Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.389
Ședința publică din 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Anti Silviu
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J- Baf ost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, susține recursul pornind de la principiul statuat de CEDO, respectiv principiul general ce trebuie avut în vedere - că detenția preventivă are un caracter excepțional iar starea normală este cea de libertate iar starea de arest nu trebuie întinsă peste limitele rezonabile. Arată că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii. Urmărirea penală este terminată iar în faza cercetării judecătorești s-a ajuns la un stadiu ce nu mai impune arestarea preventivă. Precizează că la termenul anterior a fost audiat un investigator sub acoperire și un martor sub acoperire. Acest martor sub acoperire nu a susținut declarația de la urmărirea penală. Susține că inculpatul a fost arestat într-un loc public, organizându-se un ipotetic flagrant pentru o ipotetică vânzare. Afirmă că inculpatul era acolo pentru că se întâlnea cu sora lui, nu a vândut drog. Singura faptă este aceea că avea asupra lui 3 doze de drog, despre care a declarat că le avea pentru consum propriu. Învederează faptul că această ipotetică vânzare nu a fost susținută de martorul sub acoperire și investigatorul sub acoperire nu a putut arăta concret de ce nu s-a realizat flagrantul. Arată că inculpatul avea asupra sa drog pentru consum propriu ocazional iar la percheziția domiciliară s-a găsit o cantitate mică, tot pentru consum propriu. Precizează că anchetatorii au ridicat un cântar electronic, fără urme de drog, un cutter, care avea urme de drog, inculpatul explicând că îl folosea pentru consumul drogurilor. Susține că nu s-a găsit o cantitate de drog sau materiale care să ducă la concluzia că inculpatul comercializa drog. Afirmă că nu există vreo referire concretă la situația inculpatului în motivarea tribunalului. Nu există o aplicare expresă la situația concretă a inculpatului, existând doar referiri de natură sociologică. Învederează faptul că a depus la dosar scrisoare medicală din care rezultă că a stat internat la Penitenciarul Tg. Ocna, fiind bolnav. Arată că inculpatul este tânăr și tratamentul pentru aceste afecțiuni nu poate fi efectuat în penitenciar. Apoi mama sa este bolnavă, suferă de cancer, inculpatul întorcându-se din Italia pentru acest lucru. Precizează că inculpatul are loc de muncă în Italia, deci nu putea comercializa droguri. Susține că s-a reținut că inculpatul aducea droguri din străinătate, însă când a venit din Italia există declarația unui martor cum că le-au fost controlate bagajele. Afirmă că a depus la dosar adeverință din care rezultă că inculpatul este înscris la cursuri liceale și aceasta este perioada de examene și de cursuri. Menținerea arestării nu-i dă nicio șansă de reeducare, în contradicție cu scopul măsurilor preventive. Învederează faptul că inculpatul este în arest pentru o faptă neclară, ce nu va putea fi probată. Solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate. Dacă se va considera ca inculpatului să i se aplice o altă măsură, solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului. Arată că pericolul pentru ordinea publică s-a atenuat față de perioada cât a stat arestat. În concluzie, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț la data de 27.05.2009, ca fiind legală și temeinică cu privire la menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f CPP, față de natura faptelor, gravitatea lor, natura relațiilor sociale afectate și atitudinea inculpatului, de negare, toate acestea ducând la ideea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat solicită să fie eliberat, pentru a-și continua studiile și a fi alături de mama sa care este grav bolnavă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în temeiul art. 3002rap. la art. 160 s C.P.P.-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, ca fiind legală și temeinică și s-a acordat termen în vederea audierii martorilor din lucrări pentru data de 15 iulie 2009.
Pentru a dispune acest lucru prima instanță a reținut faptul că în cauză temeiurile care au determinat luarea și menținerea până în prezent a acestei măsuri nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 7/U/12.02.2009 a Tribunalului Neamț, menținută de instanța de control judiciar, analizându-se temeinicia și legalitatea acestei măsuri și constatându-se a fi incident cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
A reținut prima instanță că pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată, cât și din pretinsa activitate desfășurată în perioada infracțională. Măsura arestării preventive, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru două dintre faptele pretins a fi comise (art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000) sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea inculpatului în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, astfel cum sunt reținute în actul de sesizare.
A arătat prima instanță că având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de aproximativ 4 luni de zile, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă sau a depășirii termenului rezonabil al duratei arestării. Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpat, descris în rechizitoriu, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Prima instanța a apreciat că, în baza dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru administrarea, în continuare a probatoriului, inclusiv audierea unui martor cu identitate protejată este necesară momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus- Măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând în cauză factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, respectiv suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune.
Împotriva acestei dispoziții a declarat recurs inculpatul care a arătat că fapta pentru care este judecat nu este dovedită. probele s-au administrat și lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol public.
Recursul declarat este nefondat.
Curtea analizând probele administrate în cursul urmăriri penale consideră că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt indicii că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol public. În afara faptului că infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sunt sancționate cu pedepse mari, acestea cunosc în ultima perioadă o mare răspândire în rândul tinerilor și prezența în societate a unor persoane care favorizează fenomenul consumului și traficului de droguri amplifică acest flagel care degradează specia umană.
În consecință, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva Încheierii penale din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Se va lua act că recurentul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Încheierii penale din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că recurentul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 iunie 2009 în prezența inculpatului arestat.
Președinte, Judecători,
GREFIER
- -
Red.înch.
Red.
Tehnored.
Ex.2
04.06.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Anti Silviu
