Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 366/R/2009
Ședința publică din 25 august 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 06.07.1989, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4102 din 24.08.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent, susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate. Consideră că judecarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă un pericol concert pentru ordinea publică având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat - furt calificat, perseverența acestuia în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, impune menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.19 din 25 august 2009, Tribunalul Bihor, a respinscererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpat.
În baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului -, fiul lui - și, născut la data de 06.07.1989 în Municipiul B, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 44/M/2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 41/M/2008
A constatat că este definitivă în ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihor, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat următoarele:
Prinsentința penală nr. 555/2009 pronunțată la data de 5 mai 2009 de către Judecătoria Oradea inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în regim de detenție cu aplicarea art. 71, 64 cod penal.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Inculpatul - a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 44/M/4 decembrie 2008 Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 41/M/04.12.2008.
Prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeas -a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. a,g, codpenal și alin.2 lit.b Cod penal.
Măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale existând probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod de procedură penală care duc la concluzia unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat și cât timp, până în prezent acestea nu s-au schimbat măsura preventivă luată este legală.
Referitor la temeiul arestării prevăzut de art.148 lit.f Cod de procedură penală acesta subzistă și în prezent, alături de limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat, circumstanțele reale ale comiterii faptei, respectiv modul și mijloacele concrete de săvârșire dovedesc existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului.
De asemenea, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, pericol ce rezultă și din specializarea și perseverența inculpatului în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, prin săvârșirea de infracțiuni de furt inculpatul găsind o modalitate ușoară de a face rost de bani, îndeletnicire la care se pare că nu a renunțat. Mai mult inculpatul, după executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 300/2007 a Jud. B și după arestarea preventivă în dosarul 3350/P/2006 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov pentru perioada 05.07.2007-12.12.2007 privind săvârșirea a șapte infracțiuni de furt calificat, ar fi comis două infracțiuni intenționate în prezenta cauză.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod de procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar până în prezent, în cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Pentru aceleași considerente a respins și cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că judecarea sa în stare de libertate nu prezintă un pericol concert pentru ordinea publică având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat. De menționat că inculpatul este cunoscute cu antecedente penale, condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă perseverența acestuia în sfera arealului infracțional.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că, astfel cum a reliefat anterior, se menține temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 06.07.1989, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie -./31.08.2009.
Judec. fond - -
/31.08.2009
3 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
