Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 440
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
legal reprezentat prin - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu I având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate arătând că din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția sa și în plus nu are antecedente penale. A solicitat plata onorariului din fondul special al
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat învederând că există probe și temeiuri că fapta a fost dovedită. Fapta inculpatului prezintă grad de pericol ridicat, acesta a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra. Măsura luată de instanța de fond este legală și temeinică. A cerut obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a arătat că declarația pe care a dat-o a fost sub presiune, că probele nu sunt adevărate, este bolnav și solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a -și angaja un avocat și a-și dovedi nevinovăția.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 17.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ între altele s-a dispus în temeiul art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, născut la 26.06.1969 în municipiul I, județul I, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului nr.3/U/22.01.2009, emis de Tribunalul Neamț.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr.18/P/2009, înregistrat sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de viol și incest, prevăzute de art. 197 alin.1, alin.2 lit.b, b/1 și alin3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.203 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.b Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, în vârstă de 13 ani, împotriva voinței acesteia, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în vara anului 2008 și în noaptea de 18/19.01.2009.
Prin Încheierea nr.3/U din 22.01.2009 a Tribunalului Neamțs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 22.01.2009 până la 19.02.2009.
Potrivit art.300/1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice, din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, precum și faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă din gravitatea deosebită a faptei, de natura relațiilor sociale vătămate, precum și din consecințele produse prin activitatea infracțională.
Raportat la trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile pentru care este cercetat și la probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunii, comisă prin constrângere, din rezonanța acesteia în comunitatea în care s-a comis fapta, găsindu-și expresia și în sentimentul de insecuritate social generat de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unei astfel de infracțiuni este judecat în stare de libertate.
Conform dispozițiilor art.5 din. măsura de lipsire de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Toate aceste elemente, au determinat instanța să constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și impun în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul fără a fi motivat în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorul recurentului inculpat invocă dispariția temeiurilor care au condus la luarea măsurii privării de libertate, precizând în esență că dosarul cauzei nu oferă dovezi certe că inculpatul ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsat în libertate,amintind în acest sens și lipsa antecedentelor penale.
Pe de altă parte recurentul inculpat consideră că dosarul cauzei nu conține suficiente probe sau indicii temeinice în susținerea acuzațiilor aduse, de natură a justifica menținerea arestării preventive a acestuia.
În considerarea motivelor de recurs expuse,recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva inculpatului, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a acestora, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni de o gravitate maximă ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura acestor infracțiuni.
În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care este judecat inculpatul denotă activități infracționale îndreptate împotriva unora dintre cele mai importante valori protejate de legea penală, care au vătămat ireversibil dezvoltarea intelectuală și morală părții vătămate minore, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpatului, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
Nefondate sunt și susținerile inculpatului care apreciază că probele în acuzare existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a confirma vinovăția acestuia, justificându-se astfel punerea sa în libertate, sunt lipsite de temei.
Atâta timp cat probele existente la dosarul cauzei, oferă bănuieli rezonabile ca inculpatul a săvârșit faptele supuse judecații, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive luată și menținută în cauză, este legală și oportună pentru buna desfășurare a procesului penal,neafectând prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea persoanei acuzate.
Existenta sau inexistenta probelor în acuzare va fi evaluată de instanța de fond, care va pronunța o hotărâre în deplină concordanță cu situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat in cauză.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Văzând și dispozițiile art.189,192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos-.
În baza art.189 Cpp, dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, din fondurile MJ.
În baza art.192 al.2 Cpp obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2009, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
GREFIER,
red.înch.
red. dec. recurs
tehnored.
2 ex.
25.06.2009
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
