Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 385/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 385/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 Mai 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat și recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de avocat în substituirea apărătorului ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, având în vedere că temeiurile care au fost luate în considerare de instanță la menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual. Față de aceste considerente, solicită nemenținerea măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul.
În subsidiar, arată că formulează și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Cu privire la această cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive și la temeiurile care s-au schimbat de la luarea măsurii arestării preventive, arată că măsura arestării preventive a fost luată în faza de urmărire penală. Apreciază că față de această dată, situată în afara fazei a doua a procesului penal, respectiv faza judecății, au intervenit schimbări în ceea ce privește situația inculpatului, în sensul că o dată terminată cercetarea judecătorească și urmărirea penală, organul de cercetare penală a avut posibilitatea să strângă toate probele pentru dovedirea vinovăției inculpatului. Consideră că încheierea acestei faze a urmăririi penale și intrarea în faza de judecată în fața instanțelor, reprezintă o schimbare, sens în care apreciază că procesul penal poate continua și cu inculpatul în stare de libertate. Menționează că acest lucru nu ar împieta asupra desfășurării procesului penal.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită revocarea măsurii arestării preventive și pe cale de consecință punerea în libertate a inculpatului, raportat la prevederile art. 300 alin.2 Cod procedură penală. Apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive nu mai subzistă. Solicită instanței a avea în vedere faptul că minorul are un referat de evaluare pozitiv, atrăgând totodată atenția asupra faptului că din rapoartele de examinare medico-legale ale părților vătămate se concluzionează că viața acestora nu a fost pusă în pericol. Arată că raportat la infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul și pentru care a fost dispusă luarea măsurii arestării preventive, aceste temeiuri nu mai subzistă. Menționează că acele răni de care se face vorbire în certificatele medico-legale sunt niște zgârieturi și ușoare înțepături, reprezentând niște răni superficiale. Mai mult decât atât, învederează instanței că perioada pe care inculpatul a petrecut-o în stare de arest a fost de natură să-l facă să conștientizeze gravitatea faptelor sale, precizând că în situația în care inculpatul ar fi liber, cursul procesului penal nu ar fi cu nimic împietat. De asemenea, apreciază că raportat la prevederile art. 136 Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar împiedica cu nimic buna desfășurare a procesului penal, subliniind faptul că acesta nu s-ar sustrage de la judecată. Față de aceste considerente, solicită punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor inculpaților și ca nefondate, apreciind că față de momentul sesizării instanței nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri. Menționează că în cauză nu a debutat cercetarea judecătorească, încheierea recurată fiind pronunțată la primul termen în care s-a verificat legalitatea măsurii, acordându-se termen în continuare pentru cercetarea judecătorească. Apreciază că raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale, sunt realizate dispozițiile art. 143 Cod procedură penală. Arată că în ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, temei de drept în baza căruia a fost luată măsura preventivă pentru ambii inculpați, acesta este dovedit raportat la condițiile concrete de săvârșire a infracțiunilor. Cu privire la inculpatul, învederează instanței că în sarcina acestuia s-a reținut și litera daa rt. 148 Cod procedură penală, fiind dovedit faptul că acesta mai are pe rol alt dosar penal. Apreciază că în aceste condiții, elementele de circumstanțiere nu pot duce la concluzia netemeiniciei soluției pronunțate de către Tribunalul Covasna. În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, consideră că nu s-a modificat niciun element pentru a se trage o astfel de concluzie. În acest sens, solicită instanței a avea în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală cu privire la pericolul concret, pericolul social al infracțiunii, aspect ce trebuie fi avut în vedere la alegerea măsurii preventive. Față de aceste considerente, apreciază cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv ca nefondată și pe cale de consecință solicită respingerea acesteia. Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult fapta comisă și solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea continua studiile.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că în cele trei luni petrecute în stare de arest și-a dat seama cât de mult a greșit, precizând că pe viitor dorește să se îndrepte. Solicită punerea sa în stare de libertate pentru a-și putea continua școala.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Prin încheierea din 16 mai 2008 Tribunalului Covasna în baza art. 300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 lit. b Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și, motivând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și în continuare, iar în subsidiar solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 19 februarie 2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă la tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2/1 lit. a și b Cod penal și respectiv art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2/1 lit. a și b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Ulterior prin rechizitoriul din 9 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2/1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2/1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i și art. 176 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
S-a reținut că, în noaptea de 15/16 februarie 2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, pe strada F din cartierul, au atacat pe partea vătămată, lovind-o cu pumnii și o sabie de panoplie, după care au deposedat-o de un telefon mobil și suma de 140 lei. La scurt timp, pe strada - - din B, inculpații au atacat-o pe partea vătămată, în scopul de a-i lua telefonul mobil, lovind-o în mod repetat cu sabia, loviturile vizând capul acesteia.
Temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. d și f Cod procedură penală pentru inculpatul și cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală pentru inculpatul.
Astfel, curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar din probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală rezultă că sunt indicii temeinice că inculpații a săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Totodată, astfel cum a motivat și instanța de fond, cele două condiții cumulative prevăzute la art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt întrunite, ca de altfel și cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedură penală pentru inculpatul, astfel că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat să existe, motiv pentru care nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpatul în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă pe inculpatul să plătească statului 50 lei, iar inculpatul 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - C - G -
GREFIER
Red./27.05.2008
Dact./28.05.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Alina Constanța Mandu, Radu
