Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.370/
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier: I -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul- - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 al. 1, 3 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 3003/18.06.2009 emisă de Baroul Constanța;
Procedura legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Întrebat fiind, recursul inculpat arată că își menține recursul.
Instanța, în baza art. 301 cod pre. Penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, întrucât lăsarea în libertate a acestuia nu creează un sentiment de insecuritate în rândul colectivității.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele temeiurilor prev. de art. 143 cod pr. penală și 148 lit. f cod pr. penală, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, față de natura și gravitatea faptei, persoana părții vătămate minoră și gradul de rudenie cu inculpatul. Față de toate aceste aspecte apreciază că se impune menținerea stării de arest.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;
Prin încheierea din 15.06.2009, pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Constanța în temeiul prevederilor art. 160 al. 1 și al. 3 cod pr. penală, raportat la art. 3002cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 04.04.1988 - deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele;
" Față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive, în baza încheierii Tribunalului Constanța pronunțată la data de 20.02.2009 (dosar nr-), pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 20.02. 2009.
Ulterior, aceeași instanță a fost sesizată cu rechizitoriu.
În fapt, s-a reținut că la data de 17.02.2009,inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său, din satul, comuna, unde acesta locuia împreună cu concubina sa, și familia acesteia,respectiv cei cinci copii minori, printre care și partea vătămată, în vîrstă de 5 ani.După ce inculpatul a consumat alcool, constatînd că fratele său plecase la muncă, inculpatul s- a apropiat de partea vătămată și i- a propus să- l însoțească, promițîndu-i că îi va da bomboane, apoi a condus- o în pădurea din apropiere, și- coborît pantalonii pînă la genunchi și profitînd de vîrsta fragedă a minorei, i- a cerut acesteia să-i primească penisul în gură, promițîndu-i că îi va cumpăra dulciuri. Fetița a acceptat și timp de 5 minute între cei doi s- a desfășurat un act sexual oral, activitatea infracțională încetînd la apariția martorei, în vîrstă de 13 ani și 8 luni, care fusese trimisă de mama ei să- și caute sora.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art.143 cod pr.penală și art.148 lit.a, f cod pr.penală.
Conform art.3002cod pr.penală în referire la art.160 cod procedură penală, instanța este obligată să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Potrivit art.160 al.2 cod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării și punerea deîndată în libertate a inculpatului.
3 al aceluiași text de lege, prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Examinând actele dosarului, instanța constată că măsura arestării a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie și că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Astfel, la acest moment procesual există indicii temeinice, prevăzute de art.143 cod pr.penală și definite de art.68/1 Cod pr.penală ca și de ar art.5 pct.1 lit.c din CEDO, ale comiterii infracțiunii de viol, în formă agravată,de către inculpat.
temeinice din care rezultă această presupunere verosimilă, se regăsesc în probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plîngerea formulată de, declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor, și, declarațiile inculpatului.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta există în mod indubitabil, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală de incriminare, pentru infracțiunea cercetată (închisoarea de la 10 la 25 de ani ), dar în raport și de gravitatea faptei prin natura ei, de modalitatea de săvârșire a faptei, asupra unui copil de doar 5 ani, care, evident, nu se putea apăra, de atitudinea adoptată de inculpat, care, în cursul urmăririi penale a recunoscut cu dezinvoltură fapta, încercând însă să acrediteze ideea că a săvârșit-o pe fondul stării de ebrietate, iar ulterior, după ce instanța i-a adus la cunoștință prevederile art.70 al.2 cod procedură penală, acesta nu a dorit să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, dat fiind și impactul asupra opiniei publice și rezonanța puternic negativă la comiterea unei infracțiuni atât de grave, ce induce o stare de dezaprobare firească din partea societății civile și reclamă o reacție promptă și fermă din partea autorităților judiciare. Este așadar realizată cerința înscrisă în art. 148 lit.f Cod proc.pen. ca temei al luării măsurii arestării.
Măsura arestării respectă și exigențele Convenției Europeane a Drepturilor Omului, instanța europeană statuând că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice și că autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, cu respectarea necesității măsurii și a proporționalității cu scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cazul de față. Deși cercetarea judecătorească a început, nu au fost încă administrate probe din care să rezulte elemente noi în favoarea inculpatului ori modificări ale temeiurilor inițiale în baza cărora a fost luată măsura preventivă, acestea continuă să se mențină, astfel că nu pot fi primite cererea de revocare în sensul art.160 al.2 cod procedură penală și nici înlocuirea nu obligarea de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.139 al.1 cod procedură penală raportat la art. 145 al.1 cod procedură penală."
Împotriva încheierii din 15.06.2009 a Tribunalului Constanța, declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul recurent a susținut că, în prezent, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de el, în sensul că nu mai există pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și urmarea rejudecării să se revoce măsura arestării sale preventive.
Reprezentantul Parchetului pus concluzii de respingere a recursului ca nefundat, motivat de gravitatea deosebită a faptei, de impactul negativ asupra părții vătămate, minoră de numai 5 ani și de puternicul resentiment de dezaprobare creat în comunitatea în care s-a petrecut fapta.
Examinând încheierea recurată în lumina criticelor din recurs,a probelor administrate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefundat.
Temeiurile în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent, au fost acelea prevăzute de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. f cod pr. penală.
În prezent, cauza în care este cercetat penal inculpatul se află în faza cercetării judecătorești.
Potrivit rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, la data de 17.02.2009, acesta a întreținut un raport sexual oral cu minora de numai 5 ani, fiica concubinei fratelui său, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Fapta descrisă în rechizitoriu este susceptibilă de fi încadrată în art. 197 al. 1 și 3 cod penal,iar respectiva infracțiune este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Probele administrate la urmărirea penală, precum și cele de la cercetarea judecătorească, ce este în curs, susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de viol pentru care este cercetat.
Raportat la modalitatea în care se pretinde în rechizitoriu, că a fost săvârșită fapta (asupra unei minore de numai 5 ani, care făcea parte din familia lărgită a inculpatului), la urmările produse atât asupra victimei, cât și a relațiilor de afecțiune, încredere și sprijin între membrii familiei inculpatului și a victimei, dar și la puternicul sentiment de dezaprobare născut în rândul comunității unde s-a petrecut fapta și de insecuritate pentru toți copii acesteia, se impune constatarea că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât cercetarea judecătorească este în curs, pentru a nu zădărnicii aflarea adevărului și a se asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții, curtea apreciază că se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului în condițiile subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus respectiva măsură preventivă.
Măsura arestării preventive a inculpatului fiind luată la data de 20.02.2009, respectiv de aproximativ 4 luni, iar cercetarea judecătorească fiind în curs de derulare, se constată că nu a fost depășit termenul rezonabil al acesteia.
Pentru considerentele menționate și având în vedere că nu au apărut elemente noi în favoarea inculpatului, care să justifice revocarea măsurii arestării sale preventive, sau înlocuirea cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, se va respinge recursul ca nefundat, menținându-se ca legală și temeinică încheierea recurată.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați C, pentru avocat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 cod pr. penală, curtea îl va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge recursul declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 04.04.1988 - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, ce se decontează din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e avocați
Pronunțată în ședință publică azi 19.06.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I -
Red.jud.-/26.06.2009
Jud.fond:
Dact. IC
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Claudiu Răpeanu, Zoița Frangu
