Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.352
Ședința publică din data de 17 mai 2009,
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16 martie 1970 în B, domiciliat în comuna, sat, județul B, fără forme legale în comuna, județul B, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, prin care s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpat prin mandatul de arestare preventivă nr- emis de Judecătoria Râmnicu Sărat și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței, s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul - inculpat.
Recurentul - inculpat, personal și prin apărător, declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt cereri prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică încheierea de ședință din data de 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, susține că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Râmnicu Sărat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt. În această fază a procesului penal, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că nu mai poate influența părțile vătămate sau martorii.
Starea de recidivă nu justifică prelungirea arestării, nefiind un motiv determinant, mai ales că în urma comiterii faptei nu s-a creat un prejudiciu.
Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii privative de libertate și că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate până la soluționarea definitivă a cauzei, mai ales că este căsătorit, are doi copii minori în întreținere și a recunoscut fapta.
În temeiul art.385/15 pct.2 pr. penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 7 mai 2009 și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventivă cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.145 pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de prima instanță, apreciind că și în prezent sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.f pr.penală, pericolul pentru ordinea publică reieșind din gravitatea faptei comise dar și din perseverența în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Recurentul-inculpat având personal cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 07 mai 2009 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 16 martie 1970, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani și în temeiul disp. art.300/1 alin.3 pr. penală a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr.139/7 aprilie 2009, Judecătoria Râmnicu Sărata dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile prev. de art.71 - 64 lit."a" teza a-II-a și b cod penal, pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art.208 - 209 alin.1, lit."g" și "i" penal, cu aplic. art.37 lit."a" și "b" penal și art.20 rap la art.208 - 209 alin.1, lit."g" și "i" penal cu aplic art.37 lit."b" penal, menținând liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă din executarea sentinței penale nr.1536/2006 a Judecătoriei Brăila.
Totodată, prin aceeași sentință s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii și arestării preventive, de la 31 ianuarie 2009, la zi.
Ca situație de fapt s-a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că în noaptea de 23/24 aprilie 2008, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la imobilul părți vătămate din comuna Albă, sat, județul Partea vătămată locuia împreună cu sora sa,. Inculpatul a pătruns în curte și folosindu-se de un pe care îl avea asupra sa, a spart un geam de la fereastră și prin escaladare a pătruns în interior cu intenția de a sustrage bunuri sau bani. A răvășit hainele și bunurile din locuință și întrucât nu a găsit bani, din sertarul unui birou a sustras două cupoane nominative și trei certificate de proprietate, pe care inculpatul le-a dat copiilor săi în vârstă de 13, și respectiv 6 ani, cărora le-a cerut să le predea mamei lor, în vederea valorificării. Soția inculpatului, a predat respectivele titluri organelor de poliție.
De asemenea, rezultă că în noaptea de 15/16 noiembrie 2008, inculpatul a mers la discoteca din satul, comuna Albă, iar la plecare s-a deplasat la domiciliul părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, scop în care a escaladat gardul locuinței, a pătruns în curte, după care a încercat escaladarea unei ferestre pentru a pătrunde în casă. Activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă de partea vătămată care a fost sesizată de lătratul câinilor.
În raport de criteriile cuprinse în art.72 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, orientate către minimul special, și față de circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist, fiind condamnat pentru fapte de aceeași natură, a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel d e inculpat, acesta criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei, apreciind că pedeapsa aplicată este prea aspră în condițiile în care a recunoscut comiterea faptelor, solicitând totodată, judecarea sa în stare de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile prev. de art.300/1 pr.penală, instanța de apel a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință nr.4 din 31 ianuarie 2009, motivat de faptul că faptele comise de acesta sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol real pentru ordinea publică.
Apreciind, totodată, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, a reținut că pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor comise, perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, precum și din modalitatea concretă în care a acționat, pe timp de noapte și din locuință. De asemenea, s-a reținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost condamnat, faptele deduse judecății fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art.37 alin.1 lit."a" și "b" cod penal.
Împotriva încheierii din 7 mai 2009 a declarat recurs în termen, inculpatul, care a criticat soluția tribunalului d e nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a susținut că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, că acesta a recunoscut comiterea faptei, astfel că nu mai poate influența părțile vătămate ori martorii.
De asemenea, a susținut că starea de recidivă nu justifică menținerea stării de arest preventiv, nefiind un motiv determinat, cu atât mai mult cu cât, în urma comiterii faptei nu s-a creat un prejudiciu.
Apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea conform art.145 pr.penală.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.385/9 pct.18 pr.penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință nr.4 din 31 ianuarie 2009 Judecătoriei Râmnicu - S, reținându-se incidența disp. art. 146, art.143 și art.148 alin.1 lit.f pr.penală, în sensul că infracțiunile pentru care acesta era cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
în judecată pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 - 209 alin.1 lit.g și i penal și tentativă la aceeași infracțiune prev. de art.20 rap. la art.208 - 209 alin.1 lit.g și i penal, ambele în condițiile stării de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal, după readministrarea probatoriilor dn actul de acuzare, prima instanță a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate, apreciind, în raport de criteriilor impuse de art.72 penal că față de natura faptelor comise, gravitatea lor și persoana inculpatului, se impune executarea pedepsei în condițiile prev. de art.71 - 64 penal.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Buzău, cu prim termen de judecată la 4 iunie 2009 iar la data de 7 mai 2009, instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în conformitate cu disp. art.300/1 pr.penală.
Potrivit disp.art.300/1 alin.1 pr.penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei măsurii arestări, iar potrivit alineatului 2, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Atunci când instanță constată însă că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă, astfel cum rezultă din art.300/1 alin.3 pr.penală.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în mod temeinic și legal instanța de apel a reținut că aceasta a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă, respectiv cele prev. de art.146, art.143 și art.148 alin.1 lit.f pr.penală, cu referire la art.208 - 209 alin.1 lit.g și i cod penal, astfel că dispoziția instanței de apel este pe deplin justificată.
În ceea ce privește menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului, în mod just s-a apreciat că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și care impun privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite, așadar, cerințele impuse de art.300/1 alin.3 pr.penală.
Astfel, pe baza întregului material probator administrat în cauză până în prezent și printr-o evaluare corespunzătoare a probelor, prima instanță a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tentativă la furt calificat, fapte recunoscute de acesta și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate, menținând, totodată, măsura aretării preventive.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar față de modalitatea concretă de săvârșire, respectiv pe timp de noapte, prin efracția și escaladarea gardului locuinței persoanei vătămate, precum și în raport de multitudinea condamnărilor anterioare ale inculpatului pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, astfel cum rezultă din certificatul de cazier judiciar, aflat la filele 100 - 104 dosar urmărire penală, este fără putință de tăgadă că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite astfel, cumulativ, cerințele impuse de art.148 alin.1 lit.f pr.penală.
În susținerea aceleiași concluzii stă și faptul că, la scurt timp după eliberarea condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea, inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății, fiind evidentă perseverența acestuia în comiterea de infracțiuni îndreptate contra patrimoniului persoanelor, cât și împrejurarea că în activitatea infracțională s-a orientat către persoane în vârstă și care locuiesc singure.
Drept urmare, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat ci dimpotrivă, se mențin și în prezent și impun privarea de libertate a inculpatului, în mod temeinic și legal, instanța de apel, a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Criticile invocate de recurent, legate de atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a comiterii faptei și care nu ar fi fost avute în vedere în analiza stării de arest preventiv, sunt neîntemeiate, atâta timp cât aceasta a fost urmarea probelor concludente și pertinente ce au fost administrate, dovedindu-se, în privința infracțiunii de furt calificat, că înseși soția inculpatului a denunțat fapta și a predat organelor de poliție titlurile sustrase de acesta, iar în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de furt calificat, acesta a fost surprins chiar de partea vătămată, astfel că atitudinea manifestată de inculpat nu putea fi alta decât de recunoaștere.
Nici situația familiei sale nu justifică revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea cu altă măsură neprivativă de libertate, așa cum acesta a solicitat, atât pentru considerentele arătate anterior, cât și față de împrejurarea că în timpul liberării condiționate nu s-a preocupat de asigurarea unui trai decent familiei sale, înțelegând să-și asigure mijloacele de existență prin comiterea unor fapte de natură penală.
În legătură cu starea de recidivă avută în vedere de instanța de apel, Curtea apreciază că și această critică este neîntemeiată, întrucât deși nu constituie un temei legal ce justifică luarea măsurii arestării preventive, activitatea infracțională anterioară a inculpatului oferă temeiuri justificate în acest sens, cu atât mai mult în cazul recurentului, care, așa cum s-a arătat anterior, a fost condamnat în multe rânduri, pentru comiterea de furturi din patrimoniul persoanei.
Așa fiind, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că toate criticile invocate de acesta sunt neîntemeiate, iar potrivit disp. art.192 alin.2 p, va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv cu privire la onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16 martie 1970 în B, județul B,CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
4 ex./19 mai 2009
f-
Judecătoria Râmnicu -
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
