Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 351/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.351
Ședința publică din data de 17 mai 2009,
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 02.11.1976, în B, județul B,CNP - în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din data de 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, prin care în temeiul art.300/1 pr.penală s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și s-a menținut starea de arest preventive a inculpaților -, fiica lui și, născută la 06.02.1976 și, fiul lui și, născut la 2.11.1976, ambii aflați în Arestul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are excepții sau alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Constatând că nu sunt excepții sau alte chestiuni prealabile de invocat Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Buzău pentru nelegalitate și netemeinicie. susținând să soluția a fost pronunțată după o examinare abstractă, motivarea instanței de fond fiind lapidară și nefundamentată pe probe. Astfel, s-a susținut că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, fără a se arăta însă, în concret, care sunt probele pentru care se impune a fi menținută în continuare arestarea. Faptele au fost comise de inculpat cu mult timp în urmă, impresia opiniei publice fiind estompată față de perioada mare de timp care a trecut.
Un alt motiv pentru care înțelege să critice încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău se referă la faptul că s-a susținut că inculpatul ar fi săvârșit infracțiuni pe teritoriul României, Greciei și Italiei, ori acest motiv este nefondat întrucât orice infracțiune se desfășoară într-un spațiu.
Deși e clar că a comis infracțiunea și trebuie să fie judecat pentru fapta sa, că infracțiunea reprezintă un pericol social, menținerea în continuare a stării de arest nu este întemeiată.
Inculpatul a recunoscut, pe parcursul procesului penal fapta săvârșită, părțile vătămate, martorii au fost audiați, astfel că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la moementul luării măsurii arestărrii.
Totodată, pentru egalitate de tratament și inculpatul ar trebui să fie judecat în stare de libertate, așa cum s-a dispus pentru cei 3 coinculpați din cauză.
Solicită în temeiul art.385/15 pct.2 pr.penală admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Buzău, revocarea măsurii arestării.
In subsidiar, în eveentualitatea în care instanța de control judiciar va aprecia că se impune lunarea unei măsuri, consideră că eficientă este măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.145 pr.penală.
Consideră că menținerea în continuare a stării de arest echivalează cu antepronunțarea asupra unei fapte nejudecate printr-o hotărârea definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14 mai 2009 pronunțaată de Tribunalul Buzău, menținerea ca legală și temeinică a acesteia, întrucât s-a avut în medere de către prima instanță probatoriul administrat la urmărirea penală, infracțiunile comise, numărul lor, modalitatea de comitere, intervalul mare de timp în care faptele au fost săvârșite, respectiv din 2003 până în ianuarie 2009, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Recurentul-inculpat personal având cuvântul declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 mai 2009, Tribunalul Buzăua constatat, în baza art.300/1 rap. la art.160/b pr.penală, că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, zis, fiul lui și, născut la 2.11.1976 în B, cu același domiciliu, B-dul.-, -.1,.A,.3,.11, județul B și -, zisă, fiica lui și, născută la 6.02.1976, în comuna, județul O, domiciliată în B, str.-, -.1,.A,.3,.11, județ B, ambii deținuți în Arestul B, și a dispus menținerea acestei măsuri.
In motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, inculpații au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de persoane minore și persoane majore, în formă agravantă și calificată, și proxenetism în formă calificată, constând în aceea că în perioada mai 2003 - ianuarie 2009 aceștia s-au asociat, în scopul săvârșirii activităților de trafic de persoane pentru practicarea prostituției pe teritoriul Greciei, în perioada 2003 - ianuarie 2009 și pe teritoriul Italiei în anii 2007 - 2008, obținând beneficii importante din această activitate.
Se arată că, inculpații au fost arestați preventiv la data de 21 ianuarie 2009, în temeiul art.148 alin.1 lit.f pr.penală, măsura fiind prelungită în cursul urmăririi penale și după sesizarea instanței, verificându-se din oficiu, potrivit art.300/1 rap. la art.160/b pr.penală legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, instanța a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și a menținut această măsură.
De asemenea, se arată că în raport de împrejurările concrete în care s-au săvârșit infracțiunile, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul ca inculpații să influențeze părțile vătămate sau martorii, ori să se sustragă judecății, astfel că pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, se impune menținerea stării de arest a celor doi inculpați.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod nejustificat instanța a menținut starea de arest, deoarece nu sunt probe care să dovedească pericolul pentru ordinea publică, faptele fiind săvârșite cu mult timp în urmă, iar impresia în rândul opiniei publice s-a estompat, și că menținerea arestării preventive ar echivala cu antepronunțarea asupra vinovăției pentru faptele reținute prin actul de acuzare, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.
Mai arată că, a recunoscut faptele săvârșite și pentru egalitate de tratament, cu ceilalți inculpați trimiși în judecată în stare de libertate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv prin încheierea nr.2 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Buzău pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21 ianuarie 2009, în temeiul art.148 lit.f pr.penală, în sensul că pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina sa sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordineaa publică.
În cursul urmăririi penale, potrivit art.155 pr.penală, s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatului și prin rechizitoriul nr.31/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Buzăus -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului-recurent în stare de arest, alături de soția sa - și de alți 3 inculpați, ultimii în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1,2 penal, art.13 alin.1,3 rap. la art.12 alin.2 lit.a, din Legea nr.678/2001 și art.329 alin1,2,3 penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
După înregistrarea dosarului, potrivit art.300/1 alin.1 pr.penală, instanța de fond a verificat din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților arestați și constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, a menținut această măsură conform art.300/1 alin.3 rap. la art.160/b alin.1 și 3 pr.penală.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod justificat s-a menținut starea de arest a inculpatului întrucât, sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art.148 lit.f pr.penală, respectiv pedepsele prevăzute pentru faptele deduse judecății sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât acesta ar putea să influențeze părțile vătămate și martorii ce urmează a se audia în cauză, înregunând astfel aflarea adevărului existând riscul ca acesta să se sustragă judecății sau executării pedepsei.
Din probatoriile administrate, până la acest moment, prima instanță a apreciat în mod corect că sunt indicii și probe verosimile, în sensul prev. de art.68/1 pr.penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte penale iar modalitatea de concepere și săvârșire a acestora, amploarea acestui gen de infracțiune - traficul de persoane minore și majore în scopul exploatării sexuale, numărul mare al persoanelor vătămate și perioada de aproximativ 6 ani în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională, evidențiază perseverența infracțională și periculozitatea socială a acestuia pentru ordinea publică, astfel că lăsarea în libertate inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, creindu-se un sentiment de insecuritate în rândul membrilor cetățenilor, că organele abilitate să asigure respectarea ordinii de drept nu iau măsuri ferme față de persoane care săvârșesc atari fapte penale, cum sunt cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Așa fiind, susținerea inculpatului că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu sunt probe pentru dovedirea pericolului, este lipsită de temei, traficul de persoane este un fenomen infracțional care a cunoscut o amploare deosebită și intră în categoria criminalității transfrontariere și pentru stoparea acestui fenoment este necesar implicarea autorităților abilitate să asigure protecția vieții și libertăților persoanelor, în scopul izolării infractorilor de membrii societății.
De asemenea, Curtea consideră că prin faptele reținute în sarcina sa inculpatul și-a exprimat disprețul față de viața și libertatea altor persoane, victime în cauză, obligându-le să practice prostituția și ca efect al exploatării lor a obținut sume de bani considerabile, ceea ce demonstrează încă o dată pericolul social al inculpatului pentru ordinea publică.
Susținerea recurentului în sensul că pentru aceleași fapte au fost trimiși în judecată și alți inculpați în stare de libertate, nu prezintă relevanță întrucât, situația juridică a recurentului diferă față de a celorlalți inculpați iar probele administrate până în acest moment, relevă că acesta a avut o contribuție decisivă la organizarea grupului infracțional și la racolarea, cazarea și exploatarea părților vătămate.
Așadar, menținerea stării de arest este justificată, întrucât subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și având în vedere că până în prezent, în cauză nu s-au administrat probatorii, respectiv instanța de fond nu a început cercetarea judecătorească, nu s-au audiat inculpații, părțile vătămate și martorii, menținerea acestei măsuri se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
Luarea unei măsuri preventive nu înseamnă antepronunțarea asupra vinovăției inculpatului, cum a susținut recurentul, scopul acestor măsuri este stabilit în mod expres în disp.art.136 pr.penală și în situația în care, probatoriile administrate în cauză, inclusiv cele propuse de inculpat, demonstrează vinovăția acestuia, durata arestării preventive se deduce din pedeapsa aplicată.
Inlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, se poate dispune când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, așa cum rezultă din interpretarea disp.art.139 pr.penală.
In speță, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci așa cum s-a arătat mai sus, acestea subzistă în continuare și impun menținerea stării de arest a inculpatului, motiv pentru care cererea recurentului privind înlocuirea acestei măsuri cu una neprivativă de libertate, se privește ca neîntemeiată.
In raport de cele arătate, Curtea constată că soluția de menținere a măsurii arestării preventive a instanței de fond este legală și teminică și în consecință, criticile inculpatului fiind neîntemeiate, recurusl declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform aart.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
4 ex./19.05.2009
f-
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
