună și generală ce s-a asigurat celor doi inculpați la prima instanță nu întrunește exigențele unei asistențe juridice efective, echivalând cu lipsa de apărare, sancționată procedural cu nulitatea absolută.
În consecință, încheierea recurată este nulă, impunându-se casarea și constatarea încetării de drept a arestului, urmare a expirării termenului de 60 de zile de la ultima menținere.
JUDECĂTOR,
22.01.2010
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
