Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 404
Ședința publică din 10.06. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan judecător
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan Vadana Monica
- -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ -DIICOT B- reprezentat prin procuror-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul - inculpat în stare de arest asistat de avocat - apărător ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, de către grefier, după care:
Avocat, precizează că nu are alte cereri prealabile de formulat pentru recurent inculpat.
Reprezentantul parchetului, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat susține că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 3 iunie 2009, întrucât se află în arest preventiv de o perioadă îndelungată de timp, s-a încheiat efectuarea cercetărilor, s-au adus în fața instanței toate probele, mai puțin declarațiile martorilor și practic acesta poate fi judecat și în stare de libertate.
Temeiurile pentru menținerea arestării preventive nu se mai mențin, susținerea instanței de fond că ar prezenta pericol social, o neliniște și un disconfort în rândul societății nu poate fi primită. Practic, lăsarea inculpatului în libertate nu creează o stare de neliniște în rândul societății, perioada petrecută în arest preventiv a fost mai mult decât suficientă pentru a-l pune pe gânduri și a nu mai săvârși astfel de fapte. Inculpatul are un copil minor în întreținere, o societate comercială la care este administrator unic și pentru care a efectuat un credit. Nu prezintă pericol pentru societate, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț și pe fond, lăsarea inculpatului în stare de libertate sau aplicarea unei alte măsuri mai lejere.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 3 iunie 2009 în ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv, ca fiind temeinică și legală. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsura impunându-se în continuare a fi luată pentru buna desfășurare a procesului penal cât și față de pericolul social pentru ordinea publică.
Avocat în replică față de concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, precizează că în această fază inculpatul este doar învinuit, din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția acestuia cu privire la această infracțiune de fraudă pecuniară. Studiind modul de efectuare a percheziției domiciliare și de ridicare a acestui computer, față de decizia CEDO care a statuat cu privire la percheziția efectuată la domiciliul administratorului, același domiciliu în care se află și sediul societății, preluarea acestui bun, devine nul. De altfel, J din probele dosarului se referă la sediul societății și nu există mandat de efectuare a percheziției la sediul acestei societăți comerciale.
Recurentul-inculpat, consideră că nu prezintă pericol pentru societate și pentru persoanele din jurul său, susține că este într-o situație delicată și lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a dispus în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul a constatat că, în cauză, există în continuare probe sau indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și a art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, și care pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit și sunt suficiente pentru a justifica măsura arestării preventive.
Există, în continuare, cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că persoane învinuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt cercetate în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte, de frecvența infracțiunilor de același gen, de comportamentul inculpatului, dar și de gravitatea faptelor comise, rezultată din modalitatea de săvârșire.
Pentru realizarea scopului general prevăzut în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea măsurii preventive a arestării. Pentru realizarea acestui scop, luarea unei măsuri preventive mai puțin severe este insuficientă, datorită gravității și periculozității faptelor de care este învinuit inculpatul, periculozității acestora și pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar cauza lăsarea în libertate.
Așa fiind, temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat de la data ultimei verificări și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel că măsura a fost menținută.
Împotriva încheierii a formulat recurs în termen legal inculpatul recurent criticând încheierea pentru nelegalitate și temeinicie întrucât se află în arest de o perioadă relativ îndelungată de timp, au fost audiați inculpații, deci nu mai poate impieta asupra cercetării judecătorești, iar lăsarea sa în libertate nu poate tulbura ordinea publică. Se mai solicită a se avea în vedere situația sa familială, având un copil minor și un credit ipotecar asupra apartamentului, pe care este în pericol să îl piardă. S-a mai arătat că fapta sa a rămas în faza tentativei, deci nu s- produs rezultat mai grav, nu s-a obținut rezultat mai grav.
Asupra recursului de față, examinând atât motivele de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul art. 3856al.3 Cod procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat.
Sub primul motiv de recurs, al duratei rezonabile a arestului preventiv, Curtea constată că inculpatul se află în stare de arest din 13.03.209 când s-a dispus luarea acestei măsuri pronunțată de către Curtea de Apel.
Astfel o durată de 3 luni a măsurii preventive nu încalcă art. 6 din CEDO, încadrându-se în limitele unui termen rezonabil.
În cauză cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare, fiind audiați până în prezent doar inculpații urmând a se proceda la audierea martorilor din lucrări și, sub acest aspect menținerea stării de arest este necesară.
Referirea la situația familială a inculpatului nu poate fi avută în vedere la o eventuală revocare, a stării de arest preventiv.
În lumina jurisprudenței instanței europene a drepturilor omului, măsura privativă de libertate nu va fi luată decât în cazul în care interesul societății ca inculpatul să fie menținut în stare de arest prevalează asupra interesului personal al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
În acest context referirea inculpatului la împrejurarea că infracțiunea pentru care este bănuit că ar fi săvârșit-o a rămas în fază de tentativă, nu-i poate profita atâta vreme cât întreruperea activității infracționale - aceea de a se deplasa în străinătate cu scopul falsificării de carduri bancare și utilizarea acestora în scopul extragerii de bani din bancomate - nu a fost rodul propriei voințe libere a inculpatului ci urmarea faptului că cei doi inculpați au fost descoperiți ca deținând asupra lor echipamentele necesare falsificării de carduri bancare.
Menținerea inculpatului în stare de arest se justifică așa cum corect a apreciat prima instanță și prin prisma gravității infracțiunii de care este acuzat - fraudele informatice cunoscând o amploare în ultima perioadă de timp, având efecte și sub aspectul imaginii țării noastre pe plan european.
Nemaifiind alte motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva încheierii din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -.
Ia act că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan Vadana Monica
GREFIER,
Red. înch.
Red..
Tehnored. /2 ex.
11.06.2009
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan Vadana Monica
