Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.355/R/2009
Ședința publică din 30 iulie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Toader Felicia
JUDECĂTOR 3: Măduța Doina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 21.06.1984, deținut în Penitenciarul Oradea, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorul său ales, av., în baza împuternicirii avocațiale din data de 30.07.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în stare de libertate, arătând că această măsură a fost luată la solicitarea parchetului pentru un număr de trei infracțiuni, respectiv trafic intern și internațional de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu și a fost trimis în judecată doar pentru una din infracțiuni, respectiv cea de trafic de droguri de mare risc, sens în care apreciază că temeiurile prevăzute anterior nu mai subzistă și solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate. Totodată, arată că sunt incidente și prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, pedeapsa care va fi aplicată urmând a fi înjumătățită întrucât a avut o atitudine pozitivă, a facilitat și a colaborat cu organele de urmărire penală. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că în această fază nu se poate discuta starea de fapt ci doar măsura arestării inculpatului. De asemenea, arată că în sarcina inculpatului s-a reținut o infracțiune gravă, respectiv aceea de trafic de droguri de mare risc, motiv pentru care se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent solicită instanței cercetarea sa în stare de libertate, arătând că regretă fapta, iar celălalt dosar care îl are pe rol nu este pentru infracțiuni cu droguri.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 37 din 24 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.3001Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului -, fiul lui și, născut la 21.06.1984 în O, jud.B, domiciliat in O,-, - 100,.2,.10, jud.B, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul Oradea în baza încheierii nr.25/2009 din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.30/2009 și dispune menținerea acestei măsuri și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat la Tribunalul Bihor la data de 23.07.2009, a fost trimis în judecată inculpatul în stare de arest preventiv.
Măsura a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, reținându-se în sarcina acestuia comiterea infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art.3 al.2 și art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu în formă continuată, prevăzută de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, la data de 01.06.2009, inculpatul a fost surprins după ce a vândut colaboratorului un număr de 22 timbre LSD, contra sumei de 100 Euro, asupra sa mai fiind găsite 3 astfel de doze de droguri de mare risc, iar urmare a percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului, au mai fost găsite 118 timbre LSD, pe care le deținea în vederea distribuirii către consumatori, droguri primite din Olanda, de la numitul. De asemenea, în data de 29.05.2009, inculpatul a vândut colaboratorului 5 astfel de timbre la prețul total de 100 lei RON ( 20 lei RON/doză ).
În faza de urmărire penală au fost administrate probe, ce au permis a se ajunge la concluzia că, există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, întrunite fiind condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
Chiar dacă prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru una dintre infracțiunile reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive, respectiv cea de trafic de droguri de mare risc, s-a apreciat că în cauză subzistă în continuare temeiul prevăzut de art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală în sensul că, există probe certe din care rezultă fără echivoc pericolul pentru ordinea publică ce s-ar putea agrava prin lăsarea acestuia în stare de libertate, pericol dedus din gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată cât și din reacția colectivității dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, reacție posibil a produce perturbări în disciplina publică și respectiv față de lege.
Văzând că în cauză s-a stabilit primul termen de judecată pentru data de 08.09.2009, nu a început cercetarea judecătorească, nu s-a administrat nici o probă în cauză, iar pe de altă parte văzând că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, iar până în prezent nu există nici un element de natură a conduce la concluzia că, aceste temeiuri s-au modificat ori au încetat, instanța de fond a constatat legală și temeinică măsura preventivă și a dispus menținerea acesteia și pentru aceleași motive a respins cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia și punerea sa în libertate, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând încheierea recurată din oficiu cât și prin prisma motivelor invocate, Curtea va reține că acestea sunt netemeinice pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv inculpatul este învinuit că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul, lăsarea în libertate a acestuia putând crea în rândul comunității un sentiment de nesiguranță generat de ideea că autoritățile statului nu iau măsuri împotriva celor suspectați de comiterea unor asemenea fapte grave.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, iar în baza art.192 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.06.1984, împotriva încheierii penale nr.37 din 24 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
- în concediu de odihnă - în concediu de odihnă
semnează președintele semnează președintele
completului de judecată completului de judecată
- - - -
red.dec.- T/03.08.2009
jud.fond
tehnored.2ex./03.08.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Toader Felicia, Măduța Doina
