Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 427
Ședința publică din 17 iunie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror -A
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 10.06.2009,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-inculpat arată că își menține recursul declarat.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea spre rejudecare și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Precizează că infracțiunea comisă de inculpat, de omor, prevăzută de art. 174.penal este gravă, dar se poate reține o legitimă apărare întrucât inculpatul a fost atacat în domiciliul său, intenția a fost doar de a se apăra pe el și soția sa, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, solicită a se avea în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta reținută, poziția de recunoaștere și regret a faptei, chiar dacă are antecedente penale, totuși poate fi judecat în stare de libertate, deoarece nu ar împiedica în vreun fel desfășurarea procesului penal. Pot fi avute în vedere și circumstanțe personale, faptul că este căsătorit, are un copil minor, iar din probele administrate nu rezultă temeiuri pentru menținerea în continuare în stare de arest până la finalizarea cauzei și aplicarea pedepsei.
Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică. În cauză inculpatul a comis infracțiunea de omor calificat, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, temeiurile avute în vedere nu s-au schimbat, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat în cuvântul său, solicită judecarea în stare de libertate, s-a apărat.
Fiind întrebat arată că victima avea copii.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 10.iunie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului .
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.1/U din 02.01.2009 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 149/1 alin. 9, art. 143 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit. Cod procedură penală, s-a luat măsura arestării preventive împotriva acestuia până la data de 30.01.2009.
În motivarea încheierii s-a reținut că există probe temeinice pe baza cărora se poate presupune rezonabil că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, care a avut drept consecință moartea unei persoane și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani.
Prin încheierile nr.8/ din data de 26.01.2009, 16/ din data de 24.02.2009 și 21/ din data de 23.03.2009 s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, succesiv, cu câte 30 de zile, până la data de 28.04.2009, reținându-se că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive.
La data de 15 aprilie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, termen la care s-a verificat și legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul art. 300/1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestuia.
Instanța constată că de la data de 15 aprilie 2009 și până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări.
Astfel, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, în sensul că legea prevede pentru infracțiunea săvârșită de inculpat pedeapsa cu mult mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă atât din împrejurările în care s-a comis fapta, gravitatea acesteia, determinată de natura relațiilor sociale lezate și elementele care caracterizează persoana inculpatului.
De asemenea, pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății, generate de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
Instanța apreciază că, în baza dispozițiilor art.136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru administrarea probatoriului, este necesară menținerea măsurii arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul desemnat din oficiu a fost criticată încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
În conformitate cu prevederile art.300/2, cu art.160 lit.b Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Având în vedere stadiul procesual și obiectul cererii deduse judecății, C nu are a se pronunța cu privire la vinovăția sau nu a recurentului-inculpat în ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Așa cum este cunoscut pentru luarea și, implicit, menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie îndeplinite, printre alte condiții, și cea prevăzută de art.143 alin.1 Cod procedură penală, cu art.149/1 alin.1 Cod procedură penală, în sensul de a exista probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală și judecata a săvârșit fapta pentru care este cercetat și judecat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, ci sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv "motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii, rezultă că luarea și menținerea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
Așa cum se arăta, probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond oferă indicii care fac rezonabilă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit fapta pentru care este judecat.
Desigur că prima instanță va administra toate probele necesare, utile și concludente cauzei, pentru a stabili adevărata situație de fapt și gradul de participare a inculpatului la comiterea infracțiunii, inclusiv dacă în cauză infracțiunea a fost comisă în stare de provocare sau de legitimă apărare, etc.
În ceea ce privește recunoașterea inițială a săvârșirii infracțiunilor, instanța de fond o va valorifica sau nu în momentul în care va delibera asupra existenței infracțiunilor, a vinovăției recurentului-inculpat, etc. în contextul general de analiză a întregului material probator, înlăturând acele probe care nu reflectă adevărul și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Așa cum se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv s- avut în vedere ca temei în drept, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv, "nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimisă în judecată, precum și de împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le-a avut, fiind suprimată viața unei persoane, de frecvența infracțiunilor de omor din ultima perioadă de timp și de necesitatea unei prevenții generale.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurentului-inculpat, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele care comit infracțiuni deosebit de grave, cum este și cea din cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale, morale de drept în colectivitate și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
Potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală, alegerea măsurii preventive se face și ținându-se seama de antecedentele penale ale inculpatului.
Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar-fl.75 dosar urmărire penală, recurentul-inculpat a suferit numeroase condamnări, unele dintre acestea fiind tot pentru infracțiuni comise cu violență și a beneficiat de clemența legii penale, fiind liberat condiționat, în cauză fiind incidente dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, referitoare la recidiva postexecutorie.
Apoi, se impune a se observa că deși la luarea măsurii arestului preventiv s-a avut în vedere temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în cauză, în prezent, este incident și temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, respectiv: "există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă".
Elocventă sub acest aspect este scrisoarea transmisă de recurentul-inculpat fratelui său-fl.66 dosar urmărire penală, prin care îi cere acestuia să declare că infracțiunea de omor a fost comisă de el, deoarece, dat fiind faptul că nu are antecedente penale, ar primi o pedeapsă mai mică și după un timp ar beneficia de liberare condiționată, pe când el, deoarece este recidivist, ar primi o pedeapsă foarte mare.
Astfel că, având în vedere și prevederile art.136 alin.1 Cod procedură penală, este în interesul judecării cauzei, față și de faptul că instanța investită cu soluționarea fondului cauzei nu a efectuat cercetarea judecătorească, să fie menținută starea de arest a recurentului-inculpat.
Pentru aceste motive, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin și chiar au apărut temeiuri noi, astfel că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Desigur că instanță de fond, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării inculpatului și în raportat și de probele care vor mai fi administrate, să dispună dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și să dispună dacă se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură prevenită, sau revocarea acesteia.
În ceea ce privește celelalte motive invocate, acestea exced obiectului acestei cauze și urmează a fi avute în vederea de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat .
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
17.06/17.06.2009
2 ex.
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru, Dumitru Pocovnicu
