Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 358/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.358/R/2009
Ședința publică din 30 iulie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Toader Felicia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 25.07.1986, deținut în Penitenciarul Oradea, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorul său, av., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.3561 din data de 29.07.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurent depune la dosar memoriu formulat în scris.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că în mod corect s-a respins de către tribunal cererea de liberare sub control judiciar și s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat.
Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul .
În baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și -, ns. la 25 iulie 1986 în O, jud. B, domiciliat în O, str. -, nr. 5,. 36, jud. B, cu reședința în com.,-, jud. B, CNP -, dispusă prin Încheierea nr. 6/M/10 februarie 2009 Judecătoriei Oradea și mandatul de arestare preventivă nr. 7/M/10 februarie 2009.
Din fondurile Ministerului justiției s- virat în favoarea Baroului suma de 100 ron reprezentând onorariul apărătorului din oficiu potrivit împuternicirii avocațiale nr. 3443/ 22.07. 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 7 februarie 2009, în jurul orei 24,00, inculpatul au atacat-o pe partea vătămată și, prin violență, i-au sustras suma de 600 euro, 400 lei și două telefoane mobile, cauzându-i totodată leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare o zi de îngrijiri medicale.
Fiind interogat, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a fost reținut în data de 9 februarie 2009, iar prin Încheierea nr. 6/M/10 februarie 2009 Judecătoriei Oradeas -a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 10 februarie 2009, până la 10 martie 2009.
Ca urmare, s-a emis pe seama inculpatului, mandat de arestare preventivă nr. nr. 7/M/10 februarie 2009.
În drept, au fost invocate disp. art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, reținându-se că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din circumstanțele reale ale comiterii faptelor: de două persoane împreună, pe timp de noapte și în loc public.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut că, acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin nr. 1701/2 octombrie 2006 Judecătoriei Oradea, pentru mai multe infracțiuni de furt calificat.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 23 mai 2006, fiind liberat condiționat la 10 septembrie 2008, cu un rest rămas neexecutat de 407 zile închisoare.
Reținând cele de mai sus, Judecătoria Oradea prin sentința penală nr.686/2009 a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare în regim de detenție cu aplic. art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. teza II lit. cod procedură penală și menținut starea de arest.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, cauza având fixat termen de judecată la Tribunalul Bihor la data de 16.09.2009.
Instanța de apel a reținut că se justifică menținerea în continuare măsurii arestului preventiv și privării de libertate a inculpatului.
Liberarea provizorie sub control judiciar presupune două etape: prima se referă la verificarea condițiilor admiterii în principiu a cererii formulate.
Art. 1606Cod procedură penală prevede condițiile admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie, adică dacă o asemenea cererea este în mod obiectiv încuviințată de lege, dacă persoana care a formulat-o justifică legitimitatea formulării ei, dacă este una din persoanele cărora legea le acordă acest beneficiu, precum și dacă cererea are pertinență funcțională putând conduce la satisfacerea intereselor părții.
Instanța a reținut că sunt îndeplinite acestea și admis în principiu cererea, dispoziție cuprinsă în practicaua încheierii.
doua etapă presupune verificarea condițiilor prev. de art. 160 ind. 2 cod procedură penală. Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Această infracțiune poate fi comisă doar cu intenție, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancțiunea ei este închisoare de la 7 la 20 de ani.
In consecință, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 160 ind. 2 alin.1 cod procedură penală (infracțiunea din culpă sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa mai mică de 18 ani), ca atare analiza acestora nu se mai impune deoarece trebuie îndeplinite cumulativ.
Pentru aceste considerente instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia și punerea sa în libertate.
Examinând încheierea recurată din oficiu cât și prin prisma motivelor invocate, Curtea va reține că acestea sunt netemeinice pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de apel că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, menținând inculpatul în stare de arest preventiv, respectiv că inculpatul este învinuit că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, în mod corect instanța de apel a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul, lăsarea în libertate a acestuia putând crea în rândul comunității un sentiment de nesiguranță generat de ideea că autoritățile statului nu iau măsuri împotriva celor suspectați de comiterea unor asemenea fapte grave.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, conform delegației nr.3561/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25.07.1986, împotriva încheierii penale din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, conform delegației nr.3561/2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
- în concediu de odihnă - în concediu de odihnă
semnează președintele semnează președintele
completului de judecată completului de judecată
- - - -
red.dec.- T/03.08.2009
jud.fond,
tehnored.3ex./03.08.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Toader Felicia
