Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 37
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana judecător
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Încheierii din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat și intimații inculpați și, în stare de arest, asistați de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod Procedură penală cu referire la art.300/2 și art.160/b Cod Procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și pe fond, menținerea stării de arest a inculpaților, și, cercetați pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri și introducere de droguri în țară.
Arată că instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, la termenul de judecată din 14.01.2010 a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru cei trei inculpați și apreciază ca fiind insuficientă această măsură în raport de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați și din motive de inechitate față de inculpații și, cercetați tot pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri.
Invocă netemeinicia încheierii recurate și apreciază că sunt întrunite cele două condiții prevăzute cumulativ de art.148 lit.f Cod Procedură penală.
Învederează instanței atitudinea inculpaților și de sustragere de la urmărirea penală, cu consecința emiterii de mandate de arestare în lipsă.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura lor, legiuitorul considerând traficul de droguri o infracțiune deosebit de gravă, la care se adaugă gradul de pericol social concret al speței.
Consideră că există probe certe cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpații, și, față de gravitatea faptelor comise de aceștia, pe de o parte, cât și din motive de echitate juridică cu ceilalți inculpați arestați în cauză, respectiv și, pe de altă parte, cercetați pentru același gen de infracțiuni.
Arată că împrejurarea că cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat nu constituie un element suficient pentru a se aprecia că se impune punerea în libertate a inculpaților, cu atât mai mult cu cât în cazul inculpaților și punerea în executare a mandatelor de arestare preventivă a avut loc efectiv la data de 18.11.2009,când au fost prinși efectiv.
Menționează că nici unul dintre inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptei și nici apartenența la gruparea infracțională, deși din ansamblul probelor administrate în cauză se dovedește fără putință de tăgadă, că aceștia au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
modul de concepere și de săvârșire a faptelor, cu perioada îndelungată de acțiune a grupării, cu gradul de pericol social concret al faptei, cu atitudinea inculpaților, cu valorile ocrotite de legea penală, apreciază că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, și
Arată că împrejurarea că fiecare din cei trei inculpați, pentru care instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, a avut o contribuție mai mică în întregul context infracțional, corelată cu lipsa antecedentelor penale, nu este suficientă pentru a anihila gradul de pericol social al faptelor comise și potențialul violent pe care l-ar putea reprezenta punerea în libertate a inculpaților pentru ordinea și opinia publică, în contextul în care aceștia au comis infracțiuni de o gravitate deosebită, respectiv trafic de droguri.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 14.01.2010, privind pe inculpații, și, ca fiind netemeinică și pe fond, menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat, solicită respingerea recursului formulat de Parchet și menținerea încheierii din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, ca fiind legală și temeinică.
Arată că inculpatul este arestat de 9 luni, iar inculpatul a fost pus în libertate anul trecut și precizează că deși inculpații și sunt cercetați pentru aceleași fapte ca și inculpatul, Parchetul nu a formulat recurs împotriva încheierii prin care aceștia au fost puși în libertate.
Menționează că inculpatul a avut pe tot parcursul urmăririi penale în mod constant o poziție de recunoaștere și și-a menținut și în faza de judecată aceeași poziție.
Apreciază că în mod corect instanța trebuia să aplice o egalitate de tratament, faptele inculpaților și fiind identice cu cele reținute în sarcina inculpatului.
Precizează că nici un martor audiat în cauză nu a declarat că ar fi cumpărat droguri de la inculpatul, iar instanța de fond și-a format convingerea că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arată că în proporție de 95% este definitivată cercetarea judecătorească, întrucât în cauză mai sunt de audiat doar 3 martori sub acoperire cu referire la inculpatul.
Apreciază că în momentul de față înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, măsura dispusă de instanța de fond este o măsură legală și temeinică și menționează că inculpatul este prima dată aflat în fața unei instanțe de judecată, nu are antecedente penale, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea lui în libertate nu prezintă un pericol pentru tergiversarea desfășurării procesului.
Arată că pe tot parcursul procesului, deși este arestat de 9 luni și a fost audiat de nenumărate ori, inculpatul a avut o poziție constantă de recunoaștere și și-a menținut declarațiile date.
Cu privire la echitatea față de inculpații și, cercetați în aceeași cauză, arată că acești nu au fost niciodată sinceri și și-au schimbat tot timpul declarațiile.
Menționează că deși se reține în motivele de recurs ale Parchetului infracțiunea de instigare la introducere de droguri în țară, nu există motivare în rechizitoriu sub acest aspect și precizează că la fila 37, în urma interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților, rezultă că aceștia aduceau de mult timp în țară droguri.
Solicită respingerea recursului formulat de Parchet și menținerea încheierii din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Bacău ca fiind legală și temeinică.
Avocat, apărător ales al intimaților inculpați și, solicită respingerea recursului formulat de Parchet.
Arată că așa cum au fost analizate temeiurile prevăzute de lege pentru verificarea periodică a măsurii arestului preventiv, în ce privește pericolul pentru ordinea publică, prima instanță a ajuns la concluzia corectă și firească că nu rezultă date certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Menționează că instanța de fond a analizat decât temeiul generic al pericolului pentru ordinea publică, întrucât pericolul social va fi cuantificat în pedeapsa ce va fi aplicată inculpaților în cauză.
Apreciază că inculpații au fost analizați sub aspecte reale și personale și s-a constatat că nu au fost angrenați în alte procese penale și nu sunt elemente care să conducă la concluzia că lăsarea în libertate inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Solicită respingerea recursului formulat de Parchet și menținerea încheierii din 14 ianuarie 2010 Tribunalului Bacău.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și judecarea în stare de libertate.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de liberate și arată că nu s-a sustras de la cercetări și că nu a avut cunoștință despre acest dosar până în momentul în care a fost oprit pe stradă și reținut.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu s-a sustras de la cercetări, s-a întors din Italia împreună cu familia unde a lucrat cu contract de muncă și unde are o casă închiriată și solicită să fie judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea de ședință din data de 14.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a dispus respingerea cererii de revocare a măsurii arestului preventiv formulata de inculpații fostă, și, prin apărătorii aleși.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpații si prin apărători aleși.
În temeiul art. 160/b al. 3 Cod Procedură penală cu art. 300/2 Cod Procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
În temeiul art.160balin 2 Cod Procedură penală raportat la art.139 Cod Procedură penală,s-a înlocuit măsura arestului preventiv privind pe inculpații, - cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art.145 pct.1 indice 1 și 145 punctul 1 indice 2, s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
2. să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului întocmit de supraveghetor și ori de câte ori este chemat;
3. să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
5. să nu se apropie de persoanele împreună cu care este cercetat și nici de martori sau foști subalterni și să nu comunice cu aceștia nici direct sau indirect;
6. să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se afla la data punerii în mișcare a acțiunii penale;
S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării cu rea credință a obligațiilor prevăzute de art.145 alin.3 Cod procedură penală.
S-a dispus aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 145 alin. 2 indice 1 Cod Procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, - dacă nu sunt arestați în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de avocați aleși.
În motivarea încheierii se arată că:
Tribunalul analizând actele si lucrările dosarului, a apreciat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și se impune menținerea acesteia pentru considerentele ce s-au expus:
Potrivit art. 148 alin. 1 cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 cod procedură penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art. 146 lit. "a-f". Potrivit art. 143 alin. 1 cod procedură penală pentru privarea de libertate a unei persoane este necesar să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă penală.Astfel, în cazul în care nu sunt probe, sunt suficiente indiciile cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 68 indice 1 cod procedură penală. Astfel potrivit acestei dispoziții legale sunt indicii temeinice când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele.
Potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.
nr. R(80)11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauza este bănuită ca a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul să nu comită o noua infracțiune gravă.
Pct.4 al recomandării specifică în plus că, dacă existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri in care se comite o infracțiune deosebit de. Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanța constata ca la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul d e procedura penala, Constituția României, CEDO cat si de nr. R(80)11 Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru prelungirea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societății civile.
Din probele administrate până la aceasta data, in cauza rezulta indicii temeinice ca inculpații sunt presupușii autori ai infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar pentru inculpații, exista date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, așa încât judecarea acestora in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la pericolul social concret al faptelor supuse judecății nu ar face decât sa impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel deși, pentru inculpata s-a solicitat in principal revocarea măsurii arestului preventiv si in subsidiar înlocuirea cu alta măsură neprivativă de libertate pe motiv ca a avut o atitudine sincera,nu a valorificat drogurile, a săvârșit faptele pentru a-si continua studiile si ca este la prima abatere si a avut o poziție procesuala buna.
Pentru inculpatul s-a solicitat in principal revocarea si in subsidiar înlocuirea măsurii cu o alta măsura, pe motiv ca la această data nu se mai impune cercetarea sa in stare de arest, a participat la un singur act material are un loc de munca stabil așa încât cercetarea sa in stare de libertate nu ar impieta cu nimic desfășurarea procesului penal.
Pentru inculpatul s-a solicitat revocarea măsurii arestului preventiv întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale au încetat,implicarea sa infractionala nu impune si nu determina mentinerea starii de arest iar cele patru condiții care impun arestarea nu mai subzista.
Pentru inculpatul, s-a solicitat de asemenea in principal revocarea măsurii arestului preventiv si in subsidiar înlocuirea măsurii arestului întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale au încetat,implicarea sa infracționala nu impune si nu determina menținerea stării de arest iar cele patru condiții care impun arestarea nu mai subzista, mai mult decât atât infracțiunile pentru care este cercetat si judecat impun judecarea sa in stare de libertate
Pentru inculpatul s-a solicitat in principal revocarea măsurii arestului preventiv si in subsidiar înlocuirea măsurii arestului cu o măsura preventiva neprivativa de liberate întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale au încetat,implicarea sa infracționala nu impune si nu determina menținerea stării de arest si de asemenea infracțiunile pentru care este judecat impun judecarea si cercetarea sa in stare de libertate.
Din probele administrate în dosar, până în momentul de față, rezultă că subzista si se mențin temeiurile care au sta la baza arestării preventive doar a inculpaților, intre care exista strânse legături infracționale lăsarea acestora in stare de libertate la acest moment procesual ar împiedica desfășurarea in bune condiții a procesului penal.
Apărările formulate de cei doi inculpați prin apărătorii lor si care in principal sunt identice pentru fiecare termen in sensul ca nu exista probe care sa justifice menținerea arestării acestora nu pot fi primite de către instanța in contextul in care rezulta neechivoc condițiile concrete in care s-a desfășurat activitatea celor doi inculpați si mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție, ce constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie"; măsura arestării preventive a inculpaților fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Susținerile inculpaților I si prin apărător in sensul ca se încălcă durata termenului rezonabil nu constituie motive pentru punerea acestuia în stare de libertate,întrucât de durata soluționării cauzei nu se pune problema încălcării termenului rezonabil raportat la complexitatea cauzei,comportamentul autorităților si comportamentul parților.
În ceea ce privește dispozițiile art.5 din CEDO, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.ll, potrivit cărora"orice persoană arestată saudeținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit. c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", CEDO a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). în această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie1993 în cauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a celor doi inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții.
Nici susținerea privind poziția procesuala a celor doi inculpați ca temei pentru punerea acestora in libertate nu a fost primita, la acest moment procesual se verifica datele si indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea ca inculpații și, au lezat grav valorile sociale ocrotite de lege,a sfidat orice norma si regula privind siguranța si dreptul persoanelor la viata cunoscut fiind faptul ca traficul de droguri este o infracțiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat iar împrejurarea ca unele persoane uzează de astfel de activități pentru obținerea unor surse ilicite de câștig si de procurare a mijloacelor de trai releva cu prisosința acest lucru dar in același timp provoacă o tulburare însemnata in desfășurarea relațiilor de conviețuire sociala si constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte de același gen, aspect deosebit de grav in condițiile in care numărul persoanelor care comit astfel de infracțiuni este din ce in ce mai mare este din ce in ce mai mare.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebita, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv demnitatea persoanei si chiar a sănătății acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai importante forme ale criminalității organizate iar rezonanta sociala a unor asemenea fapte reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret si aceasta este evident în cauza de, cu atât mai mult cu cat ne aflam in unor infracțiuni de trafic internațional de persoane in legătura cu inculpații din cauza pendinte.
In cauza dedusa judecații,tribunalul a apreciat la acest moment procesual, de aspectele prezentate mai sus, ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzista si in prezent,infracțiunile pentru care sunt trimiși in judecata inculpații sunt in măsura prin natura lor si consecințele produse sau car s-ar fi putut produce,sa releve un pericol cert pe care l-ar reprezenta inculpații pentru ordinea publica, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune si amenințare asupra mai multor parți vătămate.
Alegerea si menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infracțiunii, de împrejurările concrete in care se presupune ca s-a comis fapta,aspecte care se regăsesc cu prisosința in prezenta cauza. Mai mult decât atât gradul de pericol social al infracțiunii pentru care au fost trimiși in judecata inculpații trebuie privit si prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei cum ar fi: consecințele grave care le-au avut sau care le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane,de frecventa infracțiunilor de același gen si de necesitatea unei prevenții generale, precum si de poziția procesuala a acestora de pana acum.
de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat ca lăsarea inculpaților și in stare de libertate in aceasta faza a procesului penal ar crea o stare de insecuritate sociala, prezentând un pericol social concret pentru ordinea publica si ca prin operațiunea logica a interpretării temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a,c, e si f pr.pen. trebuie examinate prin raportare la probele existente pana in momentul de in cauza si care conferă cu prisosința elemente in susținerea pericolului social concret pentru ordinea publica si pe cale de consecință, a respins cererea de revocarea măsurii arestului preventiv formulata de inculpații fosta, prin apărătorii aleși.
A respins cererea de înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea formulata de inculpații si prin apărători aleși.
În temeiul art. 160/b al. 3 cod pr. penală cu art. 300/2 cod pr. penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Cât privește pe inculpații I, si din probele administrate pana la aceasta data in cauza nu rezulta indicii temeinice si date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa încât judecarea acestora in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise, persoana si conduita acestora nu este de natura sa impieteze desfășurarea in bune condiții a procesului penal.
Faptul ca inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor si au avut o atitudine sincera, vârsta acestora, urmările produse valorile lezate constituie motive care să la înlocuirea măsurii arestului preventiv a acestora in acest moment cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de datele si indiciile existente in cauza.
Mai mult decât atât raportat la activitatea infracționala reținută in sarcina acestora comparativ cu cea reținuta in sarcina celor doi inculpați,respectiv, este vădit disproporționata atât ca întindere cât si conținut așa încât si sub acest aspect apare inechitabil judecarea acestora in stare de arest.
Mai mult decât atât pentru egalitate de tratament de natura infracțiunilor reținute in sarcina acestora, de implicarea acestora in raport cu a celorlalți inculpați care sunt judecați in stare de libertate si care sunt cercetați pentru infracțiuni mai numeroase decât a celorlalți inculpați tribunalul a apreciat ca pot fi cercetați si in stare de libertate
Pentru acești trei inculpați tribunalul a apreciat că au dispărut temeiurile care au stat la baza arestării lor, motivele invocate in apărare in sensul că nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestării lor, ca nu exista prezintă pericol pentru ordinea publica ca nu exista date din care sa rezulte ca încearcă să zădărnicească aflarea adevărului au fost apreciate de instanță ca fiind întemeiate la acest moment procesual realitatea datelor si indiciilor existente in cauza confirmând acest aspect.
Lipsa antecedentelor penale, si întreg contextul infracțional justifica judecarea acestora in stare de libertate toate aceste aspecte fiind raportate la faptele pentru care sunt cercetați si la potențialul violent care l-ar putea reprezenta pentru întreaga ordine de drept si care pledează pentru judecarea acestora in stare de libertate.
Mai mult decât atât, actele dosarului nu reflecta fără echivoc faptul ca infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși in judecata nu prezintă o gravitate atât de mare si ca faptele săvârșite au o rezonanta in rândul opiniei publice intr-o asemenea măsură încât sa determine reacția negativa a acesteia de împrejurarea ca persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate in stare de libertate.
Judecarea in stare de arest a celor trei inculpați care sunt cercetați pentru infracțiuni similare pentru care ceilalți sunt judecați in stare de libertate apare ca injusta așa încât si sub acest aspect se impune judecarea acestora in stare de libertate.
De asemenea tribunalul a apreciat că măsura arestului preventiv nu mai este in concordanta si cu dispozițiile art. 5 din CEDO, respectiv că măsura a fost luata pe baza unor motive verosimile ca s-a săvârșit o infracțiune sau ca exista motive temeinice a crede in necesitatea de a împiedica sa se săvârșească o noua infracțiune, fiind necesara astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor si libertăților cetățenilor, desfășurarea in bune condiții a procesului penal,aceste motive nu subzista si la aceasta data.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca temeiurile care au stat la baza măsurii arestului preventiv nu mai subzista, s-au modificat au intervenit elemente noi care au determinat instanța să înlocuiască măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi tara, sens in care în temeiul art.160balin 2.pr.pen rap la art.139 pr.pen. dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv privind pe inculpații, - cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs procurorul, în care se arată că:
S- invocat netemeinicia încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău la data de 14.01.2010, în dosarul nr-, prin care s-a dispus față de inc., și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, pentru următoarele motive:
Cu privire la existența temeiului prev. de art. 148 lit. f pr. pen, s-a considerat că acesta este dovedit de probatoriul administrat, fiind întrunite cele două condiții prevăzute cumulativ de textul de lege, existența pericolului concret pentru ordinea publică fiind relevată de natura faptelor, gravitatea acestora, consecințele dezastruoase ale consumului de droguri asupra sănătății și nu în ultimul rând, de atitudinea inculpaților și de sustragere de la urmărirea penală, cu consecința emiterii de mandate de arestare în lipsă.
S-a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura lor, legiuitorul însuși considerând traficul de droguri o infracțiune deosebit de gravă, la care se adaugă gradul de pericol social concret al speței.
Legiuitorul nu a stabilit niște criterii de orientare pentru aprecierea gradului de pericol concret al inculpaților, care au comis infracțiuni deosebit de grave, prin lăsarea lor în libertate, însă literatura juridică și practica judiciară au statuat în mod unitar, că întrunirea condițiilor potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie apreciată de la caz la caz și analizată prin prisma naturii faptei, a modalității de săvârșire a acesteia, a valorii ocrotite de legea penală căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei, a scopului urmărit de infractor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și a persoanei inculpaților și a atitudinii procesuale adoptate de aceștia.
În cadrul cercetărilor efectuate în cauză, atât în cursul urmăriri penale cât și în faza cercetării judecătorești, s-a dovedit în mod neechivoc contribuția esențială a inc., și la asigurarea funcționării continue a grupării ce constituie obiect de cercetare, deoarece erau dealeri importanți ai drogurilor pe "piața" din mun. B, activitate din care își asigurau venituri considerabile.
Având în vedere implicațiile rețelei destructurate în cauză - făcând referire la numărul mare de consumatori aprovizionați de membrii acestei grupări și la numărul mare de tranzacții de droguri efectuate zilnic de aceștia - s-a considerat că se impune cu necesitate privarea de libertate a inculpaților, în continuare, ca o ripostă a autorităților pentru protejarea interesului general al societății de consecințele dezastruoase ale consumului de droguri, care aduc atingere celor mai de preț drepturi ale cetățenilor - dreptul la sănătate și nu în ultimul rând dreptul la viață.
Totodată, s-a considerat că menținerea arestării preventive a inculpaților este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiției în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale, și anume sănătății publice, ce trebuie protejată de toate instituțiile statului.
S-a susținut aceasta și datorită faptului că studiile de specialitate cu privire la efectele drogurilor asupra organismului au arătat că, în cazul consumului de hașiș și cannabis, produc o serie de tulburări de ordin neuro-psihic, iar în final se ajunge la o slăbire fizică și o profundă alterare a psihicului.
În consecință,s-a apreciat că există probe certe cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inc., și, față de gravitatea faptelor comise de aceștia, pe de o parte, cât și din motive de echitate juridică cu ceilalți inculpați arestați în cauză, respectiv și, pe de altă parte, cercetați pentru același gen de infracțiuni.
Împrejurarea că cercetarea judecătorească are într-un stadiu avansat nu constituie un element suficient pentru a se aprecia că se impune punerea în libertate a inculpaților, cu atât mai mult cu cât în cazul inc. și punerea în executare a mandatelor de arestare preventivă a avut loc efectiv la data de 18.11.2009 când au fost prinși efectiv.
Niciunul dintre inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptei și nici apartenența la gruparea infracțională, deși din ansamblul probelor administrate în cauză se dovedește fără putință de tăgadă, că aceștia au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
modul de concepere și de săvârșire a faptelor, cu perioada îndelungată de acțiune a grupării, cu gradul de pericol social concret al faptei, cu atitudinea inculpaților, cu valorile ocrotite de legea penală, apreciază că se impune menținerea arestării preventive a inc., și
De asemenea, consideră că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru faptele ce li s-au reținut în sarcină, nu este vădit disproporționată atât din punct de vedere al întinderii cât și al conținutului, în raport cu activitatea infracțională reținută în sarcina celorlalți doi inculpați, respectiv și, de vreme ce cu toții au acționat în cadrul unei entități de tipul unei grupări organizate, fiecare în funcție de rolul și palierul execuțional pe care îl plasa acesta, contribuția fiecăruia fiind una esențială în realizarea scopului pentru care aceasta a fost înființată și a funcționat.
Împrejurarea că fiecare din cei trei inculpați, pentru care instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, a avut o contribuție mai mică în întregul context infracțional, corelată cu lipsa antecedentelor penale, apreciem că nu este suficientă pentru a anihila gradul de pericol social al faptelor comise și potențialul violent pe care l-ar putea reprezenta punerea în libertate a inculpaților pentru ordinea și opinia publică, în contextul în care aceștia au comis infracțiuni de o gravitate deosebită, respectiv trafic de droguri.
Pentru considerentele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art.38515pct. 2 lit. d Cod Procedură Penală, casarea încheierii de ședință din data de 14.01.2010, privind pe inc., și, ca fiind netemeinică și, pe fond, menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 Cod Procedură Penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6, alin.3 Cod Procedură Penală, constată următoarele:
În pronunțarea soluției primei instanțe, Tribunalul în mod greșit redactează considerente comune pentru cei 3 intimați, situația lor procedurală, atât din punct de vedere material, cât și preventiv, prezentând diferențe majore.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 05.05.2009, pe când ceilalți 2 intimați, deși arestați anterior, au fost încarcerați în 19.11.2009. De asemenea, faptele pentru care au fost trimiși în judecată ultimii 2 privesc aprovizionarea inculpatului, în mod repetat,cu droguri de risc, în perioada ianuarie-martie 2009, în timp ce intimatul este acuzat pentru vânzări comise în perioada noiembrie 2008- aprilie 2009 și pentru instigarea soților la introducerea în țară a unei cantități de 500 grame de droguri de risc, hașiș.
Prin urmare, o analiză comună, generală a stării de arest preventiv a celor 3 intimați nu corespunde realității, considerentele primei instanțe fiind valabile parțial și doar în ceea ce privește pe inculpații și.
Urmează ca instanța de recurs să analizeze deferențiat legalitatea și temeinicia arestului, începând cu intimații și.
În privința acestora Tribunalul Bacăua reținut în mod corect că activitatea lor infracțională a fost limitată în timp, epuizându-se anterior intervenției organelor de urmărire penală.
Aceștia nu au antecedente penale, a făcut dovada șederii legale și îndelungată pe teritoriul Italiei, unde avea și loc de muncă.
Deși s-a solicitat arestarea preventivă pentru termenul legal ținând de sustragerea lor de la urmărirea penală, propunerea a fost admisă pentru incidența art.148, lit. Cod Procedură Penală.
În aceste condiții în mod temeinic s-a apreciat de prima instanță că o măsură restrictivă de circulație este mai potrivită raportat la pericolul concret pentru ordinea publică relevat de faptele pentru care au fost trimiși în judecată, buna desfășurare a procesului penal nefiind afectată prin lăsarea lor în libertate și impunerea unor obligații cărora aceștia să le dea curs până la soluționarea definitivă a cauzei.
În ceea ce privește pe inculpatul, acesta a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 05.05.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 Cod Procedură Penală, că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.2, alin.1 cu aplicarea art.41, alin.2 Cod Procedură Penală, art.3, alin.1, cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal din Legea 143/2000 și art.8 din Legea nr. 39/2003.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit. Cod Procedură Penală, reținând că Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856, alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpații, și au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 05.05.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bacău. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68/1 Cod procedură penală, că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 2, alin.1, cu aplicarea art. 41, alin.2, art. 3, alin.1, cu aplicarea art. 41, alin.2 Cod penal, din Legea 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art. 148, alin.1, lit. f Cod procedură penală, reținând că pericolul inculpaților pentru ordinea publică este mare. În ultimii ani în România, cât și în Baa vut loc o creștere însemnată a persoanelor ce consumă droguri, în special droguri de risc (cannabis, hașiș), cât și a numărului traficanților, traficanți ce sunt, de cele mai multe ori și consumatori de droguri, așa după cum arată statisticile cât și expunerea faptelor din această cauză penală, în care, cercetările penale inițiale au vizat trei consumatori de droguri. Ulterior, respectiv în decurs de 6 luni de investigații penale, s-a ajuns la identificarea și probarea activității infracționale a unei adevărate grupări de traficanți de droguri formată dintr-un număr însemnat de persoane, care își procură principalele venituri materiale prin săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
cel mai căutat de consumatorii din B și traficat de această rețea este cannabis-ul, fie sub formă de hașiș, fie sub formă de fragmente vegetale. Conform studiilor de specialitate consumul acestor droguri induce o toxicomanie numită cannabis, care este destul de răspândită pe plan mondial, în special în rândul tineretului, cu consecințe dezastruoase asupra individului și societății.
Cu timpul, în cazul cannabis-ului se produc o serie de tulburări de ordin neuro-psihic (insomnii, stări de dezorientare, persistența halucinațiilor, o stare pasivă a subiectului față de viața de familie și socială), și digestive (anorexie, slăbire psihică), iar în final se ajunge la o slăbire fizică și o profundă alterare a psihicului.
Prin încheierea nr. 35 din data de 08.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BACĂU, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, arătând în plus că pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpaților trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
a) să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Instanța analizând actele și lucrările dosarului din cele 7 (șapte) volume, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149/1 și art.143 Cod procedură penală, în sensul că în cauză sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din examinarea acestui text rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar, așa cum prezentam mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Elocvente sub aspectul dovedirii presupunerii că recurenții au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt și procesul-verbal de prindere în flagrant, raportul de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații date și de celelalte persoane cercetate în această cauză.
b) să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Din probele enunțate mai sus rezultă că inculpații se află în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există presupunerea că nculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul urmăririi penale arestarea preventivă a acestora.
Alegerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de deținerea de trafic de droguri, prevăzute de art.2 și 3 din Legea nr.143/2000 și art.8 din Legea nr.39/2003 privind combaterea criminalității organizate, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor, etc.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o"tulburare a societății"de natură să justifice o detenție preventivă o anumită perioadă de timp.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de recurenții-inculpați trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: cantitatea drogurilor traficate, numărul mare al actelor materiale de trafic, organizarea grupului infracțional, numărul mare al membrilor acestuia, perioada de timp în care se presupune că au fost comise faptele, care cu siguranță este mult mai mare decât cel al monitorizării grupului infracțional, de necesitatea descoperii tuturor membrilor grupului și a activității infracționale desfășurată de fiecare, caracterul transfrontalier al infracțiunilor, faptul că unii membri ai grupării sunt și acționează într-un al stat membru al Uniunii Europene și, nu în ultimul rând, sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc concetățenii, care își văd copii predispuși influenței acestor presupuși traficați de droguri, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în raza teritorială a organului de cercetare penală și în întreaga țară, traficul de droguri luând o amploare alarmantă și de necesitatea unei prevenții generale.
În anumite momente ale dezvoltării sociale, în raport de amploarea pe care o iau anumite infracțiuni, se impune o politică penală adecvată, de natură să reducă numărul și consecințele fenomenului infracțional, inclusiv prin luarea unor măsuri preventive.
Aspectele prezentate mai sus sunt valabile pentru toți recurenții-inculpați.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează amploarea deosebită a activității infracționale a celor cinci inculpați, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, ceea ce dovedește pericolul acestora pentru ordinea publică.
Având în vedere implicațiile rețelei infracționale, dedusă și din numărul mare de consumatori aprovizionați de membrii acestei grupări și numărul mare de tranzacții efectuate zilnic de aceștia, Curtea constată că se impune privarea de libertate a recurenților-inculpați și ca o reacție promptă a autorităților pentru protejarea interesului general al societății la consecințele dezastroase ale consumului de droguri, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale și anume sănătatea publică și nu în ultimul rând dreptul la viață.
Apoi, se impune a remarca faptul că din probele administrate rezultă că recurenții-inculpați își făcuse o îndeletnicire din procurarea de la diferiți traficanți de droguri de droguri de risc și de comercializare a acestora către foarte multe persoane și aceste aspecte justificând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații prin lăsarea lor în libertate în această fază a procesului penal.
Chiar și în condițiile în care s-ar reține poziția sinceră al unor dintre recurenții-inculpați, nu se poate trece, ca de altfel și pentru ceilalți recurenți-inculpați, peste impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, astfel că și din acest punct de vedere lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave, cum sunt cele pentru care sunt cercetați recurenții.
Prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit.f Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă administrate în cauză, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților,pericol care este real și actual.
În raport de aspectele mai sus arătate, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastră, pe lângă condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile procedurale pentru luarea măsurii arestului preventiv s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraful 1 c) al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuat în jurisprudența sa că pericol concret pentru ordinea publică rezultă și gradul însăși de pericol social al unor infracțiunii săvârșite de inculpați.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv"motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO, rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
Referitor la calificarea juridică, cu deosebire în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de Legea nr.39/2003, trebuie remarcat că în această fază a procesului penal, nu este necesar a fi stabilită în mod cert încadrarea juridică a faptelor săvârșite de recurenții-inculpați, acest lucru urmând a fi făcut, după administrarea tuturor probelor și finalizarea cercetărilor.
Cert este că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea considerată rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile, în baza art. 159 Cod procedură penală, până la trimiterea lor în judecată prin rechizitoriu în data de 25.06.2009, pentru faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale, dar și pentru alte fapte urmărite penal.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până în acest moment, în baza art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală și art. 160bCod procedură penală, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art. 148, alin.1, lit. f Cod procedură penală impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Nu în același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 14.01.2010, când a constatat că motivele arestării sunt legale, dar nu-și mai păstrează valabilitatea de la ultima verificare din 10.12.2009.
În dezacord cu prima instanță, dar, mai ales și cu motivarea generală care i-a cuprins și pe primii 2 inculpați, Curtea de APEL BACĂU, apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art.136 Cod Procedură Penală, în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoana deținută, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la 8 luni de la data arestării intimatului.
Infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora prin procurarea de droguri din străinătate în cantități mari de către inculpații, la instigarea intimatului, acesta realizând o activitate îndelungată și întinsă de vânzare și oferire spre consum, denotă minuțiozitate și perseverență în conceperea și realizarea infracțiunilor.
Curtea de Apel nu poate fi de acord cu prima instanță atunci când, la verificarea temeiurilor arestării lui, aceasta le analizează prin raportare la ceilalți inculpați, aflați în stare de libertate și invocă egalități de tratament generic, în loc să analizeze în concret situația sa procesuală, învinuirea ce i se aduce și periculozitatea personală pentru ordinea publică.
Astfel, circumstanțele inculpatului, care a fost barman într-un local în centrul, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare, din 10.12.2009, până la această dată.
Acesta avea o clientelă fidelă și stabilă, colabora cu inculpatul pentru a-și onora întotdeauna clientela ce nu trebuia să rămână fără marfă.
În același timp, din datele dosarului rezultă că acesta ar fi ocupat o poziție importantă pe piața locală de distribuție de hașiș, dezvoltând relații cu numeroși consumatori, dar și cu persoane care să-i asigure fluent aprovizionarea.
Raportat și la efectele extrem de nocive ale drogului traficat, instanța de recurs nu poate considera la acest moment că pericolul concret pentru societate pe care-l prezintă inculpatul s-a diminuat în perioada ce a trecut de la arestarea sa.
Pe de altă parte, persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art.293 Cod Procedură Penală și cu garanțiile oferite de art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivelul de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligențele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri, mai stricte decât cele prevăzute în art.6, paragraful 1 din Astfel, până la acest moment s-a desfășurat cea mai mare parte din cercetarea judecătorească, rămânând de audiat 4 martori, din care 3 având identitate protejată.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cursul judecății rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 Cod Procedură penală, în baza art.300/2 și 160/b Cod Procedură Penală se va menține starea de arest preventiv a intimatului, după ce, în baza art.385/15, pct.2 lit. d Cod Procedură penală, va fi admis recursul procurorului doar în privința lui.
Așa cum s-a arătat mai sus, vor fi menținute dispozițiile încheierii recurate, dispozițiile ce privesc pe și.
În baza art.192 alin.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod Procedură Penală, admite recursul declarat de recurentul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ -DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, împotriva încheierii penale din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr- numai în ceea privește pe inculpatul.
Casează încheierea penală numai sub acest aspect.
Reține cauza spre rejudecare și, pe fond:
În baza art. 300/2 Cod Procedură Penală raportat la art. 160/b Cod Procedură Penală menține starea de arest a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Constată că recurenții au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 alin.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010, în prezența recurenților în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
GREFIER,
red.înch.
red. dec. recurs
tehnored.
3 ex.
22.01.2010
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
