Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 384/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 Mai 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul aflat în stare de arest.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că inculpatul condamnat a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2008 pronunțată de Tribunalului Brașov, prin care în temeiul art. 3002raportat la art. 160 alineatul 3 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive în cursul judecății. Precizează că în considerentele acestei încheieri s-a reținut faptul că că inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Brașov la pedeapsa închisorii cu executare efectivă în regim de detenție pentru o perioadă de 2 ani și că există de asemenea indicii temeinice pentru aplicarea acestei măsuri preventive, precizând că această măsură a fost dispusă în temeiul art. 148 lit.f Cod procedură penală și menținută în temeiul art.160 alineatul 3 Cod procedură penală. Apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, în sensul că între timp au intervenit modificări în ceea ce privește situația inculpatului. Consideră că chiar dacă există o hotărâre în primă instanță pronunțată de Judecătoria Brașov, aceasta nu este definitivă și irevocabilă, împotriva acestei sentințe fiind declarat apel care este în stare de judecată. Raportat la faptul că cercetarea judecătorească în primă instanță a fost terminată, apreciază că există schimbări în ceea ce privește situația avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fapt pentru care consideră că nu este necesară menținerea acestei măsuri preventive. În temeiul art. 3002raportat la 160 alin.2 Cod procedură penală, având în vedere pe de o parte că temeiurile care au fost avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar pe de altă parte faptul că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice această măsură preventivă, solicită nemenținerea măsurii arestării preventive și continuarea judecății cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul în cauză a fost declarat împotriva unei încheieri a Tribunalului Brașov ca instanță de apel, după ce instanța de fond, Judecătoria Brașov, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a dispus o soluție de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile pentru care se dispusese anterior trimiterea în judecată, respectiv infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu. Raportat la probele administrate în cauză, apreciază că sunt realizate dispozițiile art. 143 Cod procedură penală. De asemenea, consideră că raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, în cauză fiind vorba de furt din locuință, precum și la etatea părții vătămate, pericolul pentru ordinea publică subzistă și în prezent. Mai mult decât atât, având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului și faza procesuală în care se află acest dosar, apreciază măsura dispusă de Tribunalul Brașov prin încheierea recurată ca fiind legală și temeinică. Față de aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la menținerea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost menținută în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 94/2007 emis de Judecătoria Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel, verificând la înregistrarea dosarului în apel starea de arest preventiv a inculpatului a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Astfel, s-a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință nr. 109 din data de 11.12.2007 a Judecătoriei Brașov în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză, măsura fiind ulterior verificată periodic și menținută în mod succesiv de către prima instanță de judecată.
Prin sentința penală nr. 513/9.04.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul - s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, prevăzută de art. 208 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și respectiv art. 192 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, iar în temeiul art. 350 Cod procedură penală a fost menținută prin aceeași sentință starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă atât din circumstanțele reale ale comiteri faptelor cât și din rezonanța socială pe care astfel de fapte o produce în rândul cetățenilor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunile pentru care este judecat sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea sa în libertate ar aduce atingere ordinii publice sau că prin aceasta s-ar zădărnici aflarea adevărului; inculpatul are o vârstă tânără iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească în primă instanță a fost terminată, astfel încât nu poate influența în continuare procesul penal.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 109/11.12.2007 a Judecătoriei Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de furt și violare de domiciliu prevăzute de art. 208 alin 1 și respectiv 192 alin 1 Cod penal ambele comise în stare de recidivă postcondamnatorie, constând în esență în aceea că la data de 10.12.2007, ora 16,30 pătruns în curtea locuinței părții vătămate G situată în B,- și de aici, observând că ușa de acces în locuință este neasigurată, a intrat în holul garsonierei părții vătămate de unde a sustras suma de 36 lei.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 513/9.04.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul - s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, prevăzută de art. 208 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și respectiv art. 192 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, iar în temeiul art. 350 Cod procedură penală a fost menținută prin aceeași sentință starea de arest preventiv a inculpatului.
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la momentul înregistrării cauzei în apel, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce-l privește pe inculpatul, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și instanța de apel din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, numărul, natura și gravitatea acestora.
Pe de altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunilor comise, numărul acestora, circumstanțele în care se reține că inculpatul ar fi comis faptele, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, dând dovadă de perseverență pe calea infracțională se constată că interesul societății în sensul privării de libertate a inculpatului există încă astfel încât se impunea menținerea de către instanța de apel a stării de arest preventiv a acestuia.
În raport de aceste considerente, văzând că inculpatul se găsește în continuare în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală și ținând seama de împrejurarea că durata arestării preventive a acestuia are un caracter rezonabil, iar cauza se află în prezent în faza de soluționare a apelului ( deci există deja o hotărâre de condamnare, chiar dacă ea nu este definitivă ) în mod corect a procedat instanța de apel menținând măsura arestării preventive a acestuia, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, astfel că în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută.
În baza art. 189, 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu și care a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 24.06.1987, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului B suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - C - G -
Red. /29.05.2008
Dact./29.05.2008 GREFIER
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Alina Constanța Mandu, Radu
